ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4050/2005

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 731 din 27 decembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 42/2003 al Tribunalului Satu Mare, a fost condamnat inculpatul T.M.V., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod. A fost dedusă durata reținerii și arestării preventive de la 18 august 2002 până la 12 septembrie 2003. Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 25.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă A.I. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: La data de 16 august 2002, inculpatul T.M.

a consumat o cantitate mare de alcool, la un bar din Piața Someș, iar în jurul orelor 19,00, a intrat în barul B. împreună cu martorii O.F. și M.N.A., unde a continuat să consume băuturi alcoolice. În același bar, la o altă masă, s-a aflat și victima A.C., despre care inculpatul și-a amintit că în urmă cu câțiva ani i-a dat spre rebobinare 3 motoare, pe care aceasta nu i le-a mai restituit. În acest context, inculpatul s-a îndreptat spre victimă, i-a adresat învinuiri în legătură cu acest fapt și i-a aplicat o lovitură peste față. Victima a încercat să se ridice cu intenția de a pleca pentru a nu amplifica incidentul, însă inculpatul a așezat-o forțat pe scaun și a lovit-o din nou în zona capului.

Victima a reușit să iasă din bar, dar în apropierea unei cabine telefonice a căzut la pământ. Mai multe persoane aflate în acel loc au alertat salvarea care a transportat victima la Spitalul Județean Baia Mare unde a fost operată, însă pe data de 19 august 2002 a decedat. S-a mai reținut, pe baza rapoartelor medico-legale, că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat contuziei, dilacerării și hemoragiei meningo-cerebrală, fractură craniană, leziunile putându-se produce prin mecanism de lovire, cădere în cadrul unei heteroagresiuni. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale întocmite de organele de urmărire penală, raportului medico-legal de autopsie întocmit de L.M.L.

Baia Mare, contraexpertizei efectuate de I.M.L. Dr. Mina Minovici București, depozițiilor martorilor O.F., M.N., B.A., N.M. și H.M., probe coroborate cu declarațiile inculpatului. Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 81/ A din 19 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apel ce a vizat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat, prin apărătorul său, reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei. Recursul nu este fondat. Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând corespunzător situația de fapt în textul de lege mai sus arătat.

În speță, în raport de modul în care s-a derulat incidentul dintre inculpat și victimă, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., așa cum se solicită prin recursul formulat de inculpat. Potrivit textului de lege menționat, constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Din probele administrate în cauză, respectiv din depozițiile martorilor B.A., M.N., O.F.P., nu rezultă concluzia că în momentul săvârșirii faptei inculpatul s-ar fi aflat într-o puternică stare de tulburare, victima neexercitând asupra sa nici una din acțiunile arătate în textul de lege citat.

Dimpotrivă, martorii oculari menționați mai sus au relatat că inculpatul, aflat în stare de ebrietate și cunoscut drept o persoană violentă, a fost cel care a declanșat incidentul, s-a îndreptat spre masa unde se afla victima, a lovit-o, s-a opus încercării acesteia de a părăsi barul și a continuat comportamentul violent, lovind-o din eroare, cauzându-i căderea acesteia pe pământ și în final decesul. În aceste împrejurări reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., este exclusă, așa cum bine au procedat instanțele de fond și de apel. Ca atare, recursul declarat de inculpat nu este fondat și în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M.V. împotriva deciziei penale nr. 81/ A din 19 aprilie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2005.