ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 356/2005

Asupra recursurilor penale

de față:

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 131

din 10 martie 2004, Tribunalul Prahova, în temeiul art. 334 C. pen., a schimbat

încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte,

prevăzută de art. 183 C. pen. și a dispus condamnarea inculpatului T.E.C. la

pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-au aplicat prevederile

art. 71 și art. 64 C. pen.

Prin aceeași sentință,

inculpatul a fost obligat la câte 3.000.000 lei daune materiale și câte

10.000.000 lei daune morale către părțile civile O.G. și O.T.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în fapt următoarele:

Inculpatul T.C. era angajat

ca paznic la SC E. Boldești Scăieni, iar victima O.S. era angajat la aceeași

unitate tot ca paznic.

În seara zilei de 23

septembrie 2003, cei doi urmau să intre de serviciu însă victima a întârziat,

motiv pentru care inculpatul i-a adus reproșuri în ceea ce privește conduita

sa.

Între cei doi a avut loc un

schimb de cuvinte mai dure, după care au trecut la acte de violență.

La un moment dat inculpatul

a îmbrâncit victima cu pieptul, iar aceasta a căzut peste bicicleta sprijinită

de un gard din apropiere. În timp ce victima și inculpatul se aflau la părinți,

acesta i-a mai aplicat lovituri cu pumnul în zona capului, până când a observat

că O.S. nu mai avea nici o reacție.

Inculpatul s-a speriat

cerând ajutorul martorilor B.A. și F.C. însă nu au reușit să scoată victima din

starea în care se afla.

Au fost anunțate organele de

poliție și salvarea.

În raportul de constatare

medico – legală s-a reținut că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat

hemoragiei și contuziei cerebrale prin lovire activă cu corp dur, posibil pumn

în față.

În cursul cercetării

judecătorești s-a dispus efectuarea unei noi expertize stabilindu-se că moartea

victimei O.S. a fost violentă și s-a produs prin hemoragie cerebrală

consecutivă traumatismului cranio – cerebral prin lovire cu și de corp dur.

Instanța de fond a apreciat

că inculpatul nu a avut intenția de a ucide astfel încât rezultatul mai grav,

moartea victimei, s-a produs din culpă ceea ce atrage incidența dispozițiilor

art. 183 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și inculpatul T.E.C.

Parchetul a criticat

sentința sub aspectul încadrării juridice a faptei considerând că fapta

săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

omor prevăzută de art. 174 C. pen.

Inculpatul a criticat

hotărârea tot pentru nelegalitate solicitând reținerea circumstanței legale

atenuante prevăzută de art. 73 lit. b), întrucât fapta a fost comisă sub

imperiul unei puternice tulburări generate de atitudine victimei O.S.

Curtea de Apel Ploiești,

prin decizia penală nr. 250 din 11 iunie 2004, a respins, ca nefondate, ambele

apeluri, obligându-l pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare.

Instanța de

apel a apreciat că încadrarea juridică este corectă neputându-se reține

dispozițiile art. 73 lit. b) întrucât incidentul s-a declanșat datorită

conduitei inculpatului care i-a reproșat victimei că a întârziat.

Împotriva acestor hotărâri,

în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești și inculpatul T.E.C. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

15

pct. 17, 18 C. proc. pen.

Parchetul a reiterat

motivele din apel, considerând că ambele instanțe au interpretat eronat

probele, fapt ce a condus la o încadrare juridică nelegală.

S-a apreciat că fapta

săvârșită de inculpat constituie infracțiunea de omor și nu aceea de lovituri

cauzatoare de moarte care este caracterizată sub aspectul laturii subiective

prin intenție depășită.

Inculpatul a solicitat

casarea deciziei și în cadrul rejudecării reținerea în favoarea sa a

circumstanței legale atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate dar și din oficiu, ambele hotărâri conform

prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art.

385

6

alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:

Deși starea de fapt reținută

de instanța de fond și confirmată în apel, constând în aceea că, în data de 23 septembrie

2003, inculpatul T.E.C. a exercitat acte de violență asupra victimei O.S. până

când aceasta nu a mai opus rezistență, este corectă, în cauză, instanțele au

încadrat greșit fapta în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

Prin latura sa subiectivă

infracțiunea de omor se deosebește de loviturile sau vătămările cauzatoare de

moarte. Astfel, dacă în cazul omorului autorul acționează cu intenția de a

ucide, în cazul loviturilor sau vătămărilor cauzatoare de moarte, acesta

acționează cu intenția de a lovi sau vătăma integritatea corporală, fiind însă,

în culpă cu privire la producerea morții victimei.

Prin urmare intenția de a

ucide trebuie stabilită în fiecare situație în raport de toate împrejurările

concrete, instrument folosit, regiunea corpului lovită, numărul și intensitatea

loviturilor, deoarece privite în mod izolat, pot să conducă la o greșită

încadrare juridică a faptei.

În speță, intenția

inculpatului de a ucide victima rezultă din analiza întregului material

probatoriu administrat de organele judiciare.

Astfel, potrivit

declarațiilor martorilor oculari B.A. și F.C., inculpatul a lovit victima de

mai multe ori în zona capului, amândoi căzând peste bicicleta aflată rezemată

de zidul unui grajd. Actele de violență au continuat și după ce părțile au

căzut, inculpatul însuși recunoscând că în urma acestor lovituri „victima a

început să sforărie”.

Inculpatul, nu neagă,

așadar, faptul că a continuat să lovească victima și după ce aceasta căzuse la

pământ. Loviturile au fost multiple, fiind exercitate de inculpat până când

O.S. nu a mai opus rezistență.

Sub acest aspect martorul

B.A. a arătat că inculpatul ținea victima de gât cu mâna stângă, lovind cu mâna

dreaptă (.

Potrivit raportului de

expertiză medico – legală nr. 5/97 din 20 ianuarie 2005 întocmit de I.N.M.L.

Mina Minovici București rezultă că moartea lui O.S. a fost violentă și s-a

produs prin hemoragie cerebrală consecutivă traumatismului cranio – cerebral

prin lovire cu (la nivelul viscerocraniului) și de corp dur.

Leziunile traumatice se

puteau produce în circumstanțele unei agresiuni, survenită pe fondul consumului

de alcool.

Sângele recoltat de la

cadavru conținea 1,6 gr. %0 alcool.

În atare condiții, față de

modul în care inculpatul a acționat și de urmările survenite, concretizate în

leziuni grave în regiunea capului este neîndoielnic că inculpatul a prevăzut că

acțiunea sa ar putea duce la moartea victimei, rezultat pe care, chiar dacă nu

l-a dorit, l-a acceptat, ceea ce înseamnă că a săvârșit fapta cu intenția de a

ucide.

Cât privește susținerea

inculpatului că a comis infracțiunea în stare de provocare, în mod corect și

judicios motivat instanțele au stabilit că nu pot fi incidente în cauză

dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

Conflictul s-a declanșat

datorită atitudinii inculpatului care i-a adus reproșuri victimei întrucât se

prezentase la serviciu cu întârziere și în stare de ebrietate.

Față de cele menționate mai

sus, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art.

385

15

alin. (1) pct. d C. proc. pen., combinat cu art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești împotriva deciziei penale nr. 250 din 11 iunie 2004 a

Curții de Apel Ploiești.

Va casa decizia atacată și

în parte sentința penală nr. 131 din 10 martie 2004 a Tribunalului Prahova,

numai în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei.

În temeiul art. 334 C. proc.

pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul T.E.C.

din infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., în infracțiunea de omor,

prevăzută de art. 174 C. pen.

Având în vedere conduita

bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, nu este cunoscut cu

antecedente penale, este căsătorit, are în întreținere doi copii minori,

angajat în calitate de paznic la SC E. SR. Boldești Scăieni, precum și

atitudinea sa după consumarea infracțiunii (anunțând salvarea și organele de

poliție) se apreciază că pot fi reținute în favoarea sa circumstanțe judiciare

atenuante.

În atare condiții, în raport

de noua încadrare juridică a faptei precum și a vinovăției inculpatului

corespunzător situației de fapt reale, i se va aplica inculpatului, cu

reținerea circumstanțelor judiciare atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1)

lit. a) și c) C. pen., o pedeapsă de 5 ani închisoare.

Vor fi menținute toate

celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

În temeiul dispozițiilor

art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului, urmează a fi

respins, ca nefondat, criticile aduse hotărârilor pronunțate neavând suport în

probatoriul administrat.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva

deciziei penale nr. 250 din 11 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești, privind pe

inculpatul T.E.C.

Casează decizia atacată și

în parte sentința penală nr. 131 din 10 martie 2004 a Tribunalului Prahova,

numai în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei.

În baza art. 334 C. proc.

pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul T.E.C., din

infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., în infracțiunea de omor, prevăzută

de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin.

ultim C. pen. și art. 76 alin. (2) din același cod, și menține pedeapsa de 5

ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței penale recurate.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.E.C. împotriva deciziei penale nr. 250 din 11

iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurentul

inculpat să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care

suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 ianuarie 2005.