ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3637/2011

A supra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 68 din 15 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală, în dosar nr. 9164/107/2010 în baza art. 334 C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, inculpatul S.P.A. a fost condamnat la: - 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 64 C. pen. și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 ani a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen.

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, - dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat; A mai fost condamnat același inculpat la următoarele pedepse: - 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de stopaj la sursă prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. - 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. - 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută simplă prev. și ped. de art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele principale în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare, alături de care s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor stabilită anterior. S-a făcut aplicarea art. 357 alin. (3) C. proc. pen. și s-a interzis inculpatului exercitarea, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen.: - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice - dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat. În baza art. 86 1 , art. 86 2 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani și s-a încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Alba.

S-a dispus ca, pe aceeași durată, de 5 ani, să se suspende și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, conform art. 71 alin. ultim C. pen. In baza art. 86 3 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Alba - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență S-a făcut aplicarea art. 359 alin. (1) C. proc. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 alin. (1) rap.

la art. 83 și art. 84 C. pen. și ale art. 86 4 alin. (2) C. pen. În baza art.14, art. 15, art. 16, și art. 346 C. proc. pen., coroborate cu art. 998, art. 999, art. 1000 alin. (3) și art. 1003 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Alba și, în consecință, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.I. SRL Alba-Iulia, prin administrator judiciar D.I., să plătească părții civile, cu titlu de despăgubiri materiale, suma de 862.476 lei, reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar pentru anii 2006-2007, T.V.A. colectată stabilită suplimentar pentru perioada 2005-2007 și diferență contribuții sociale nevirate la bugetul consolidate al statului și suma de 413.730 lei reprezentând majorări și penalități de întârziere aferente acestor sume.

În baza art. 357 alin. (2) C. proc. pen. a fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanța procurorului din 21 iunie 2010 și pusă în aplicare la data de 13 septembrie 2010 asupra autoturismului inculpatului marca Skoda Fabia cu nr. de înmatriculare. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.I. SRL Alba-Iulia, să plătească suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză, din care suma de 50 lei reprezintă 25% din contravaloarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu în faza de judecată. S-a dispus comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului a unei copii a dispozitivului prezentei hotărârii judecătorești, la data rămânerii definitive a acesteia pentru a se face mențiunile corespunzătoare în registrul comerțului.

Pentru stabilirea existenței faptelor și vinovăției inculpatului, în procedura de judecată prevăzută de art. 320/1 C. proc. pen., prima instanță a reținut în fapt următoarele: SC T.I.I. SRL are sediul social declarat în municipiul Alba-Iulia, este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. și are ca obiect principal de activitate, „construcții de autostrăzi, drumuri, aerodrom și baze sportive". Conform extrasului Oficiului Registrului Comerțului, inculpatul S.P.A. a fost numit în funcția de administrator al SC T.I.I. SRL la data de 07 august 2002, a dobândit calitatea de asociat unic în această societate la data de 29 august 2007, până la data respectivă asociat unic fiind numita C.M.

De asemenea, SC T.I.I. SRL a fost în relații de afiliere cu SC C.I. SRL Alba-Iulia, respectiv administratorul SC T.I.I. SRL, inculpatul a fost asociat în SC C.I. SRL Alba-Iulia în perioada octombrie 2004 - 25 septembrie 2007, unde a deținut 50% din părțile sociale. În prezent SC T.I.I. SRL se află în insolvență, conform sentinței nr. 190/F din 26 martie 2010 a Tribunalului Alba privind deschiderea procedurii generale a insolvenței, fiind numit administrator judiciar provizoriu D.I. cu sediul în Alba-Iulia , jud. Alba. În perioada ianuarie - aprilie 2007, inculpatul, în calitate de administrator al SC T.I.I. SRL Alba-Iulia, nu a facturat, evidențiat și înregistrat în contabilitatea societății prestările de servicii efectuate către SC C.I.

SRL Alba-Iulia, diminuând astfel baza impozabilă cu suma de 782.952 lei. Această sumă a fost stabilită de organele fiscale prin estimare, întrucât inculpatul nu a întocmit facturile de decontare deși prestările de servicii au fost efectiv realizate, așa cum a rezultat din pontaje, state de plată, ordine de deplasare și din explicația dată de către acesta cu ocazia controlului. Prin nota contabilă nr. 20 din 31 iulie 2007, inculpatul a stornat venituri în valoare de 601.630,20 lei, fără să aibă la bază documente justificative, diminuând astfel cu această înregistrare baza impozabilă. Urmare acestor fapte de neînregistrare a veniturilor obținute din prestările de servicii efectuate în perioada ianuarie-aprilie 2007, respectiv de înregistrare a unei operațiuni fictive de stomare din data de 31 iulie 2007, organele fiscale au stabilit că la sfârșitul anului 2007, inculpatul s-a sustras de la plata unui impozit pe profit în sumă de 167.948 lei.

De asemenea, pentru nefacturarea și neînregistrarea veniturilor din prestările de servicii efectuate în perioada ianuarie-aprilie 2007, organele fiscale au stabilit că inculpatul nu a colectat T.V.A. în valoare de 148.761 lei. În perioada ianuarie 2005-septembrie 2007, societatea administrată de către inculpat a încasat lunar de la SC C.I. SRL Alba-Iulia sume de bani, care, începând cu luna aprilie 2005, au depășit valoarea sumelor facturate, organele fiscale stabilind că acele sume reprezintă de fapt avansuri acordate de SC C.I. SRL Alba-Iulia către SC T.I.I. SRL (pentru acoperirea cheltuielilor efectuate în scopul realizării operațiunilor de prestări servicii dintre cele două societăți) și, în consecință, inculpatul trebuia să colecteze T.V.A.

aferentă la momentul încasării avansurilor. Prin faptul că inculpatul a omis să evidențieze ca avansuri sumele ce depășeau valoarea celor din facturi, necolectând astfel T.V.A. aferentă, la momentul încasării avansurilor - conform prevederilor art. 134 alin. (5), lit. b) din Legea nr. 571/2003 -, s-a produs ca și consecință fiscală diminuarea T.V.A. de plată către bugetul de stat, cu suma de 441.714 lei. Urmare aspectelor constatate cu privire la T.V.A. colectată, organele de inspecție fiscală au procedat la recalcularea acesteia, rezultând conform Anexei nr. 5 la Raportul de inspecție fiscală, că pentru perioada aprilie 2005 - septembrie 2007, T.V.A. de plată stabilit suplimentar este în valoare de 595.295 lei.

În perioada supusă inspecției fiscale, s-a stabilit că SC T.I.I. SRL a întocmit lunar și a depus la termen declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat al statului, însă nu a achitat în totalitate și la termenele scadente sumele datorate. Conform raportului de inspecție fiscală la data de 31 decembrie 2007 contribuțiile reținute de la asigurați și nevirate la bugetul de stat sunt: - CAS - debit 45.414 lei; - contribuția la bugetul asigurărilor de șomaj - debit 3.237 lei ; - CASS - debit 22.532 lei ; - impozit pe veniturile din salarii - debit 11.429 lei ; În cauză s-a efectuat o expertiză contabilă în vederea stabilirii cuantumului prejudiciului cauzat bugetului de stat prin faptele sesizate - impozit pe profit și T.V.A.

de la plata cărora s-a sustras inculpatul, precum și impozite și contribuții cu reținere la sursă nevirate în termenele legale la bugetul de stat -, respectiv pentru a se determina dacă în perioada premergătoare inspecției fiscale societatea se afla în stare de insolvență, data la care aceasta a survenit și dacă societatea a intrat în procedură de insolvență la cererea creditorilor. Prin raportul de expertiză contabilă din data de 05 iunie 2010, s-au concluzionat următoarele: - sumele reprezentând T.V.A. și impozit pe profit de la plata cărora s-a sustras inculpatul se ridică în total la suma de 798.878 lei reprezentând 167.948 lei impozit pe profit stabilit suplimentar pentru anul 2007, 35.635 lei impozit pe profit stabilit suplimentar pentru anul 2006, 595.295 lei T.V.A.

colectată, stabilită suplimentar pentru perioada 2005-2007 - diferență contribuții sociale nevirate la bugetul general consolidat al statului până la data de 20 septembrie 2008 este de 63.598 lei; - total prejudiciu cauzat la bugetul de stat este în sumă de 862.476 lei. - la data de 11 noiembrie 2008 D.G.F.P. Alba - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Alba-Iulia, a solicitat Tribunalului Alba deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC T.I.I.

SRL care c la data depunerii cererii avea datorii față de bugetul general consolidat al statului în sumă de 1.964.135 lei; - societatea se afla în încetare de plăți de mai mult de 30 de zile, iar cuantumul minim al creanței, respectiv valoarea prag de 10.000 lei, pentru care se poate solicita deschiderea procedurii fusese depășit; - între disponibilul societății la data de 25 a fiecărei luni și contribuțiile sociale nevirate bugetului general consolidat al statului există diferențe, ceea ce arată că nu au existat întotdeauna disponibilități bănești la dispoziția societății, care să permită virarea integrală a obligațiilor sociale respective la bugetul general consolidat al statului, societatea neefectuând cheltuieli cu bunurile și serviciile decât într-o mică măsură.

La data de 29 septembrie 2010 , la solicitarea de lămuriri de către organele de urmărire penală,conform art. 124 alin. (2) C. proc. pen., expertul contabil a comunicat că T.V.A. de plată în valoare de 595.295 lei stabilit suplimentar de organul de inspecție fiscală se referă la: - prestarea serviciilor în perioada ianuarie - aprilie 2007 către SC C.I. SRL Alba-Iulia, fără a fi întocmite facturi fiscale pentru decontarea acestora, în condițiile în care serviciile au fost prestate efectiv. T.V.A. de plată în atare situație ridicându-se la suma de 148.761 lei (1), valoare determinată prin aplicarea cotei de 19 % asupra veniturilor estimate ca fiind realizate de către SC T.I.I.

SRL în lunile ianuarie - aprilie 2007, respectiv pentru luna Ianuarie 2007: 206.040 lei x 19 % = 39.148 lei; pentru luna Februarie 2007: 207.656 lei x 19 % = 39.455 lei, pentru luna Martie 2007: 199.576 lei x 19 % = 37.919 lei și pentru luna Aprilie 2007: 169.680 lei x 19 % = 32.239 lei; în total 782.952 lei x 19 % = 148.761 lei. - T.V.A. de plată în valoare de 114.310 lei aferent stornării fără documente justificative, prin nota contabilă nr. 20 din 31 iulie 2007, a veniturilor realizate în sumă de 601.630,20 lei din prestări de servicii (601.630,20 lei x 19 %). - T.V.A. de plată în sumă de 332.224 lei reprezentând T.V.A. colectat suplimentar în perioada aprilie 2005 - septembrie 2007 din diferența încasărilor efective primite de la SC C.I.

SRL Alba-Iulia și sumele facturate de SC T.I.I. SRL către SC C.I. SRL diferență recunoscută de legislația fiscală românească drept avansuri. - impozitul pe profit stabilit suplimentar pentru anul 2006 la suma de 35.635 lei a fost calculat prin estimare, întrucât societatea nu a determinat rezultatul fiscal pentru fiecare trimestru în parte și, respectiv, la finele anului și nu a prezentat registrele și documentele contabile obligatorii (registrul - jurnal, cartea mare și balanța de verificare). - impozitul pe profit stabilit suplimentar pentru anul 2007 la suma de 167.948 lei se referă la prestarea serviciilor în perioada ianuarie - aprilie 2007 de către SC C.I. SRL Alba-Iulia., fără a fi întocmite facturi fiscale pentru decontarea acestora, în condițiile în care serviciile au fost prestate efectiv, au avut ca efect fiscal diminuarea pe anul 2007 a bazei impozabile cu consecințe negative asupra impozitului pe profit cuvenit bugetului general consolidat al statului.

Urmare a acestor operațiuni calculul impozitului pe profit suplimentar s-a efectuat prin estimarea pierderii/profitului fiscal, potrivit art. 67 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, întrucât pentru perioada ianuarie - aprilie 2007 nu au putut fi prezentate registrele și documentele contabile obligatorii referitoare la baza impozabilă a impozitul pe profit (registrul-jurnal, cartea mare și balanța de verificare). Astfel, veniturile estimate în perioada ianuarie-aprilie 2007 au fost în sumă de 782.952 lei.

La acestea au fost adăugate venituri în sumă de 601.630,20 lei stomate fără documente justificative prin nota contabilă nr. 20 din 31 iulie 2007. În concluzie, la finele anului 2007, din veniturile realizate s-a scăzut pierderea contabilă stabilită de societate conform balanței de verificare de 334.905 lei, rezultând un impozit pe profit suplimentar de 167.948 lei (1.049.677 lei x 16 %). - potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 85 din 5 aprilie 2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare până la data de 30 septembrie 2007, starea de insolvență a SC T.I.I. SRL Alba-Iulia este prezumată ca fiind vădită la data de 31 octombrie 2007, respectiv la 30 de zile de la data constatării insuficienței fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor aflate la scadență.

La data de 31 octombrie 2007 SC T.I.I. SRL Alba-Iulia a avut de plată la bugetul general consolidat al statului suma de 63.598 lei, reprezentând contribuții sociale cu stopaj la sursă, exclusiv majorările și penalitățile de întârziere. - în luna august 2007 societatea a avut disponibilități în sumă de 13.323,48lei (coloana 3, Anexa nr. 3 din Raport), trebuia să vireze 12.789 lei (coloana 4 din Anexa nr. 3) însă nu a plătit nicio sumă iar în luna septembrie 2007 obligația de plată a fost de 6.204 lei, disponibilități au fost în sumă de 3.153,10 lei și nu a fost virată nicio sumă bugetului general consolidat al statului. Starea de fapt expusă mai sus a fost reținută în baza materialului probator administrat în cauză: declarațiile inculpatului S.P.A., plângerea D.G.F.P.

Alba - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Alba - Activitatea de Inspecție Fiscală și adresa de constituire parte civilă (filele 9-12), adresa D.G.F.P. Alba privind cuantumul impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă datorate la bugetul de stat (fila 13), raportul de expertiză contabilă aferent și lămuririle solicitate expertului (filele 26-41, 43-45), declarațiile martorei C.M. (filele46-48,49-50), raportul de inspecție fiscală nr. 15 din 30 iunie 2008 împreună cu anexele aferente (filele 51-147), cererea introductivă formulată de D.G.F.P. Alba la Tribunalul Alba pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC T.I.I. SRL Alba-Iulia (filele 148-151), sentința nr. 190/F din 26 martie 2010 a Tribunalului Alba privind deschiderea procedurii generale a insolventei, tabelul preliminar al creanțelor, fișa clienți la 01 decembrie 2008, balanța contabilă pe luna iunie 2009 și corespondența dintre SC T.I.I.

SRL și SC C.I. SRL cu privire la solicitarea de plată a unui sold neachitat (filele152-162 ), adresa Oficiului Registrului Comerțului privind istoricul firmei SC C.I. SRL Alba-Iulia, împreună cu încheierile de înmatriculare și înregistrare mențiuni (filele163-173 ), acte contabile, facturi și contracte, state de plată, ridicate în fotocopie de la SC T.I.I. SRL și extrasele Oficiului Registrului Comerțului privind pe SC T.I.I. SRL și SC C.I. SRL Alba-Iulia (filele 1-215). În drept, faptele inculpatului comise în circumstanțele sus arătate au fost calificate ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de: - art. 9 alin. (1) lit. b) 1 , alin. (2) din Legea nr. 241/2005 prin schimbarea încadrării juridice din art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 251/2005; - art. 6 din Legea nr. 241/2005; - art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Inculpatul, prin apărător ales, a solicitat respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei văzând disp. art. 320/2 și art. 13 C. pen., arătând că este culpa procurorului că nu a dat o încadrare corectă faptei prin actul de sesizare a instanței, iar inculpatul trebuia reaudiat și trebuia să se facă o nouă prezentare a materialului de urmărire penală raportat la noua încadrare juridică a faptei reținute în sarcina sa, mai ales că se solicită o agravare a situației inculpatului. S-a arătat astfel că primează art. 320/2, judecata urmând să aibă loc pe baza actului de sesizare a instanței de judecată și a probelor administrate la dosar raportat la faptele reținute prin rechizitoriu.

Această apărare nu a putut fi primită întrucât, pe de o parte instanța nu este ținută de încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriul procurorului, iar pe de altă parte dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. se referă la recunoașterea de către inculpat a faptelor reținute în actul de sesizare și nu a încadrării juridice a acestora, încadrare care este atributul exclusiv al instanței care soluționează fondul cauzei. Potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 :"Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 Euro, în echivalentul monedei naționale, limita minima a pedepsei prevăzute de lege și limita maxima a acesteia se majorează cu 2 ani". Având în vedere starea de fapt reținută mai sus, se constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile alin. (2) al art. 9 din Legea nr. 241/2005, faptele inculpatului producând un prejudiciu mai mare de 100.000 Euro, motiv pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice.

Împotriva sentinței au declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și partea responsabilă civilmente SC T.I.I. SRL prin lichidator judiciar, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte: /. Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba: - instanța de fond a omis comunicarea hotărârii la cazierul fiscal ținut de D.G.F.P. Alba, încălcând astfel dispozițiile art. 2 alin. (1), art. 4 și art. 6 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 75/2001 și H.G. nr. 31/2003; - instanța de fond nu a dispus luarea măsurilor asigurătorii asupra celorlalte bunuri ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente, care ar putea intra ulterior în patrimoniu, până la limita prejudiciului creat.

//. Partea responsabilă civilmente SC T.I. SRL nu a expus în scris, prin cererea de apel, sau separat, prin memoriu, motivele căii de atac de care a înțeles să uzeze, conform art. 374 C. proc. pen. Partea responsabilă civilmente nu s-a prezentat în fața Curții pentru a formula oral motivele de apel. Prin decizia penală nr. 80 din 26 mai 2011, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția penală, a dispus următoarele: A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva sentinței penale nr. 68/2011 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 9164/107/2010. A desființat sentința penală atacată numai sub aspectul omisiunii comunicării hotărârii la cazierul fiscal și, procedând la o nouă judecată, în aceste limite, a dispus comunicarea hotărârii la cazierul fiscal ținut de D.G.F.P.

Alba. Au fost menținute celelalte dispoziții din sentința penală atacată. A respins ca nefondat apelul declarat de partea responsabilă civilmente SC T.I.I. SRL prin lichidator judiciar Ec. D.I. cu sediul în Alba-Iulia. A obligat partea responsabilă civilmente să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă procentuală, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele: 1. instanța de fond a reținut o bază factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe actele și lucrările de la dosar: plângerea D.G.F.P.

- Administrația Finanțelor Publice - Activitatea de Inspecție Fiscală (filele 9-12), adresa D.G.F.P. Alba (fila 13), raportul de expertiză contabilă aferent și lămuririle solicitate expertului (filele 26-41, 43-45), depozițiile martorei C.M. (filele 46-48, 49-50), raport de inspecție fiscală nr. 15 din 30 iunie 2008 împreună cu anexele aferente (filele 51-147), balanțe contabile, acte contabile, facturi și contracte, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului (filele 14-16 dosar urmărire penală, 18-22,23-24); 2. instanța de apel a menționat că prima instanță a realizat o evaluare judicioasă a probelor cauzei, în conformitate cu exigențele art. 63 alin. (2) C. proc. pen., stabilind în mod clar și neechivoc vinovăția inculpatului în limitele acuzațiilor aduse; 3. instanța de apel a reținut, la rândul său, sub raportul bazei factuale, că inculpatul, în calitate de administrator la SC T.I.I.

SRL Alba-Iulia, în perioada ianuarie - aprilie 2007 nu a facturat, evidențiat și înregistrat în contabilitatea societății prestările de serviciu către SC C.I.

SRL Alba-Iulia, diminuând astfel baza impozabilă cu suma de 782.952 lei, iar în perioada aprilie 2005 - septembrie 2007 a omis să evidențieze ca avansuri sumele încasate peste valoarea celor din facturi, necolectând astfel TVA aferent la momentul încasării avansurilor, consecința fiscală fiind aceea a sustragerii de la plata unui impozit pe profit stabilit suplimentar pentru anul 2007 în sumă de 167.948 lei, respectiv sustragerea de la plata unor TVA stabilite suplimentar pentru perioada 2005-2007 în sumă totală de 481.310 lei; 4. curtea de apel a constatat că jurisdicția inferioară a dat o calificare juridică corespunzătoare faptelor săvârșite de către inculpat și a stabilit sancțiuni penale corespunzătoare criteriilor generale impuse de art. 72 C. pen.; 5. analizând criticile aduse de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, curtea de apel a apreciat că primul motiv de apel invocat este fondat; 6. instanța de fond a omis să dispună comunicarea hotărârii la cazierul fiscal din cadrul D.G.F.P.

Alba, încălcând astfel dispozițiile art. 2 alin. (1), art. 4 și art. 6 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 75/2001. în această manieră hotărârea Tribunalului nu întrunește exigențele art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc.

pen.; 7. cu referire la critica adusă omisiunii luării măsurilor asigurătorii asupra celorlalte bunuri ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente, care ar putea intra ulterior în patrimoniul acestora, instanța de apel a apreciat că este vădit nefondată; 8. analiza actelor și lucrărilor de la dosar relevă că nu există date suficiente care să confirme existența la acest moment, în patrimoniul inculpatului și al părții responsabile civilmente a unor bunuri mobile și imobile apte să fie supuse măsurii asigurătorii; 9. vizând bunurile viitoare, instanța de apel a apreciat că măsurile asigurătorii nu pot fi dispuse asupra unor lucruri incerte, nesusceptibile de a fi cuantificate; 10. referitor la recursul părții responsabile civilmente, având în vedere că aceasta nu a înțeles să formuleze critici apte de a fi considerate motive de casare, curtea de apel a examinat din oficiu sentința penală atacată.

11. astfel, curtea de apel a constatat că soluția primei instanței în ce privește latura civilă a cauzei este legală și temeinică, instanța de fond stabilind în mod corect atât raporturile de solidaritate, cât și cuantumul despăgubirilor civile, despăgubiri relevate de rapoartele de expertiză contabilă efectuate în cauză. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia. În prealabil, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată cererea avocatului intimatului inculpat de respingere a recursului Ministerului Public ca inadmisibil cu motivarea că în fața instanței de apel procurorul de ședință „și-a retras apelul". Potrivit actualului sistem judiciar penal - configurat de Codul de procedură penală în vigoare și de Legea nr. 304/2004 - procurorul de ședință „...este liber să prezinte concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, ținând seama de probele administrate" [art. 316 alin. (1) C. proc.

pen., art. 67 alin. (2) din Legea nr. 304/2004]. Această libertate de opinie juridică a procurorului de ședință, „de lege lata", nu este însă de natură să împiedice unitatea respectivă de parchet sau procurorul ierarhic superior să declare o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești (art. 63 și art. 68 din Legea nr. 304/2004, art. 129 din Constituția României). De asemenea, împrejurarea că procurorul de ședință menționează, la dezbateri, că nu înțelege să susțină unele dintre motivele de apel astfel cum acestea sunt expuse în „motivele scrise de apel" nu echivalează cu „retragerea apelului", condițiile acestei instituții procesuale fiind strict reglementate de art. 369 alin. (3) C. proc.

pen. Nesusținerea orală de către procurorul de ședință, în cursul dezbaterilor, a unuia sau mai multor motive de apel din „motivele scrise de apel", corelativ cu susținerea unuia sau altor motive de apel din „motivele scrise de apel", conduită procesuală în acord cu dispozițiile legale amintite care îi conferă acestuia libertate In prezentarea concluziilor, nu echivalează cu „retragerea apelului" ca instituție reglementată de art. 369 alin. (3) C. proc. pen. În motivarea scrisă a recursului criticile au vizat următoarele aspecte (pag. 4-7 motive scrise de recurs): - nepronunțarea instanței de apel asupra criticii referitoare la „netemeinicia pedepsei aplicate de instanța de fond" - caz de casare invocat, art. 385/9 pct. 10 C. proc.

pen.; - neluarea măsurilor asigurătorii asupra „celorlalte bunuri ce ar putea intra ulterior în patrimoniul inculpatului" - caz de casare invocat, art. 385/9 pct. 17/2 C. proc. pen.; - greșita individualizare a pedepselor - caz de casare invocat, art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. Cu ocazia dezbaterilor în recurs, procurorul de ședință a susținut numai cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 10 C. proc. pen. - solicitând casarea deciziei și rejudecarea cauzei la instanța de apel - cu motivarea că instanța de prim control judiciar avea obligația, chiar și în ipoteza în care procurorul de ședință nu a susținut toate motivele de apel, să examineze toate motivele de apel menționate în „motivele scrise de apel", susținându-se că în mod greșit instanța de apel nu a examinat al treilea motiv/punct din „motivele scrise de apel". Critica nu este întemeiată.

Chiar în condițiile în care judecarea cauzei în primă instanță a avut loc prin procedura reglementată de art. 320/1 C. proc. pen., instanța de apel, din oficiu, a examinat întreaga cauză, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie (existența faptelor în materialitatea lor, evaluarea probatoriului, elementele constitutive ale infracțiunilor, inclusiv corectitudinea încadrării juridice și vinovăția inculpatului, aspectele de natură civilă, inclusiv, măsurile asigurătorii). Așa cum rezultă, la pct. 5, s-a apreciat, „analizând criticile aduse de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba" că ...primul motiv de apel invocat este fondat", implicit rezultând că celelalte motive de apel ale Ministerului Public au fost apreciate ca neîntemeiate.

Din mențiunile de la pct. 4 rezultă că a fost examinată și individualizarea pedepselor aplicate (,,...a stabilit sancțiuni penale corespunzătoare criteriilor generale impuse de art. 72 C. pen."). Neîntemeiate sunt și celelalte critici din recursul Ministerului Public. Înalta Curte își însușește argumentele instanței de prim control judiciar referitoare la luarea măsurilor asigurătorii (pct. 7-9 din partea expozitivă a deciziei atacate), apreciind că nu se impune reluarea ori suplimentarea acestora. De asemenea, în condițiile judecării cauzei conform procedurii prevăzute de art. 320/1 C. proc. pen., pedepsele stabilite de instanța de fond - în raport cu limitele textelor de incriminare a faptelor, dar și prin reținerea cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă conform art. 320/1 alin. (7) C. proc.

pen. - au fost corect individualizate, fiind observate și criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Prin stabilirea unui termen de încercare de 5 ani, sub condiția posibilei revocări a acestei modalități de individualizare judiciară a executării pedepsei ca urmare a aplicării art. 86/4 alin. (1) cu referire la art. 84 C. pen., se poate aprecia că scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., este realizabil chiar și prin această modalitate neprivativă de libertate. Față de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E R espinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia împotriva deciziei penale nr. 80/A din 26 mai 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală, privind pe intimatul inculpat S.P.A. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat S.P.A., în sumă de 100 lei, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 18 octombrie 2011.