ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.12.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4300/2011

HOTĂRÂRE
16.12.2011
CAMERĂ
penal
RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză 
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4300/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Prin Sentința penală nr. 151 din 18 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Slobozia, s-a dispus:

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul Z.V.  la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul Z.V. va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza 81 - 82 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare conduce la revocarea suspendării.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și art. 64 lit. b) C. pen., dreptul de ocupa o funcție implicând exercițiul autorităților de stat.

În baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 64 lit. c) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a mai avea calitatea de administrator al societății comerciale pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. executarea pedepsei accesorii se suspendă pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpata V.Z.  la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 81 - 82 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare conduce la revocarea suspendării.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și art. 64 lit. b) C. pen., dreptul de ocupa o funcție implicând exercițiu autorităților de stat.

În baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 64 lit. c) C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a mai avea calitatea de administrator al societății comerciale pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. executarea pedepsei accesorii se suspendă pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore din ziua de 29 iunie 2006, orele 9,30.

Admite în parte acțiunea civilă în pretenții formulată de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Ialomița, cu sediul în Slobozia, str. Matei Basarab, nr. 14, județul Ialomița.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 - 999 și următoarele C. civ. obligă, în solidar, pe inculpații Z.V. și V.Z. la plata către A.N.A.F. - D.G.F.P. Ialomița a sumei de 53.953 ROL reprezentând: 2.265 ROL impozit pe profit; 51.688 ROL reprezentând valoare totală accize la care se adaugă dobânzi/majorări de întârziere și penalități de întârziere calculate de la data întocmirii actului de control și până la achitarea integrală a debitului.

Respinge cererea de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpaților.

În baza art. 348 C. proc. pen. dispune anularea înscrisurilor falsificate, respectiv a facturilor fiscale seria X, nr. A din 03 noiembrie 2005, seria X, nr. B din 10 noiembrie 2005, seria X, nr. C din 10 noiembrie 2005, seria X, nr. D din 03 noiembrie 2005, seria X, nr. E din 03 noiembrie 2005, seria X, nr. A din 03 noiembrie 2005, seria X, nr. G din 20 octombrie 2005, seria X, nr. H din 16 octombrie 2005, seria X, nr. I din 15 octombrie 2005, seria X, nr. J din 04 octombrie 2005, seria X, nr. K din 30 septembrie 2005, seria X, nr. L din 30 septembrie 2005, seria X, nr. M din 30 septembrie 2005, seria X, nr. N din 29 septembrie 2005, seria X, nr. O din 29 septembrie 2005, seria X, nr. P din 26 septembrie 2005, seria X, nr. Q din 23 septembrie 2005, seria X, nr. R din 19 septembrie 2005, seria X, nr. S din 16 septembrie 2005, seria X, nr. T din 16 august 2005, seria X, nr. U din 13 septembrie 2005, seria X, nr. Q din 23 septembrie 2005, seria X, nr. A din 03 noiembrie 2005, seria X, nr. P din 26 septembrie 2005, seria X, nr. V din 19 octombrie 2005, seria X, nr. W din 27 septembrie 2005, seria X, nr. Ț din 03 noiembrie 2005, seria X, nr. D din 03 noiembrie 2005, seria X, nr. E din 03 noiembrie 2005 emise de S.C. A. S.R.L. Slobozia.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut:

Prin Rechizitoriul nr. 2208/P/2006 din data de 23 martie 2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților Z.V., administrator SC A. SRL Slobozia, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din Legea nr. 241/2005; art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și V.Z., administrator SC A. SRL Slobozia, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din Legea nr. 241/2005.

Ministerul Finanțelor prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Ialomița s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de 220.714 ROL ce reprezintă contravaloarea impozitului pe profit (65.542 ROL) plus dobânda, majorări și penalități; TVA (65.103 ROL) plus majorări de întârziere; taxă asupra activității dăunătoare sănătății (1.423 ROL) plus dobânda majorată și penalități; accize (56.032 ROL) plus dobânzi, majorări și penalități.

Inculpatul Z.V. a recunoscut că a falsificat un număr de 20 de facturi fiscale indicate de actul de inculpare întrucât acestea nu fuseseră întocmite la timp de către angajații societății respectiv agenții de vânzări.

Inculpata V.Z. a declarat că nu societatea comercială SC A. SRL era obligată să achite acciza chiar dacă a înregistrat în contabilitate marfa, ci producătorul țigărilor, respectiv SC D.P.C.SRL. Marfa a fost înregistrată doar pe baza avizului de transport și a NIR-ului întrucât SC D.P.C. SRL nu a remis și facturile fiscale odată cu marfa.

Analizând actele și lucrările dosarului administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată conform art. 63 alin. (2) C. proc. pen. și art. 278 alin. (2) C. proc. pen., instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpata V.Z. a fost asociat unic și administrator la SC A. SRL Slobozia, societate care a fost înființată în anul 2004 având ca obiect principal de activitate „comerț cu ridicata nespecializat de produse alimentare, băuturi și tutun", societate comercială înregistrată la ONRC la data de 29 decembrie 2004 având atribut fiscal ............, nr. de ordine în Registrul Comerțului ............ decembrie 2004.

Prin Decizia nr. 1 din 1 ianuarie 2005 inculpata V.Z., în calitate de administrator al SC A. SRL Slobozia l-a împuternicit pe soțul său, numitul Z.V., cu atribuții complete de gestiune, în ceea ce privește achiziția mărfurilor prin documente fiscale cât și în legătură cu completarea documentelor fiscale de achiziție a mărfii în numele societății.

În fapt, așa cum a rezultat din probele administrate, ambii inculpați desfășurau activitate de conducere și administrare a SC A. SRL Slobozia.

La data de 16 noiembrie 2005 organele de poliție din cadrul I.P.J. Ialomița și comisari ai Gărzii Financiare Ialomița s-au deplasat la punctul de lucru al SC A. SRL Slobozia situat pe șos. Amara nr. 19 - Slobozia pentru efectuarea de verificări.

Aici au găsit pe V.Z. administratorul SC A. SRL Slobozia. Tot cu această ocazie la punctul de lucru a fost găsit și ridicat un caiet studențesc numerotat în care erau evidențiate însemnări efectuate de administrator cât și de contabilul firmei D.J., cu privire la marfa ridicată și vândută de agenții de vânzări ai societății N.A., B.C. și S.T. pe perioada 12 iulie - 16 noiembrie 2005.

În data de 21 noiembrie 2005 s-a procedat la inventarierea mărfurilor existente în depozitul societății, ocazie cu care s-a constatat că exista un stoc faptic de 186.193,50 ROL inclusiv TVA și că în perioada 01.11 - 21 noiembrie 2005 societatea s-a aprovizionat cu marfă pe bază de facturi fiscale pentru care s-au întocmit NIR în valoare totală de 155.399 ROL cu TVA. Conform balanței sintetice din 31 octombrie 2005 societatea avea un stoc de marfă de 159.572 ROL iar valoarea totală a mărfurilor vândute de agenții de vânzări ai SC A. SRL, pentru care s-au întocmit facturi, era de 54.187,82 constatându-se în final o diferență în minus față de stocul scriptic în sumă de 41.446,06 ROL.

S-a constatat că facturile: X U din 13 septembrie 2005 către SC C. Bucu în valoare de 9.689,50 ROL, X Q din 23 septembrie 2005 în valoare de 4.270 ROL și X X1 din 30 septembrie 2005 în valoare 2.281,82 ROL ambele către C. Andrășești, X A din 05 noiembrie 2005 către SC M. Traian în valoare de 3.248,70 ROL nu sunt înregistrate în evidențele contabile, X nr. P din 26 septembrie 2005 către AF L.P. în valoare de 3.148,70 ROL, X V din 19 octombrie 2005 și X W din 19 septembrie 2005 ambele către SC B. SRL Tandrei în valoare de 2.754,25 ROL respectiv de 3248.70 ROL, X Ț din 03 noiembrie 2005 către SC V. SRL în valoare de 1.730,72 ROL, X D din 03 noiembrie 2005 către SC U. SRL Ulmu Brăila în valoare de 2.491,02 ROL, X E din 03 noiembrie 2005 către SC C. SRL Ciocile Brăila în valoare de 2.788.77 ROL, X B din 10 noiembrie 2005 către SC S. SRL în valoare de 9.481,68 ROL, X G din 20 octombrie 2005 - către SC S. SRL în valoare de 9.270,22 ROL, X I din 15 octombrie 2005 către SC S. SRL în valoare de 1.869,49 ROL, X J din 04 octombrie 2005 către SC S. SRL în valoare de 8.966,88 ROL, X N din 29 septembrie 2005 către SC S. SRL în valoare de 10.259,52 ROL, X R din 19 septembrie 2005 către SC S. SRL în valoare de 9.344,48 ROL, X S din 16 septembrie 2005 către SC S. SRL în valoare de 10.686,08 ROL, X T din 16 august 2005 către SC S. SRL în valoare de 14.427,2 ROL nu figurează în evidențele contabile ale societăților beneficiare întrucât acestea nu au primit marfa în special țigări administratorii nerecunoscând aceste facturi și care nu purtau ștampila beneficiarului și semnătura acestuia.

Totodată, organele de control fiscal au stabilit în sarcina SC A. SRL Slobozia, TVA cu plată în cuantum de 65.103 ROL și accize de plată în cuantum total de 56.032 ROL.

În cursul urmăririi penale s-a efectuat și o expertiză contabilă judiciară care a stabilit ca sume de plată următoarele: 2.265 ROL impozit pe profit declarat la 31 decembrie 2005; 15.064 ROL TVA și 51.688 ROL accize pentru țigările aprovizionate până la 31 martie 2006.

În concluzie, din analiza întregului material probator administrat în cauză instanța constată că situația de fapt reținută în rechizitoriu corespunde adevărului și anume că inculpata V.Z., în calitate de administrator la SC A. SRL Slobozia, beneficiind de sprijinul material și moral al inculpatului Z.V., administrator de fapt la această societate, în cursul anului 2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au omis în parte evidențierea în actele contabile ale societății a tuturor operațiunilor comerciale efectuate sustrăgându-se astfel de la plata sumei de 2.265 ROL reprezentând impozit pe profit și a sumei de 51.688 ROL reprezentând valoarea totală a accizelor corespunzătoare aprovizionării cu țigări.

De asemenea, că inculpatul Z.V., în calitate de administrator de fapt la SC A. SRL Slobozia, în cursul anului 2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a întocmit în fals un număr de 20 de facturi fiscale în care a consemnat operațiuni fictive de vânzare a mărfurilor către diferite societăți comerciale și a contrafăcut semnăturile administratorilor acestor societăți comerciale în vederea descărcării din gestiune a mărfurilor aprovizionate.

În drept, faptele inculpatei V.Z. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din Legea nr. 241/2005 și respectiv, complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din Legea nr. 241/2005.

În drept, fapta inculpatului Z.V. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., respectiv de limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, de gradul de pericol social concret al faptei dat de actualitatea comiterii în mod frecvent de inculpați a unei astfel de infracțiuni de atingerea însemnată adusă valorilor sociale, de circumstanțele personale ale inculpaților care nu au recunoscut în totalitate faptele săvârșite, de faptul că inculpatul Z.V. este cunoscut cu antecedente penale, pe când inculpata V.Z. nu are antecedente penale, de circumstanțele care atenuează sau agravează pedeapsa conform art. 74 - 76 C. pen.

Sub aspectul modalității de executare având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei, cuantumul pedepsei aplicate instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, prin suspendarea condiționată a executării sale pe durata unui termen de încercare compus din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă perioada de 2 ani.

Față de evidența facturilor fiscale falsificate, instanța a făcut aplicarea art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea înscrisurilor falsificate.

În ceea ce privește latura civilă a procesului penal instanța a constatat că Statul Român prin A.N.A.F. – D.G.F.P. Ialomița s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 220.714 ROL.

În cauză așa cum s-a reținut mai sus s-a efectuat o expertiză de specialitate care nu a fost contestată de inculpați (mai mult, ei și-au însușit sumele stabilite de expert) și care a fost însușită și de organul de urmărire penală care a reținut ca prejudiciu în actul de inculpare, doar sumele stabilite de expert, care au fost analizate în raport cu cererea părții civile și cu actul de control, instanța apreciind cererea părții civile ca fiind întemeiată doar în parte.

Ca urmare, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 - 999 și următoarele C. civ. a obligat, în solidar, pe inculpații Z.V. și V.Z. la plata către A.N.A.F. - D.G.F.P. Ialomița a sumei de 53.953 ROL reprezentând: 2.265 ROL impozit pe profit; 51.688 ROL reprezentând valoare totală accize la care s-au adăugat dobânzi/majorări de întârziere și penalități de întârziere calculate de la data întocmirii actului de control și până la achitarea integrală a debitului.

Împotriva sentinței penale a formulat recurs partea civilă Statul român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Ialomița, care a invocat în drept temeiul pe ce se întemeiază recursul, invocând dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

și 17

2

În ceea ce privește calea de atac declarată, Curtea de Apel a constatat că deși a fost calificată ca fiind recurs, față de pronunțarea asupra fondului cauzei de către judecătorie, Curtea apreciază că față de obiectul cauzei, respectiv infracțiunea de evaziune fiscală, calea de atac care se poate exercita împotriva hotărârii instanței de fond este apelul, infracțiunea de evaziune fiscală beneficiind: atât sub imperiul dispozițiilor legii anterioare cât și în prezent atât de calea de atac a apelului cât și de calea de atac a recursului, fiind inadmisibilă privarea părților de o cale de atac prin schimbarea competenței materiale a instanței competente în prezent să judece în fond cauzele de evaziune fiscală. Curtea apreciază că prin schimbarea competenței materiale sub aspectul arătat nu s-a produs nicio modificare în sensul de a se putea exercita apel și recurs împotriva hotărârilor cu privire la această infracțiune, iar în ceea ce privește instanța competentă material să judece în prezent apelul declarat împotriva unei sentințe a judecătoriei, prin care aceasta s-a pronunțat legal la momentul pronunțării sale, cu privire le fondul infracțiunii de evaziune fiscală, Curtea apreciază că este instanța competentă să judece apelul împotriva unei astfel de sentințe, potrivit dispozițiilor procedurale în vigoare în prezent, apelul împotriva unei sentințe de fond privind infracțiunea de evaziune fiscală fiind de competența Curții de Apel.

Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate și din oficiu sub în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că acesta este nefondat.

În mod corect a reținut instanța că aceste fapte întrunesc, în ceea ce o privește pe inculpata V.Z., atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din Legea nr. 241/2005 iar în ceea ce îl privește pe inculpat infracțiunile de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din Legea nr. 241/2005 și fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Față de corecta reținere a încadrării juridice și față de circumstanțele reale și personale ale inculpaților, Curtea apreciază că instanța de fond a realizat o corectă individualizare a pedepselor aplicate fiecărui inculpat atât în ceea ce privește cuantumul cât și în ceea ce privește modul concret de individualizare, prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., dispunând în mod justificat suspendarea condiționată a executării pedepsei, în mod special prin raportare la circumstanțele personale ale celor 2 inculpați.

În ceea ce privește motivul de recurs invocat de partea civilă, Curtea constată că în mod corect instanța a dispus obligarea inculpaților în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumelor de bani reprezentând prejudiciul astfel cum acesta a fost stabilit pe baza expertizei contabile efectuate în cauză, necontestate de partea civilă și de inculpați, fără a dispune și instituirea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor acestora, Curtea apreciind că nu se impun în această fază procesuală astfel de măsuri.

În consecință, față de considerentele arătate, Curtea apreciază că apelului declarat de A.N.A.F. Ialomița este nefondat, sumele datorate de societatea administrată de cei 2 inculpați fiind cele la care aceștia au fost obligați prin hotărârea instanței de fond, respectiv impozitul pe profit și valoarea totală a accizelor, la care s-au adăugat dobânzi/majorări de întârziere și penalități de întârziere calculate de la data întocmirii actului de control și până la achitarea integrală a debitului.

Față de considerentele ce preced, Curtea a constatat că recursul exercitat de partea civilă statul român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Ialomița este nefondat și l-a respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., obligând recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

În final, pe calea Deciziei penale nr. 175/A din 2 iunie 2011 a Curții de Apel București, se dispune:

„În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea responsabilă civilmente D.G.F.P. Ialomița împotriva Sentinței penale nr. 151 din 18 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Slobozia în Dosarul nr. 1807/312/2009.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă apelanta la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile".

Împotriva acestei decizii, în termen legal, s-au exercitat recursuri de către procuror și partea civilă.

Parchetul invocă aspectul că, cu toate că Curtea de Apel a apreciat calea de atac ca fiind apel, nu a dispus declinarea cauzei la Tribunalul Ialomița.

Conform reglementării anterioare Legii nr. 202/2010, în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală, competentă să judece cauza în primă instanță era judecătoria, sentința putând fi atacată cu apel le tribunal iar decizia cu recurs la curtea de apel.

Prin modificările aduse de Legea nr. 202/2010 s-au modificat dispozițiile art. 28

1

pct. 3, în sensul că hotărârile pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului, pot fi atacate cu recurs la curțile de apel.

La o primă vedere, o hotărâre pronunțată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 ar urma să fie supusă doar căii de atac a recursului. Însă, infracțiunile de evaziune fiscală prin aceeași lege de modificare au fost date în competență tribunalului ca instanță de fond, fiind pe cale de consecință supuse atât apelului cât și recursului.

Întrucât ar fi inechitabil ca părților să le fie luată o cale de atac doar în ceea ce privește situațiile tranzitorii, Curtea de Apel a calificat calea de atac ca fiind apel.

Cu toate acestea nu putea să soluționeze apelul întrucât art. 28

1

În atare situație, singura modalitate în care s-ar fi respectat drepturile părților fără a fi private de o cale de atac era de a declina cauza la tribunal în vederea judecării apelului.

În alt plan, D.G.F.P. Ialomița, prin recursul promovat a invocat probleme de fond, respectiv solicitarea acordării prejudiciului total cu care s-a constituit parte civilă.

Instanța de judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție, având a se pronunța strict asupra problemei juridice vizând calea de atac incidență pentru Sentința penală nr. 151 din 18 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Slobozia, constată o stare de profundă ambiguitate din partea Curții de Apel București nu doar în motivarea inserată în cadrul Deciziei penale nr. 175/A/2011 (repetitiv se alternează în expunere termenii de apel/recurs), ci confuzie și în „interpretarea" sub aceste aspecte a Legii nr. 202/2010.

Concret, prin Rechizitoriul nr. 2208/P/2006 din data de 23 martie 2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților Z.V., administrator SC A. SRL Slobozia, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din Legea nr. 241/2005; art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și V.Z., administrator SC A. SRL Slobozia, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din Legea nr. 241/2005.

În consecință Judecătoria Slobozia, legal învestită la data de 25 martie 2009, a procedat la judecarea pricinii, intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 materializându-se spre finalul dezbaterii cauzei penale respective.

Judecătoria Slobozia s-a conformat întocmai dispozițiilor tranzitorii regăsite în cuprinsul art. XXIV alin. (2) din legea privind „mica reformă în justiție" care stipulează că - „procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, dispozițiile referitoare la competența instanțelor C. proc. pen., cu modificările și completările ulterioare, precum și cele aduse prin prezenta lege, aplicându-se numai cauzelor cu care instanțele au fost sesizate după intrarea în vigoare a prezentei legi".

În consecință, prin Sentința penală nr. 151 din 18 februarie 2011 Judecătoria Slobozia s-a pronunțat.

După cum se observă, hotărârea judecătorească fiind emisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, iar o situație tranzitorie vizând căile de atac ce să le urmeze un astfel de circuit procesual atipic nefiind acoperită de art. XXIV, vor avea incidență, cu evidență, principiile generale de aplicare a legii procesual penale în timp - tempus regit actum. Așadar se vor aplica direct prevederile modificate ale Codului de procedură penală.

Existența unei legi determinate este Incompatibilă cu o marjă de interpretare a sa din partea instanțelor, în măsura în care sensul normelor juridice sunt bine înțelese. în activitatea jurisdicțională, legalitatea impune judecătorului obligații esențiale: interpretarea strictă a legii și interzicerea analogiei, respectiv neaplicarea retroactivă a legii.

Or, judecătorii Curții de Apel au făcut apel expres la instituția analogiei - care presupune extinderea aplicării unei norme cu privire la o situație nereglementată expres dar care este asemănătoare cu cea descrisă de norma respectivă. Se specifică în acest sens că, conform reglementării anterioare Legii nr. 202/2010, în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală, competentă să judece cauza în primă instanță era judecătoria, sentința putând fi atacată cu apel le tribunal iar decizia cu recurs la curtea de apel. Însă, în prezent, infracțiunile de evaziune fiscală, prin aceeași lege de modificare, au fost date în competență tribunalului ca instanță de fond, fiind pe cale de consecință supuse atât apelului cât și recursului. Întrucât ar fi inadmisibil ca părților să le fie luată o cale de atac doar în ceea ce privește situațiile tranzitorii, Curtea de Apel a calificat calea de atac ca fiind apel.

De regulă norma juridică este de strictă interpretare, așa încât o aplicare prin analogie, indiferent de sensul în care operează, în favoarea sau în defavoarea inculpatului, nu-și găsește locul.

Regula de principiu este inadmisibilitatea analogiei în această materie. Până la urmă, noile intervenții normative sunt determinate de legiuitor ca urmare a unei alegeri făcute de acesta în funcție de obiectivele concrete ale politicii penale, exprimă voința deliberată a acestuia în cadrul unui proces de accelerare a soluționării cauzelor.

Recunoașterea posibilității de aplicare prin analogie a unei dispoziții chiar favorabile inculpatului ar implica consecințe absurde, ca de exemplu în speța de față - o cauză penală judecată în primă instanță de o judecătorie să fie instrumentată într-o cale de atac ordinară chiar de către instanța supremă -, în detrimentul unei interpretări riguroase a legii.

În consecință, cum prin modificările aduse de Legea nr. 202/2010 s-au modificat dispozițiile art. 28

1

pct. 3, în sensul că hotărârile pronunțate de judecătorii, în primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului, pot fi atacate cu recurs la curțile de apel, iar în cauză avem o hotărâre pronunțată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, urmează ca sentința să fie supusă doar căii de atac a recursului.

În cauză titular al dreptului de recurs este procurorul. Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor (art. 131 alin. (1) din Constituția României).

Având dreptul și obligația de a veghea la respectarea legalității procesului penal, procurorul poate folosi calea de atac ori de câte ori, pe parcursul procesului penal, au fost efectuate activități prin încălcarea dispozițiilor legale, în vederea îndreptării lor.

Chiar în condițiile în care în recursul de față procurorul doar a „pipăit" nelegalitatea, propunând modalitatea de soluționare prin trimiterea cauzei la tribunal în vederea judecării apelului, Înalta Curte va face cuvenitele și legalele îndreptări printr-o soluție de casare și de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, Curtea de Apel, în vederea instrumentării recursului declarat de partea civilă D.G.F.P. Ialomița (în niciun caz parte responsabilă civilmente, după cum se consemnează în dispozitivul deciziei atacate), evident în condițiile art. 385

6

alin. 3 C. proc. pen.

Soluția de restituire în integralitatea sa a cauzei, grevând situația recurentei de față D.G.F.P. Ialomița, implicit se va admite și recursul acesteia, cele invocate pe fond de aceasta urmând a fi decelate de către Curtea de Apel București.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de partea civilă D.G.F.P. Ialomița împotriva Deciziei penale nr. 175/A din 2 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecare, pentru soluționarea recursurilor, la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel București, secția I penală.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2011.

Sursă