ÎCCJ, Decizia nr. 208/2006

HOTĂRÂRE

15.05.2006

CAMERĂ

other

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Decizia nr. 208/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 669 din 28 noiembrie 2005, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petentul G.H. împotriva rezoluției nr. 132/P/2005 din 11 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică. S-a reținut că în raport cu data comiterii faptei de denunțare

calomnioasă, în luna ianuarie 1999, în mod legal s-a reținut de către organul

de urmărire penală, că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii

penale.

Împotriva hotărârii primei instanțe, petentul G.H. a

declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris la data exercitării căii de

atac.

Prin memoriul depus ulterior la dosarul cauzei, petentul a

susținut, în esență, că în raport cu probatoriul administrat în cauză, care

relevă cert săvârșirea faptei și vinovăția făptuitorului, în mod nelegal s-a

dispus în sensul neînceperii urmăririi penale.

În concluzie, petentul a solicitat admiterea recursului și

trimiterea dosarului, primei instanței, în vederea rejudecării plângerii

formulate împotriva soluției de netrimitere în judecată.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare:

Prin art. 200 C. proc. pen., s-a stabilit că „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu

privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la

stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să

se dispună trimiterea în judecată”.

În vederea realizării obiectului

urmăririi penale, astfel cum acesta a fost definit prin textul menționat, legea

procesual-penală a determinat precis și coerent regulile de desfășurare a

acestei faze a procesului penal.

Sesizat în unul din modurile

reglementate în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează acte

premergătoare și de urmărire penală, în succesiunea prevăzută de lege.

În anumite situații, actele

premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă

existența infracțiunii cu a cărei săvârșire organul de urmărire penală a fost

sesizat, pot duce la constatarea unora din cazurile, reglementate în art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

În raport cu această împrejurare,

nejustificându-se începerea urmăririi penale și, respectiv, declanșarea

procesului penal, se confirmă referatul de urmărire penală sau, după caz, când

urmărirea penală este de competența procurorului, se dispune neînceperea

acesteia.

În cauză, constându-se împlinirea

termenului de prescripție a răspunderii penale, în mod întemeiat organul de

urmărire penală a dispus în sensul neînceperii urmăririi penale.

Astfel, cu referire la fapta de

denunțare calomnioasă pretins a fi fost comisă în luna ianuarie 1999, termenul

de prescripție de 5 ani, prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d), cu referire la

art. 121 C. pen., raportat la art. 259 din același cod, s-a împlinit în