ÎCCJ, Decizia nr. 211/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 544 din 25 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea D.V. împotriva încheierii de la 18 mai 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte și litigii de muncă, prin care s-a suspendat judecarea cererii promovate de aceasta, împotriva Casei de Pensii a municipiului București și a Ministerului Sănătății, conform art. 155 1 C. proc. civ. S-a reținut în considerentele deciziei că, în mod corect, lipsa îndeplinirii de către petentă a obligației stabilite de instanța de judecată, de a se prezenta în vederea efectuării expertizei, judecarea cauzei a fost suspendată.

Împotriva acestei decizii, petenta a formulat cerere de revizuire, iar prin decizia nr. 1307 din 18 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire, reținând că prin decizia atacată nu s-a soluționat fondul pricinii, astfel încât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. La data de 2 decembrie 2005, revizuenta D.V. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1307/2004 a Curții de Apel București. Prin decizia nr. 10459 din 12 decembrie 2005, secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins recursul, ca inadmisibil. În considerentele deciziei astfel pronunțate, instanța supremă a reținut că decizia recurată are caracter irevocabil, deci nu este susceptibilă de reformare, nefiind îndeplinite condițiile expres prevăzute de dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc.

civ. Împotriva acestei din urmă hotărâri, petenta D.V. a declarat un nou recurs, criticile formulate vizând nelegalitatea și netemeinicia deciziei atacate. Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Completul de 9 judecători a fost sesizat cu un nou recurs declarat împotriva unei decizii pronunțate de secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, hotărârile pronunțate în apel și hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel. Așadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite, ca atare, prin art. 377 C. proc.

civ. Pe de altă parte, din dispozițiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 din același cod, rezultă că sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității recursului, dreptul la această cale stingându-se prin exercitare. Drept urmare, posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă. În speță, se constată că recurenta a declanșat calea de atac a recursului împotriva unei decizii prin care un alt recurs, declarat de către aceeași parte, a fost respins, ca inadmisibil. În concluzie, cum recursul nu privește o hotărâre dintre cele prevăzute de art. 299 C. proc. civ., rezultă că decizia criticată nu este susceptibilă de reformare, potrivit dreptului comun, pe această cale.

Este de reținut că modul de determinare a căilor de atac, prin legea procesual-civilă, corespunzător principiului statuat prin art. 129 din Constituția României, același pentru persoane aflate în situații identice, asigură un control judiciar efectiv al hotărârilor judecătorești și satisface exigențele art. 21 din legea fundamentală, respectiv a celor privind accesul liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil reglementate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De altfel, hotărârea atacată nu face parte nici din categoria hotărârilor supuse reformării la acest complet, în condițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, potrivit căruia „Completul de 9 judecători soluționează recursurile și cererile în cauzele judecate în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție”.

Drept urmare, recursul urmează a fi privit ca inadmisibil și potrivit legii speciale, excepția pusă în discuție constatându-se a fi întemeiată. În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta D.V. împotriva deciziei nr. 10459 din 12 decembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 7401/2005, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2006.