ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6769/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire din 11

ianuarie 2005, formulată în temeiul prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

revizuientul L.C. a solicitat retractarea deciziei civile nr. 1692/LM din 16

decembrie 2004 pronunțată Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și

litigii de muncă, ca fiind vădit potrivnică deciziei civile nr. 1185 din 8

decembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ.

Examinând cererea Înalta Curte de

Casație și Justiție constată cele ce succed.

Tribunalul București, secția a VIII-a

pentru conflicte și litigii de muncă a respins în primă instanță ca fiind

nefondată acțiunea civilă introdusă de reclamantul L.C. împotriva pârâtei Casa

de Pensii a municipiului București, sens în care a pronunțat sentința civilă

nr. 2674 din 17 iunie 2003.

Această instanță a pronunțat și

sentința civilă nr. 3189 din 9 septembrie 2003, prin care a respins ca

nefondată cererea de completare a sentinței mai sus arătată, formulată de

același reclamant L.C. în temeiul art. 281

2

C. proc. civ.

Amândouă sentințele au fost casate

prin decizia civilă nr. 1185 din 8 decembrie 2003 pronunțată ca instanță de

recurs de către Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

iar cauza a fost trimisă spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul

București.

Rejudecând în primă instanță după

casare, Tribunalul București, secția a VII-a pentru conflicte și litigii de

muncă, a pronunțat sentința civilă nr. 2615 din 28 iunie 2004, prin care a

respins cererea dedusă judecății de către reclamantul L.C. pentru lipsa

calității procesuale pasive a părții pârâte.

Recursul declarat de către reclamant

a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1692/LM din 16 decembrie

2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII- a civilă, pentru

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Din expunerea de mai sus a stării

cauzei, rezultă așadar că hotărârile invocate a fi potrivnice pe calea

revizuirii de față aparțin n realitate aceluiași proces, după casarea unei

hotărâri prin prima decizie dată în recurs procedându-se la rejudecare în primă

instanță, secunda hotărâre fiind dată asupra recursului declarat de reclamant

împotriva hotărârii date în primă instanță după casare.

În atare împrejurare, nu sunt

întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care, printre altele, impun

ca hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină sub aspectul

identității de părți, obiect și cauză, dar în dosare diferite, nicidecum în

unul și același proces cu cicluri procesuale consecutive.

În consecință, cererea de revizuire

de față va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată cererea de

revizuire introdusă de revizuientul L.C. împotriva deciziei civile nr. 1692/LM

din 16 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a

civilă și de litigii de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2005.