ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3436/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3436/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 196
din 23 septembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată
de reclamantul E.V., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de
Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Comisia de Evaluare a
Persoanelor Adulte cu Handicap Târgoviște, prin care solicita anularea Deciziei
de încadrare în grad de handicap nr. 5375 din 07 iunie 2010 și a certificatului
nr. 24253 din 18 ianuarie 2010 și procedarea la evaluarea medicală, în
condițiile Ordinului nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S și nr. 1992 din 19
noiembrie 2007 al M.S.P.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Așa cum rezultă din
actele medicale depuse la dosar, reclamantul a fost diagnosticat cu deficiență
funcțională accentuată, respectiv spondilită anchilozantă formă axială și
periferică, HLA B 27 – stadiul IV, în tratament cu Remicade și Sulfasalazină.
Potrivit Ordinelor
nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P., Comisia
Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap a stabilit că reclamantul
prezintă o deficiență funcțională accentuată, grad handicap accentuat – cod
boala M45.- M 16.
Reținând că, potrivit
art. 2 alin. (19 din H.G. nr. 430/2008, Comisia de evaluare a persoanelor
adulte cu handicap are ca atribuție specială încadrarea adultului în grad de
handicap
, instanța de fond a constatat că acțiunea
reclamantului este neîntemeiată, apreciind că încadrarea făcută de pârâtă prin
actele contestate respectă prevederile Ordinului nr. 762/2007 al
M.M.F.E.S.
și actele medicale depuse la dosarul cauzei.
Împotriva
acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul.
În
motivarea recursului formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 304
1
C.
proc. civ., recurentul-reclamant a reținut în esență că instanța de fond nu a
verificat decât concordanța deciziei nr. 5375 din 07 iunie 2010 cu Ordinul nr.
762/2007 fără a analiza obiectul plângerii sale care viza schimbarea diagnosticului
din handicap grav cu asistent personal în handicap accentuat deși la dosar nu
exista nici un act medical din care să rezulte că s-ar fi înregistrat vreo
ameliorare față de anul 2009.
În
drept au fost invocate dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ.
Analizând
sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente
în cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304
1
C. proc. civ.,
Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.
În
fapt, prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 24253 din 18
ianuarie 2010 emis de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap
recurentul-reclamant a fost încadrat în gradul de handicap accentuat, fiind diagnosticat
cu deficiență funcțională accentuată.
Urmare
a contestației formulate împotriva acestui certificat, prin Decizia ce
încadrare în grad de handicap nr. 5375 din 07 iunie 2010, Comisia Superioară de
Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a reținut conform
diagnosticului clinic Cod Boală M 45 M 16, respectiv deficiență funcțională accentuată
– cod handicap 1.
Verificând
legalitatea actului administrativ atacat instanța de fond a reținut în mod
corect, în raport de prevederile Ordinului nr. 762/2007 al MMFES nr. 1992 din 19
noiembrie 2007 al MSP faptul că încadrarea în grad de handicap este în conformitate
cu prevederile Ordinului cât și a actelor medicale depuse la dosarul cauzei.
Susținerile
recurentului-reclamant referitoare la schimbarea eronată a gradului de
handicap, respectiv din handicap grav în handicap accentuat nu pot fi primite,
din probele administrate în cauză rezultând faptul că atât certificatul cât și Decizia
de încadrare contestată au fost emise cu respectarea criteriilor medicopsihosociale
aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al MMFES și nr. 1992/2009 al
MSP.
Astfel
fiind reținând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de către instanța
de fond, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,
coroborat cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul
formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamantul E.V. împotriva sentinței nr. 196 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 14 iunie 2011.