ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 899/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 899/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosarul cauzei, constată următoarele :

Prin Sentința penală nr. 275/F din 24

septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în baza art. 334 C. proc.

pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de

inculpatul C.G., din două infracțiuni de trafic de minori prevăzute de art. 13

alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 raportate la art. 12 alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 33 - 34 C. pen., într-o singură infracțiune de trafic de

minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a

II-a din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea

678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text în baza căreia a

condamnat inculpatul la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

pedeapsă complementară prevăzută de art. 65 C. pen.

În baza art. 85 C.

pen. s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2

ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 69 din 17 februarie 2009

definitivă prin Decizia penală nr. 71/A/2009 a Tribunalului Călărași pentru

săvârșirea infracțiuni de furt calificat prevăzută de art. 208 - 209 alin. (1)

lit. a), e), g), i) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 - 76 C. pen.,

inculpatul C.G. având de executat pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului C.G. și în baza art. 88

C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării

preventive de la 30 iunie 2009 la zi.

În temeiul art. 71 C.

pen. pe durata executării pedepsei i s-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Prin aceeași hotărâre

au fost condamnați și inculpații C.F. și P.T.C., primul la 4 ani închisoare,

iar secundul la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 13 alin. (1) și (3) teza a I-a din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12

alin. (2) lit. a) din aceeași lege cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen .

În baza art. 861 C.

pen. tribunalul a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pe

durata termenelor de încercare de 6 ani și respectiv 5 ani.

S-a luat act că

partea vătămată C.A.R. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 14, art.

346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. au fost obligați inculpații în solidar la

plata sumei de 30.000 RON daune morale către partea civilă R.N.V.

În baza art. 19 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea sumei de 30 RON de la

inculpatul C.F. În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la

inculpatul C.G. a sumei de 310 RON primiți de la partea vătămată C.A.R.

În baza art. 19 alin.

(1) din Legea 678/2001 s-a dispus confiscarea sumei de 170 RON de la inculpatul

C.G.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În cursul lunii

martie 2009 partea vătămată R.N.V. - elevă în clasa a VII-a la Școala Generală

nr. 2 „S.H." Țăndărei, județul Ialomița, l-a cunoscut prin intermediul

părții vătămate C.A.R. pe inculpatul C.G.

Inculpatul C.G.,

cunoscând situația părții vătămate R.N.V., în sensul să aceasta avea un

comportament extrem de libertin pentru vârsta sa (plimbări prin oraș la ore

înaintate, fie singură, fie însoțită), i-a propus acesteia din urmă, să

întrețină raporturi sexuale cu diverși bărbați, iar sumele de bani încasate în

urma unor astfel de acte, să le împartă după cum urmează: 70% pentru inculpatul

C.G. și 30% pentru partea vătămată R.N.V.

Deși inițial partea

vătămată R.N.V. a refuzat propunerea inculpatului C.G., din cauza amenințărilor

și comportamentului violent pe care l-a avut față de partea vătămată R.N.V.,

aceasta a acceptat propunerea.

În atare împrejurări,

inculpatul C.G., în cursul lunii aprilie, nu s-a putut stabili cu certitudine

data, în timp ce le plimba pe timp de noapte pe raza orașului Țăndărei, cu

autoturismul său personal de la aceea dată, marca Dacia 1310 de culoare albastră,

pe părțile vătămate R.N.V. și C.A.R., i-a propus părții vătămate R.N.V. să

întrețină raporturi sexuale cu martorii T.B.I. zis „B." și P.I., persoane

din anturajul inculpatului C.G..

Partea vătămată

R.N.V. a fost nevoită să accepte propunerea făcută de inculpatul C.G., astfel

că, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul său în parcul mare din orașul

Țăndărei, în apropierea digului amplasat paralel cu albia râului Ialomița,

urmat la scurtă distanță de martorii T.B.I. și P.I. care veneau cu autoturismul

condus de „B.", marca Opel Astra, de culoare albastră.

După ce au oprit

ambele autoturisme, inculpatul C.G. i-a spus părții vătămate R.N.V. că va

întreține raporturi sexuale cu martorii sus-menționați, în autoturismul lui

„B.", astfel că, partea vătămată R.N.V. a coborât din autoturismul

inculpatului C.G. și a urcat în autoturismul martorului T.B.I., acolo unde a

întreținut pe rând raporturi sexuale cu acesta din urmă și cu martorul P.I.

Din relatările celor

doi martori și ale părții vătămate R.N.V., a reieșit că, inculpatul C.G. nu a

cerut bani sau alte foloase celor doi martori în schimbul actelor sexuale avute

de aceștia cu partea vătămată R.N.V.

După finalizarea

actelor sexuale, în condițiile și împrejurările relatate mai sus, cele două

părți vătămate au fost conduse de inculpatul C.G. în oraș, în apropierea

locuințelor lor, acolo unde părțile vătămate au ajuns la o oră înaintată din

noapte.

După aproximativ două

zile de la consumarea actelor sexuale avute de partea vătămată R.N.V. cu cei

doi martori mai sus precizați, în jurul datei de 20 aprilie 2009 (ziua de

naștere a martorului S.G. - 20 aprilie 1989), tot pe timp de noapte, inculpatul

C.G. a luat-o pe partea vătămată R.N.V. și a plimbat-o pe raza orașului

Țăndărei cu autoturismul său personal, iar în timpul deplasării, inculpatul

C.G. i-a precizat părții vătămate că o să o ducă în apartamentul învinuitului

P.T.C., situat în orașul Țăndărei, județul Ialomița, cu scopul evident de a

întreține raporturi sexuale cu persoanele aflate în acel apartament.

La intrarea în

apartamentul inculpatului P.T.C., situată în locația menționată mai sus, s-au

aflat în aceea seară inculpații C.F. și P.T.C. și martorii M.A.I., U.G.I., S.G.

și G.R.

Pe fondul consumului

de alcool în apartamentul inculpatului P.T.C., inculpatul C.G. i-a propus

părții vătămate R.N.V. să întrețină raporturi sexuale cu toți cei prezenți în

apartament, propunere pe care partea vătămată a acceptat-o fără obiecții. În

condițiile în care propunerea a fost formulată în prezența și cu acordul

inculpatului P.T.C., toți cei prezenți în această locație respectiv, inculpații

C.F. și P.T.C., martorii M.A.I., U.G.I., S.G. și G.R. au întreținut pe rând, în

dormitorul apartamentului relații sexuale orale cu partea vătămată R.N.V.

La aproximativ o

săptămână distanță de cele petrecute în apartamentul învinuitului P.T.C., tot

pe timp de noapte, inculpatul C.G., aflându-se pe raza orașului Țăndărei

însoțit de partea vătămată R.N.V., a condus-o pe aceasta în apartamentul

inculpatului C.F. situat tot în orașul Țăndărei, județul Ialomița, cu același

scop, anume de a întreține raporturi sexuale cu mai mulți bărbați.

Din relatările părții

vătămate R.N.V., a rezultat că în apartamentul inculpatului C.F. se aflau, în

afară de ea și de inculpatul C.G., inculpatul C.F. și martorii L.D., P.I., P.I.

și N.V.

La propunerea

inculpatului C.G. și cu acordul inculpatului C.F. partea vătămată a întreținut

succesiv relații sexuale orale în dormitorul apartamentului, primul fiind

martorul L.D., urmat de P.I., P.I., N.V.

La scurt timp după

cele petrecute în apartamentul inculpatului C.F., inculpatul C. a condus-o pe

partea vătămată în apartamentul inculpatului P.T.C., unde a întreținut relații

sexuale cu un individ „G." care a spus că locuiește în comuna M.K.

După aproximativ 3 -

4 săptămâni inculpatul C.G. i-a făcut cunoscut părții vătămate R.N.V. că va

trebui să meargă să întrețină raporturi sexuale cu doi bărbați, într-o casă

situată în zona spitalului, bărbați despre care inculpatul i-a precizat că

lucrează la fabrica de cărămidă din oraș.

Urmare celor spuse de

inculpatul C.G., partea vătămată R.N.V. a întreținut, raporturi sexuale cu cei

doi bărbați, pe care nu îi cunoștea, unul din ei spunându-i că a dat o sumă de

100 RON inculpatului C.G. în schimbul actelor sexuale avute cu ea, aceștia fiind

martorii D.M. și V.I.

Partea vătămată

R.N.V. a precizat că inculpatul C.G., în jurul datei de 27 mai 2009, în timp ce

se întorcea singură, noaptea de la un magazin din apropiere, i-a propus să

întrețină raporturi sexuale cu doi bărbați, unul dintre aceștia indicându-l sub

apelativul de „O.", în schimbul sumei de 30 RON, pe care să și-i

însușească, însă a refuzat propunerea (martorul P.C.).

În perioada martie -

mai 2009, pe timp de noapte, fără să poată preciza exact data, aflându-se cu

partea vătămată C.A.R. undeva în zona spitalului din Țăndărei, au fost

întâmpinate de 3 sau 4 băieți, persoane rămase neidentificate, care le-au oprit

pe stradă și le-au spus că au vorbit cu inculpatul C.G. pentru a întreține

raporturi sexuale cu ei.

La refuzul celor două

părți vătămate, unul dintre băieți a apelat la telefon o persoană, recunoscută

de partea vătămată R.N.V. ca fiind inculpatul C.G.

În acele împrejurări,

partea vătămată R.N.V. susține că inculpatul C.G. a cerut-o la telefon pe

partea vătămată C.A.R. și din discuții, a auzit-o pe aceasta din urmă spunând

că nu vrea să întrețină raporturi sexuale cu cei 3 sau 4 băieți. La scurt timp,

la locul unde se aflau cele două părți vătămate a venit inculpatul C.G. care

le-a reproșat acestora din urmă că nu fac ce spune el și le-a agresat fizic,

după care, partea vătămată R.N.V. a susținut că a văzut când inculpatul C.G. a

dat unuia dintre băieți suma de 50 RON, fără ca vreuna dintre ele să aibă vreun

act sexual cu vreunul din ei.

În ceea ce privește

activitatea infracțională a inculpatului referitor la partea vătămată C.A.R.,

din analiza materialului probator administrat în cauză a rezultat că inculpatul

C.G. i-a propus acesteia în aceleași împrejurări ca și părții vătămate R.N.V.

să întrețină raporturi sexuale cu martorii T.B.I. și P.I. în parcul mare din

Țăndărei, însă l-a refuzat pe inculpat promițându-i că a doua zi o să-i dea o

sumă de bani în schimbul refuzului de a întreține relații sexuale cu cei doi

bărbați.

După câteva zile de

la cele relatate mai sus, ea și cealaltă parte vătămată, au fost conduse de

inculpatul C.G. în apartamentul inculpatului C.F., acolo unde se mai afla un

băiat pe care îl știe sub numele de „M.", persoană care are după părerea

sa vârsta de 20 ani și locuiește în zona Gării din Țăndărei.

În apartamentul

inculpatului C.F., partea vătămată C.A.R. susține că l-a refuzat pe inculpatul

C.G. să întrețină raporturi sexuale cu inculpatul C.F. și cu acel „M.",

însă partea vătămată R.N.V. a întreținut raporturi sexuale cu cei doi, iar în

schimbul refuzului său, i-a dat inculpatului C.G. a doua zi, suma de 60 RON.

Partea vătămată

C.A.R. a declarat că, în cursul lunii mai 2009, până să fie arestat inculpatul

C.G., ea și cealaltă parte vătămată, pe timp de noapte și la propunerea

acestuia din urmă, au mers pe o stradă situată în apropierea Școlii Generale

nr. 2 din Țăndărei, cu un autoturism în care se mai aflau 3 bărbați pe care i-a

indicat sub numele de „M.", „A." și „A.", fără să poată preciza

identitatea lor reală.

După ce au oprit

mașina, în zona sus-menționată, partea vătămată C.A.R. a declarat că cei 3

băieți i-au cerut ei și N. să întrețină raporturi sexuale cu ei, însă ambele

i-au refuzat.

Din acest motiv,

partea vătămată C.A.R. a declarat că „M." l-a apelat telefonic pe

inculpatul C.G. și a auzit când i-a spus acestuia că ele două nu vor să

întrețină raporturi sexuale cu ei și că, inculpatul C.G. a zis că o să vină el

să rezolve situația.

La scurt timp după

convorbirea telefonică, la fața locului a apărut inculpatul C.G., care a

lovit-o în prezența celorlalți din cauză că nu a dorit să întrețină raporturi

sexuale cu ei, după care partea vătămată R.N.V. a plecat cu toți ceilalți

bărbați aflați acolo, iar ea a revenit singură la casa bunicii sale.

După două zile de la

acest incident, partea vătămată C.A.R. i-a dat inculpatului C.G. suma de 100

RON, fără știrea bunicii sale și tot în schimbul refuzului de a întreține

raporturi sexuale.

Inculpatul C.G. i-a

propus, într-o zi când se afla însoțită de cealaltă parte vătămată, să

întrețină amândouă raporturi sexuale cu un anume „S." (persoană

neidentificată), însă ambele părți vătămate au refuzat propunerea, fără să se

mai insiste în acest scop.

În cursul aceleiași

seri când ambele părți vătămate au refuzat să întrețină raporturi sexuale cu

„S.", partea vătămată C.A.R. a declarat că inculpatul C.G. le-a plimbat cu

autoturismul său personal, condus de un anume „S." (martorul B.C.M.), pe

raza orașului Țăndărei și cu acel prilej, inculpatul C.G. a avut o discuție cu

doi băieți, pe care îi știe sub numele de C.R. (martorul C.R.), iar pe celălalt

sub numele de „O." (martorul P.C.).

Din discuțiile

inculpatului C.G. cu cei doi martori indicați mai sus, a rezultat că acesta

le-a propus celor doi martori să întrețină raporturi sexuale cu ea și cu

cealaltă parte vătămată, aspecte făcute cunoscute lor chiar de inculpat.

În acele împrejurări,

partea vătămată C.A.R. a refuzat propunerea inculpatului C.G., iar a doua zi,

de frică să nu fie bătută de inculpatul C.G., i-a dat acestuia suma de 100 RON.

De asemenea, aceeași

parte vătămată a fost martoră când partea vătămată R.N.V. a fost bătută și

amenințată de inculpatul C.G., când refuza propunerile inculpatului legate de

întreținerea de raporturi sexuale cu diverși bărbați.

Având în vedere

cererea reprezentantului procuraturii de schimbare a încadrării juridice și

înlăturarea dispozițiilor referitoare la starea de recidivă în ce-l privește pe

inculpatul C.G., tribunalul a admis cererea cu următoarea motivare:

Probele administrate

în cauză relevă că cele două minore au fost recrutate în aceleași împrejurări

de timp și de loc, sau oricum la intervale mici de timp, în luna martie 2009

prin exercitarea unor acte de constrângere fizică și morală, în scopul

exploatării lor sexuale - determinarea la practicarea prostituției (concret la

întreținerea unor acte sexuale plătite cu diferiți bărbați).

Recrutarea presupune

determinarea, convingerea unei persoane să aibă o anumită atitudine, în

principiu este o acțiune unică, cel mult continuă.

Repetarea acelorași

mijloace de recrutare după producerea rezultatului nu au semnificația unei alte

infracțiuni, a unui alt act material al aceleiași infracțiuni, decât victima

(în cazul infracțiunilor de trafic de persoane) iese de sub autoritatea

traficantului, iar acesta exercită acte de rerecrutare.

Infracțiunea

continuată, ca unitate legală de infracțiune absoarbe în conținutul său

constitutiv acte materiale ce, de sine stătătoare, ar putea fi considerate

infracțiuni consumate sau rămase doar în faza de tentativă, forme de

participațiune secundară, cum este complicitatea în raport cu autoratul,

indiferent de modalitățile alternative de realizare a elementului material al

infracțiunii (recrutare, găzduire) și de scopul urmărit, o exploatare sexuală

sau de altă natură, atâta timp cât vorbim de o formă de exploatare astfel cum

este definită de art. 2 din Legea nr. 678/2001.

S-a solicitat de

asemenea, înlăturarea din încadrarea juridică a prevederilor art. 37 lit. a) C.

pen., înlăturarea stării de recidivă post condamnatorie în care s-ar fi

săvârșit traficul de minori conform actului de sesizare a instanței.

Probele administrate

în cauză determină un echivoc (ce îi este întotdeauna favorabil inculpatului

conform principiului in dubio pro reo) cu privire la data consumării actelor de

recrutare a celor două minore, dar și cu privire la actele de complicitate, la

găzduirea minorei R.N.V. de către inculpații C.F. și P.T.C. Cel mai probabil

actele de recrutare și găzduire s-au produs în perioada martie - aprilie, până

în preajma sărbătorilor pascale, adică cel târziu la data de 20 aprilie 2009

(ziua de naștere a martorului S.G.), înainte ca Sentința penală nr. 69 din 17

februarie 2009 a Judecătoriei Călărași (în care inculpatul C.G. a fost

condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării)

să fi rămas definitivă, fapt produs cert la data de 28 aprilie 2009.

Împotriva sentinței a

declarat apel numai inculpatul C.G., care a criticat hotărârea pentru

nelegalitate și netemeinicie.

A solicitat

desființarea sentinței și redozarea pedepsei care este prea aspră și a arătat

că nu este de acord cu obligarea la daune morale, sumele stabilite fiind

exagerate și nedovedite.

Curtea de Apel

București, secția a II-a penală prin Decizia nr. 269/A din 15 decembrie 2010 a

respins apelul ca nefondat.

Nemulțumit și de

această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a atacat-o cu recurs.

Prin motivele de

recurs depuse a criticat sentința și decizia ca fiind nelegale și netemeinice.

A cerut să se aplice în cauză dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

și să se aibă în vedere că în mod greșit instanța de apel a reținut că nu este

de acord cu plata despăgubirilor fiind indus în eroare de apărătorul său care a

susținut altceva decât a dorit el.

A criticat hotărârile

ca fiind netemeinice deoarece nu i-au fost reținute circumstanțe atenuante

prevăzute de art. 74 C. pen. pedeapsa fiind prea aspră, caz de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul este

nefondat.

Potrivit art. 320

1

C. proc. pen. introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010, cu titlu

marginal „Judecata în cazul recunoașterii vinovăției până la începerea

cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris

autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a

instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală.

Aceste dispoziții nu

sunt aplicabile în speța de față deoarece, cercetarea judecătorească s-a făcut

înainte de data de 25.XI.2010 dată la care a intrat în vigoare Legea nr.

202/2010, moment în care cauza se afla în apel, după ce inculpatul pe tot

timpul urmăririi penale și cercetării judecătorești a negat vinovăția.

Nici motivul privind

greșita individualizare a pedepsei nu este întemeiată.

Faptele comise de

inculpat față de două persoane din care una minoră, prezintă un pericol social

deosebit iar legiuitorul a stabilit pentru infracțiunea prevăzută de art. 13

alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 săvârșită în condițiile art. 12

alin. (2) din aceeași lege pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani și

interzicerea unor drepturi.

Având în vedere că

inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, și că nu este încadrat în muncă

și a mai săvârșit fapte penale, pedeapsa de 10 ani, minimul prevăzut de lege

apare corect individualizată și fiind singura în măsură să realizeze scopul

educativ și preventiv.

Așa fiind, Înalta

Curte urmează să respingă recursul ca nefondat.

în temeiul art. 385

16

C. proc. pen., cu referire la art. 381 C. proc. pen. se va deduce arestul

preventiv executat de la 3 iunie 2009 la pronunțare.

Văzând și art. 192

alin. (1) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul C.G. împotriva Deciziei penale nr. 269/A din 15 decembrie 2010 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 30 iunie

2009 la 8 martie 2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu a intimatei părți civile R.N.V. și a intimatei părți

vătămate C.A.R. în sumă de câte 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 8 martie 2011.