ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3892/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 89/P din 28 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. 2965/103/2009 s-a dispus condamnarea inculpatului B.C. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 86 1 C. pen., raportat la art. 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 6 ani, iar în temeiul art. 86 3 C. pen. s-a stabilit ca inculpatul să respecte anumite măsuri de supraveghere. În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86 4 C. pen., cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile I.C. suma de 6.000 lei despăgubiri civile materiale și suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale, actualizate la data executării. În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul să plătească către Spitalul Județean de Urgență Neamț suma de 5.623,46 lei și către Serviciul de Ambulanță Neamț suma de 878,80 lei, cu titlu de cheltuieli spitalizare și transport.

În temeiul art. 193 alin. (6) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile I.C. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare iar în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut faptul că inculpatul B.C. locuiește în comuna Răucești județul Neamț, iar în seara zilei de 27 iulie 2008 se afla la barul lui B. din centrul comunei Răucești, împreună cu alți consumatori. La o masă apropiată se afla și partea vătămată I.C. (fost cumnat cu B.C.), împreună cu alți consăteni. La un moment dat, I.C. a oferit de băut o sticlă de vin persoanelor care se aflau la masă cu B.C.

Între partea vătămată și inculpat au existat anterior discuții divergente, deoarece inculpatul îi datora fostei soții (sora părții vătămate) o sumă de bani. În aceeași seară, în jurul orelor 24,00, partea vătămată I.C., împreună cu alți consăteni, au plecat la discoteca de la barul lui T.I., situat tot în centrul comunei Răucești. Aici partea vătămată s-a mai întâlnit cu alte două nepoate care erau cu prietenii lor, au consumat câte o bere, după care, în jurul orelor 13,00 au plecat spre casă. Pe stradă, grupul compus din partea vătămată I.C., vecinii acestuia, nepoatele sale și prietenii lor mergeau răsfirați, respectiv partea vătămată cu A.G. nmergea mai în față, în urma lor se aflau I.I. și I.C., iar ultimele se deplasau cele două nepoate cu prietenii lor.

La un moment dat, când partea vătămată I.C. a ajuns în fața locuinței familiei C., de după un stâlp a ieșit în fugă inculpatul B.C., reproșându-i lui I.C. că tot îl cicălește să-i dea banii, s-a apropiat de acesta și l-a lovit cu un corp contondent în zona capului. Urmare agresiunii, victima a fost transportată la Spitalul Târgu Neamț și ulterior la Spitalul Județean Piatra Neamț. Din certificatul medico - legal a rezultat că victima a prezentat un traumatism cranio - cerebral cu plagă epicraniană, fractură de boltă și bază craniană, hematom subdural acut ce a necesitat intervenție chirurgicală și hipoacuzie stângă, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40 - 45 zile îngrijiri medicale. Pe parcursul urmăririi penale, s-a efectuat o expertiză medico-legală, traumatologică, prin care s-a concluzionat că, partea vătămată I.C.

a prezentat în iulie 2008 un traumatism cranio - cerebral obiectivat prin plagă epicraniană temporală stângă, fractură temporală stângă continuată cu fractură de stâncă a temporalului stâng, fractură fronto parietală dreapta, hematom subdural acut emisferic drept (care a fost evacuat chirurgical) și contuzie hemoragică parietală dreapta. Aspectul și topografia leziunilor pledează pentru posibilitatea producerii lor prin lovire cu corp contondent (posibil par, rangă de fier), urmată de cădere. Leziunile au necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor, cu incapacitate de muncă pe această perioadă. Leziunile cranio-cerebrale, prin ele însele și în momentul producerii lor, nu au pus în primejdie viața victimei.

Inculpatul B.C., prin declarațiile date în cursul urmăririi penale și în instanță, a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care este trimis în judecată, deoarece el a fost lovit de către partea vătămată și nepotul său I.C. și nu avea asupra sa nici un corp contondent pe care să-l fi folosit în apărare. A arătat inculpatul că, în seara zilei de 28 iulie 2008 pe la miezul nopții, a plecat de la barul lui T. din comuna Răucești, spre casă, împreună cu T.V. și în timp ce se deplasa pe drum a fost ajuns din urmă de către I.C. și nepotul său I.C., care au sărit pe el și l-au lovit, iar în învălmășeala creată este posibil să fi lovit cu mâinile pentru a se apăra. Contrar aspectelor de fapt relatate de către inculpat, partea vătămată I.C.

a arătat că, în noaptea de 28 iulie 2008, în jurul orelor 1,00, a plecat de la barul lui T. situat în comuna Răucești, județul Neamț, împreună cu un grup mai mare de persoane cunoscute și, în timp ce se deplasa pe drum, de după un stâlp a ieșit inculpatul B.C., care l-a lovit în cap cu o rangă din fier. A arătat partea vătămată, că nu are nici un dubiu cu privire la faptul că inculpatul B. este cel care l-a lovit, acesta din urmă fiind văzut și de către persoanele cu care se deplasa pe drum, ce au fost audiate ca martori, iar mai mult, zona în care a fost lovit de către inculpat era luminată de un stâlp electric. În cursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii din lucrări A.G., T.V., I.C., I.I.

și T.N.C., iar în apărare inculpatul a solicitat efectuarea unui raport de evaluare de către Serviciul de probațiune și a depus la dosar o caracterizare eliberată de către Primăria comunei Răucești, privind situația familială. Situația de fapt reținută de către prima instanță a rezultat din probele administrate în cauză și infirmă apărările invocate de inculpat. Martorii audiați în cauză nu au susținut ipoteza relatată de către inculpat în apărare, iar declarațiile date de către acesta, în sensul că ar fi fost lovit de către partea vătămată, nu se coroborează cu nici o probă, aspect în raport de care nu poate fi reținută nici starea de provocare invocată de acesta. Astfel, martorii A.G., I.C.

și T.N. (filele 63, 74, 64 dosar), care au perceput în mod direct conflictul dintre părți, au arătat că, în noaptea de 28 iulie 2008, în jurul orelor 1,00, se deplasau spre casă de la o discotecă organizată la barul T., împreună cu partea vătămată, iar în dreptul locuinței familiei C. din comuna Răucești, inculpatul B.C. a ieșit de după un stâlp, având o țeavă metalică pe care o ținea lângă picior, s-a apropiat de partea vătămată și l-a lovit în cap cu acel corp contondent. Victima a căzut la pământ plină de sânge, după care inculpatul urmărea să-l lovească și pe I.C - nepotul părții vătămate - dar acesta a reușit să fugă. Martorul T.V. (declarații date la urmărirea penală filele 57, 58 și instanță fila 62 dosar) a relatat aspecte oarecum contradictorii și care, de asemenea, nu susțin în totalitate apărarea invocată de către inculpat.

Astfel, a arătat martorul că este cumnatul inculpatului B.C., au mers împreună la discoteca organizată la barul lui T. din comuna Răucești, județul Neamț, au consumat băuturi alcoolice, iar la masa lor a venit partea vătămată I.C., care l-a lovit pe inculpat cu palma peste față, după care au plecat la locuința inculpatului, au mai consumat vin, iar de aici inculpatul a plecat fără să-i spună unde se duce. Deși în declarația dată la urmărirea penală a arătat că în timp ce consuma vin la locuința inculpatului, acesta s-a arătat nervos pe partea vătămată, afirmând că,,o să-l rezolve odată pe I.” iar la plecare de acasă a luat asupra sa o șipcă sau o țeavă, a retractat aceste afirmații în instanță.

Lipsa de coerență în declarații, manifestată de către martor, a fost apreciată de către tribunal ca fiind dată în scopul creării unei situații favorabile inculpatului, care însă nu poate fi reținută, deoarece, pe de o parte, nu se coroborează nici cu declarația inculpatului și nici cu celelalte probe administrate în cauză. Actele de agresiune exercitate de către inculpat asupra victimei, sunt confirmate și de actele medicale, respectiv certificatul medico - legal din 19 august 2008 eliberat de Serviciul de Medicină Legală Neamț și concluziile raportului de expertiză medico - legală din 22 aprilie 2009 efectuat de Institutul de Medicină Legală Iași (filele 40 - 43 dosar urmărire penală), prin care se confirmă că traumatismul cranio - cerebral prezentat de I.C.

în luna iulie 2008 a necesitat intervenție chirurgicală, aspectul și topografia leziunilor cranio - cerebrale pledând pentru producerea lor prin lovire cu corp contondent (posibil par, rangă de fier), urmată de cădere, iar leziunile au necesitat pentru vindecare 40 - 45 zile îngrijiri medicale. De asemenea, s-a constatat, din punct de vedere medical, că lipsa de substanță osoasă craniană conferă victimei o infirmitate fizică permanentă, chiar în condițiile protezării defectului osos. Acțiunile exercitate de către inculpat, de lovire a victimei, au pledat pentru întrunirea laturii obiective a infracțiunii de tentativă la omor, iar sub aspect subiectiv, inculpatul a plănuit chiar răzbunarea în mod violent, în sensul că s-a înarmat cu un corp contondent care, prin folosire, are posibilitatea faptică de a cauza uciderea unei persoane, iar lovitura aplicată în cap ca zonă vitală, de asemenea poate produce decesul unei persoane, rezultat mai grav, care însă nu s-a produs.

Constatând vinovăția inculpatului, în procesul de individualizare a pedepsei, tribunalul a dat eficiență criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. privitoare la gradul ridicat de pericol social al infracțiunii comise, consecințele produse asupra stării de sănătate a victimei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, persoana inculpatului, concluziile referatului de evaluare și poziția procesuală a acestuia.

Din fișa de cazier a inculpatului a rezultat că nu posedă antecedente penale, în caracterizarea eliberată de Primăria comunei Răucești, județul Neamț s-a arătat că este cunoscut ca o persoană sociabilă cu o conduită bună, iar din concluziile referatului de evaluare a rezultat că prezintă suficienți factori protectivi care să acționeze în asigurarea adaptării sociale, că dobândirea unei forme legale de muncă și obținerea unei calificări l-ar putea ajuta să depășească problemele financiare cu care se confruntă, considerente în raport de care, în favoarea acestuia, au fost reținute și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 - 76 alin. (2) C. pen. și s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii stabilită sub minimul special prevăzut de lege, sancțiune de natură a asigura scopul sancționator preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.

În raport de criteriile generale de individualizare enunțate în precedent, de circumstanțele personale pe care le prezintă, inculpatul nefiind predispus de a comite în viitor alte fapte penale, prima instanță a constatat îndeplinite cerințele prevăzute de art. 86 1 C. pen. și a apreciat că reeducarea acestuia se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei închisorii și, în consecință, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu îndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 86 3 C. pen. În latura civilă a cauzei, partea vătămată I.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 lei daune materiale și suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

A arătat partea vătămată că, la data când a fost lovit de către inculpat, efectua munci ocazionale ca șofer pe mașină de transport, s-a aflat în imposibilitate de a efectua serviciile de transport mărfuri, că prin intervenția chirurgicală pe care a suferit-o la cap a rămas cu o infirmitate permanentă, iar starea de sănătate nu a fost restabilită. În dovedirea pretențiilor materiale partea civilă a solicitat audierea martorilor A.G. și I.C., din depozițiile cărora rezultă că partea vătămată a fost în imposibilitate de a munci o perioadă de peste 4 luni după externarea din spital, că realiza un venit lunar de aproximativ 2.500 - 3.000 lei pe lună din vânzarea produselor agricole și transporturile de mărfuri pe care le efectua.

În ce privește pretențiile solicitate de către partea civilă I.C. cu titlu de daune materiale, având în vedere numărul mare de zile necesare pentru îngrijiri medicale și probele menționate mai sus, tribunalul a apreciat că suma de 6.000 lei reprezintă o dezdăunare efectivă și echitabilă. De asemenea, ca urmare a acțiunii ilicite a inculpatului, care a urmărit uciderea persoanei prin aplicarea de lovituri în zone vitale, tribunalul a constatat justificată în totalitate cererea pentru acordare de daune morale, apreciind cuantumul acestora la nivelul sumei de 10.000 lei la care urmează a fi obligat, întrucât subzistă în totalitate temeiul răspunderii civile delictuale, potrivit prevederilor art. 998 și urm. C. civ.

În cauza dedusă judecății, daunele morale solicitate de partea civilă au caracterul unui prejudiciu corporal, determinat de suferința fizică la care a fost supusă, criteriile de cuantificare a acestuia fiind evidente prin însăși rezultatul produs, respectiv cauzarea unei infirmități fizice permanente prin lipsa de substanță osoasă craniană, chiar în condițiile protezării defectului osos. Cuantificarea daunelor morale, astfel cum s-a statuat în jurisprudență, este un atribut exclusiv al instanței de judecată, care însă trebuie să reflecte o reparație justă din punct de vedere material a prejudiciului nepatrimonial, dar să constituie și o pedeapsă pentru autorul faptei ilicite, în scopul de a preveni pe viitor comiterea unor fapte similare.

Prin atribuirea sumei de 10.000 lei cu acest titlu, tribunalul a apreciat că părții civile i s-a adus o reparație echitabilă prejudiciului corporal ce i-a fost cauzat, totodată reprezentând și o sancțiune pentru inculpat, care a comis fapta prejudiciabilă. B. Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel partea civilă I.C., care a arătat oral în fața instanței că prima instanță a aplicat o pedeapsă prea blândă și a stabilit un mod de executare al acesteia necorespunzător pericolului social. Prin Decizia penală nr. 72 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie s-a admis apelul declarat de partea civilă I.C. împotriva sentinței penale menționate, care a fost desființată în parte cu privire la soluționarea laturii penale, iar în baza art. 20, 174, 175 lit. i) C. pen.

cu art. 74 lit. c), art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare și la 2 ani pedeapsă complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat ca întemeiate criticile formulate de partea vătămată, reținând că inculpatul se face vinovat de săvârșirea unei infracțiuni de tentativă de omor calificat, iar în raport de dispozițiile art. 52 și 72 C. pen.

a constatat că față de fapta săvârșită și urmarea produsă părții vătămate - lipsa de substanță osoasă craniană ce conferă victimei o infirmitate fizică permanentă - pedeapsa aplicată este prea blândă iar modul de executare al pedepsei deficitar stabilit, scopul pedepsei neputându-se realiza decât prin executarea cu privare de libertate a pedepsei. În consecință, instanța de apel a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii în cuantum de 6 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei citări a inculpatului la instanța de apel, precum și a greșitei individualizări a pedepsei, în raport de împrejurările comiterii faptei și datele ce caracterizează persoana inculpatului - care are o mamă în vârstă și bolnavă, mai are în întreținere o fiică din prima căsătorie, iar în prezent lucrează ca zilier pentru întreținerea familiei - solicitând menținerea soluției instanței de fond. Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 4, 14 și 21 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: 1. În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 4 C. proc.

pen., pus în discuție din oficiu de Înalta Curte, în raport de împrejurarea că dezbaterile din apel s-au desfășurat în ședință nepublică deși nu s-a dispus de către instanță în acest sens, Curtea constată că deși în preambulul deciziei există mențiunea nepublicității ședinței, în conținutul practicalei se arată că „la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul parte vătămată, asistat de apărător ales”, astfel că apreciază că este vorba de o eroare materială, posibilă prin preluarea preambulului deciziei de la o altă hotărâre care s-a desfășurat la aceeași dată în ședință nepublică. 2. Referitor la cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 21 C. proc.

pen., invocat de inculpat, acesta susținând că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită deoarece pe citație nu este indicat numele agentului procedural care a afișat-o, Curtea constată critica nefondată, întrucât, pe de o parte, respectiva mențiune nu face parte dintre cele obligatorii, prevăzute de dispozițiile art. 176 C. proc. pen., iar pe de altă parte, eventuala nerespectare a dispozițiilor art. 181 din același cod, referitoare la mențiunile de pe dovada de primire și procesul verbal de predare a citației - în speță neindicarea expresă a numelui agentului procedural care a procedat la afișare, ci doar a unei prescurtări a numelui acestuia - nu atrage nulitatea procedurii de citare, în condițiile în care respectiva dovadă poartă ștampila oficiului poștal de la destinație și semnătura agentului.

3. Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța de apel a constatat că circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. au fost corect reținute în sarcina inculpatului, dar că acestea nu justifică și aplicarea unei pedepse în condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere, apreciind că în raport de fapta săvârșită și urmarea produsă - lipsa de substanță osoasă craniană ce conferă victimei o infirmitate fizică permanentă - pedeapsa aplicată este prea blândă iar modul de executare al pedepsei deficitar stabilit, scopul pedepsei neputându-se realiza decât prin executarea cu privare de libertate a pedepsei. În opinia Înaltei Curți, individualizarea făcută de instanța de apel, cu o motivare extrem de sumară, nu corespunde criteriilor prevăzute de dispozițiile art. 52 și 72 C. pen.

Dimpotrivă, prima instanță a procedat la o individualizare mai fidelă criteriilor prev. de art. 72 C. pen., reținând că în raport de natura faptei comise, pericolul social al acesteia, împrejurările în care a fost comisă și datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului (nu este cunoscut cu antecedente penale, are o mamă în vârstă și bolnavă, mai are în întreținere o fiică din prima căsătorie, în prezent lucrează ca zilier pentru întreținerea familiei, este cunoscut ca o persoană sociabilă cu o conduită bună, iar din concluziile referatului de evaluare a rezultat că prezintă suficienți factori protectivi care să acționeze în asigurarea adaptării sociale), sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate, dispunând suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Ca atare, apreciind că individualizarea făcută de instanța de fond este justă atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât și al modalității de executare, Înalta Curte va admite recursul inculpatului, va desființa decizia recurată și va menține soluția fondului, constatând că pedeapsa aplicată de prima instanță este bine dozată, atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare, fiind aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penală. Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei recurate pe care o va casa în totalitate, menținând soluția primei instanțe. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva Deciziei penale nr. 72 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Casează decizia recurată și menține sentința penală nr. 89/ P din 28 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț. Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 03 noiembrie 2010.