ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3892/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3892/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 89/P din 28 aprilie 2010

pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. 2965/103/2009 s-a dispus

condamnarea inculpatului B.C. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de

omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 4

(patru) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.

pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 86

1

C.

pen., raportat la art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului

de încercare de 6 ani, iar în temeiul art. 86

3

C. pen. s-a stabilit

ca inculpatul să respecte anumite măsuri de supraveghere. În temeiul art. 359 C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării

dispozițiilor art. 86

4

C. pen., cu privire la revocarea suspendării

sub supraveghere a executării pedepsei.

A fost obligat inculpatul să

plătească părții civile I.C. suma de 6.000 lei despăgubiri civile materiale și suma

de 10.000 lei cu titlu de daune morale, actualizate la data executării.

În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006,

a fost obligat inculpatul să plătească către Spitalul Județean de Urgență Neamț

suma de 5.623,46 lei și către Serviciul de Ambulanță Neamț suma de 878,80 lei,

cu titlu de cheltuieli spitalizare și transport.

În temeiul art. 193 alin. (6) C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile I.C. suma de

500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare iar în temeiul art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1200 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut faptul că inculpatul B.C. locuiește în comuna Răucești

județul Neamț, iar în seara zilei de 27 iulie 2008 se afla la barul lui B. din

centrul comunei Răucești, împreună cu alți consumatori. La o masă apropiată se

afla și partea vătămată I.C. (fost cumnat cu B.C.), împreună cu alți consăteni.

La un moment dat, I.C. a oferit de băut o sticlă de vin persoanelor care se

aflau la masă cu B.C. Între partea vătămată și inculpat au existat anterior

discuții divergente, deoarece inculpatul îi datora fostei soții (sora părții

vătămate) o sumă de bani.

În aceeași seară, în jurul orelor

24,00, partea vătămată I.C., împreună cu alți consăteni, au plecat la discoteca

de la barul lui T.I., situat tot în centrul comunei Răucești. Aici partea

vătămată s-a mai întâlnit cu alte două nepoate care erau cu prietenii lor, au

consumat câte o bere, după care, în jurul orelor 13,00 au plecat spre casă.

Pe stradă, grupul compus din partea

vătămată I.C., vecinii acestuia, nepoatele sale și prietenii lor mergeau

răsfirați, respectiv partea vătămată cu A.G. nmergea mai în față, în urma lor

se aflau I.I. și I.C., iar ultimele se deplasau cele două nepoate cu prietenii

lor. La un moment dat, când partea vătămată I.C. a ajuns în fața locuinței

familiei C., de după un stâlp a ieșit în fugă inculpatul B.C., reproșându-i lui

I.C. că tot îl cicălește să-i dea banii, s-a apropiat de acesta și l-a lovit cu

un corp contondent în zona capului. Urmare agresiunii, victima a fost

transportată la Spitalul Târgu Neamț și ulterior la Spitalul Județean Piatra

Neamț.

Din certificatul medico - legal a

rezultat că victima a prezentat un traumatism cranio - cerebral cu plagă

epicraniană, fractură de boltă și bază craniană, hematom subdural acut ce a

necesitat intervenție chirurgicală și hipoacuzie stângă, leziuni ce au

necesitat pentru vindecare 40 - 45 zile îngrijiri medicale. Pe parcursul urmăririi

penale, s-a efectuat o expertiză medico-legală, traumatologică, prin care s-a

concluzionat că, partea vătămată I.C. a prezentat în iulie 2008 un traumatism

cranio - cerebral obiectivat prin plagă epicraniană temporală stângă, fractură

temporală stângă continuată cu fractură de stâncă a temporalului stâng,

fractură fronto parietală dreapta, hematom subdural acut emisferic drept (care

a fost evacuat chirurgical) și contuzie hemoragică parietală dreapta. Aspectul

și topografia leziunilor pledează pentru posibilitatea producerii lor prin

lovire cu corp contondent (posibil par, rangă de fier), urmată de cădere.

Leziunile au necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile îngrijiri medicale de la

data producerii lor, cu incapacitate de muncă pe această perioadă. Leziunile

cranio-cerebrale, prin ele însele și în momentul producerii lor, nu au pus în

primejdie viața victimei.

Inculpatul B.C., prin declarațiile

date în cursul urmăririi penale și în instanță, a arătat că nu se face vinovat

de săvârșirea infracțiunii pentru care este trimis în judecată, deoarece el a

fost lovit de către partea vătămată și nepotul său I.C. și nu avea asupra sa

nici un corp contondent pe care să-l fi folosit în apărare. A arătat inculpatul

că, în seara zilei de 28 iulie 2008 pe la miezul nopții, a plecat de la barul

lui T. din comuna Răucești, spre casă, împreună cu T.V. și în timp ce se

deplasa pe drum a fost ajuns din urmă de către I.C. și nepotul său I.C., care

au sărit pe el și l-au lovit, iar în învălmășeala creată este posibil să fi lovit

cu mâinile pentru a se apăra.

Contrar aspectelor de fapt relatate

de către inculpat, partea vătămată I.C. a arătat că, în noaptea de 28 iulie 2008,

în jurul orelor 1,00, a plecat de la barul lui T. situat în comuna Răucești, județul

Neamț, împreună cu un grup mai mare de persoane cunoscute și, în timp ce se

deplasa pe drum, de după un stâlp a ieșit inculpatul B.C., care l-a lovit în

cap cu o rangă din fier. A arătat partea vătămată, că nu are nici un dubiu cu

privire la faptul că inculpatul B. este cel care l-a lovit, acesta din urmă

fiind văzut și de către persoanele cu care se deplasa pe drum, ce au fost

audiate ca martori, iar mai mult, zona în care a fost lovit de către inculpat

era luminată de un stâlp electric.

În cursul cercetării judecătorești au

fost audiați martorii din lucrări A.G., T.V., I.C., I.I. și T.N.C., iar în

apărare inculpatul a solicitat efectuarea unui raport de evaluare de către

Serviciul de probațiune și a depus la dosar o caracterizare eliberată de către

Primăria comunei Răucești, privind situația familială.

Situația de fapt reținută de către

prima instanță a rezultat din probele administrate în cauză și infirmă

apărările invocate de inculpat. Martorii audiați în cauză nu au susținut

ipoteza relatată de către inculpat în apărare, iar declarațiile date de către

acesta, în sensul că ar fi fost lovit de către partea vătămată, nu se

coroborează cu nici o probă, aspect în raport de care nu poate fi reținută nici

starea de provocare invocată de acesta.

Astfel, martorii A.G., I.C. și T.N. (filele

63, 74, 64 dosar), care au perceput în mod direct conflictul dintre părți, au

arătat că, în noaptea de 28 iulie 2008, în jurul orelor 1,00, se deplasau spre

casă de la o discotecă organizată la barul T., împreună cu partea vătămată, iar

în dreptul locuinței familiei C. din comuna Răucești, inculpatul B.C. a ieșit

de după un stâlp, având o țeavă metalică pe care o ținea lângă picior, s-a

apropiat de partea vătămată și l-a lovit în cap cu acel corp contondent.

Victima a căzut la pământ plină de sânge, după care inculpatul urmărea să-l

lovească și pe I.C - nepotul părții vătămate - dar acesta a reușit să fugă.

Martorul T.V. (declarații date la

urmărirea penală filele 57, 58 și instanță fila 62 dosar) a relatat aspecte

oarecum contradictorii și care, de asemenea, nu susțin în totalitate apărarea

invocată de către inculpat. Astfel, a arătat martorul că este cumnatul

inculpatului B.C., au mers împreună la discoteca organizată la barul lui T. din

comuna Răucești, județul Neamț, au consumat băuturi alcoolice, iar la masa lor

a venit partea vătămată I.C., care l-a lovit pe inculpat cu palma peste față,

după care au plecat la locuința inculpatului, au mai consumat vin, iar de aici

inculpatul a plecat fără să-i spună unde se duce. Deși în declarația dată la

urmărirea penală a arătat că în timp ce consuma vin la locuința inculpatului,

acesta s-a arătat nervos pe partea vătămată, afirmând că,,o să-l rezolve odată

pe I.” iar la plecare de acasă a luat asupra sa o șipcă sau o țeavă, a

retractat aceste afirmații în instanță. Lipsa de coerență în declarații, manifestată

de către martor, a fost apreciată de către tribunal ca fiind dată în scopul

creării unei situații favorabile inculpatului, care însă nu poate fi reținută,

deoarece, pe de o parte, nu se coroborează nici cu declarația inculpatului și

nici cu celelalte probe administrate în cauză.

Actele de agresiune exercitate de

către inculpat asupra victimei, sunt confirmate și de actele medicale,

respectiv certificatul medico - legal din 19 august 2008 eliberat de Serviciul

de Medicină Legală Neamț și concluziile raportului de expertiză medico - legală

din 22 aprilie 2009 efectuat de Institutul de Medicină Legală Iași (filele 40 -

43 dosar urmărire penală), prin care se confirmă că traumatismul cranio -

cerebral prezentat de I.C. în luna iulie 2008 a necesitat intervenție chirurgicală, aspectul și topografia leziunilor cranio - cerebrale pledând pentru

producerea lor prin lovire cu corp contondent (posibil par, rangă de fier),

urmată de cădere, iar leziunile au necesitat pentru vindecare 40 - 45 zile

îngrijiri medicale. De asemenea, s-a constatat, din punct de vedere medical, că

lipsa de substanță osoasă craniană conferă victimei o infirmitate fizică

permanentă, chiar în condițiile protezării defectului osos.

Acțiunile exercitate de către

inculpat, de lovire a victimei, au pledat pentru întrunirea laturii obiective a

infracțiunii de tentativă la omor, iar sub aspect subiectiv, inculpatul a

plănuit chiar răzbunarea în mod violent, în sensul că s-a înarmat cu un corp

contondent care, prin folosire, are posibilitatea faptică de a cauza uciderea

unei persoane, iar lovitura aplicată în cap ca zonă vitală, de asemenea poate

produce decesul unei persoane, rezultat mai grav, care însă nu s-a produs.

Constatând vinovăția inculpatului,

în procesul de individualizare a pedepsei, tribunalul a dat eficiență

criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. privitoare la gradul ridicat

de pericol social al infracțiunii comise, consecințele produse asupra stării de

sănătate a victimei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, persoana

inculpatului, concluziile referatului de evaluare și poziția procesuală a

acestuia. Din fișa de cazier a inculpatului a rezultat că nu posedă antecedente

penale, în caracterizarea eliberată de Primăria comunei Răucești, județul Neamț

s-a arătat că este cunoscut ca o persoană sociabilă cu o conduită bună, iar din

concluziile referatului de evaluare a rezultat că prezintă suficienți factori

protectivi care să acționeze în asigurarea adaptării sociale, că dobândirea

unei forme legale de muncă și obținerea unei calificări l-ar putea ajuta să

depășească problemele financiare cu care se confruntă, considerente în raport

de care, în favoarea acestuia, au fost reținute și circumstanțele atenuante

prevăzute de art. 74 - 76 alin. (2) C. pen. și s-a dispus condamnarea la

pedeapsa închisorii stabilită sub minimul special prevăzut de lege, sancțiune

de natură a asigura scopul sancționator preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.

În raport de criteriile generale de

individualizare enunțate în precedent, de circumstanțele personale pe care le

prezintă, inculpatul nefiind predispus de a comite în viitor alte fapte penale,

prima instanță a constatat îndeplinite cerințele prevăzute de art. 86

1

C.

pen. și a apreciat că reeducarea acestuia se poate realiza și fără executarea

efectivă a pedepsei închisorii și, în consecință, a dispus suspendarea

executării pedepsei sub supraveghere, cu îndeplinirea obligațiilor prevăzute de

art. 86

3

C. pen.

În latura civilă a cauzei, partea

vătămată I.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 lei daune materiale

și suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale. A arătat partea vătămată că, la

data când a fost lovit de către inculpat, efectua munci ocazionale ca șofer pe

mașină de transport, s-a aflat în imposibilitate de a efectua serviciile de

transport mărfuri, că prin intervenția chirurgicală pe care a suferit-o la cap

a rămas cu o infirmitate permanentă, iar starea de sănătate nu a fost

restabilită. În dovedirea pretențiilor materiale partea civilă a solicitat

audierea martorilor A.G. și I.C., din depozițiile cărora rezultă că partea

vătămată a fost în imposibilitate de a munci o perioadă de peste 4 luni după

externarea din spital, că realiza un venit lunar de aproximativ 2.500 - 3.000

lei pe lună din vânzarea produselor agricole și transporturile de mărfuri pe

care le efectua.

În ce privește pretențiile

solicitate de către partea civilă I.C. cu titlu de daune materiale, având în

vedere numărul mare de zile necesare pentru îngrijiri medicale și probele

menționate mai sus, tribunalul a apreciat că suma de 6.000 lei reprezintă o

dezdăunare efectivă și echitabilă. De asemenea, ca urmare a acțiunii ilicite a

inculpatului, care a urmărit uciderea persoanei prin aplicarea de lovituri în

zone vitale, tribunalul a constatat justificată în totalitate cererea pentru

acordare de daune morale, apreciind cuantumul acestora la nivelul sumei de

10.000 lei la care urmează a fi obligat, întrucât subzistă în totalitate

temeiul răspunderii civile delictuale, potrivit prevederilor art. 998 și urm. C.

civ.

În cauza dedusă judecății, daunele

morale solicitate de partea civilă au caracterul unui prejudiciu corporal,

determinat de suferința fizică la care a fost supusă, criteriile de

cuantificare a acestuia fiind evidente prin însăși rezultatul produs, respectiv

cauzarea unei infirmități fizice permanente prin lipsa de substanță osoasă

craniană, chiar în condițiile protezării defectului osos. Cuantificarea

daunelor morale, astfel cum s-a statuat în jurisprudență, este un atribut

exclusiv al instanței de judecată, care însă trebuie să reflecte o reparație

justă din punct de vedere material a prejudiciului nepatrimonial, dar să

constituie și o pedeapsă pentru autorul faptei ilicite, în scopul de a preveni

pe viitor comiterea unor fapte similare. Prin atribuirea sumei de 10.000 lei cu

acest titlu, tribunalul a apreciat că părții civile i s-a adus o reparație

echitabilă prejudiciului corporal ce i-a fost cauzat, totodată reprezentând și

o sancțiune pentru inculpat, care a comis fapta prejudiciabilă.

B. Împotriva sentinței de mai sus a

declarat apel partea civilă I.C., care a arătat oral în fața instanței că prima

instanță a aplicat o pedeapsă prea blândă și a stabilit un mod de executare al

acesteia necorespunzător pericolului social.

Prin Decizia penală nr. 72 din 22

iunie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie s-a

admis apelul declarat de partea civilă I.C. împotriva sentinței penale

menționate, care a fost desființată în parte cu privire la soluționarea laturii

penale, iar în baza art. 20, 174, 175 lit. i) C. pen. cu art. 74 lit. c), art. 76

alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.C. la pedeapsa de 6 ani

închisoare și la 2 ani pedeapsă complimentară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen.,

s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a,

lit. b) C. pen., menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a apreciat ca întemeiate criticile formulate de partea vătămată, reținând

că inculpatul se face vinovat de săvârșirea unei infracțiuni de tentativă de

omor calificat, iar în raport de dispozițiile art. 52 și 72 C. pen. a constatat

că față de fapta săvârșită și urmarea produsă părții vătămate - lipsa de

substanță osoasă craniană ce conferă victimei o infirmitate fizică permanentă -

pedeapsa aplicată este prea blândă iar modul de executare al pedepsei deficitar

stabilit, scopul pedepsei neputându-se realiza decât prin executarea cu privare

de libertate a pedepsei.

În consecință, instanța de apel a

condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii în cuantum de 6 ani închisoare, cu executare

în regim de detenție.

C. Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul B.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

sub aspectul greșitei citări a inculpatului la instanța de apel, precum și a

greșitei individualizări a pedepsei, în raport de împrejurările comiterii

faptei și datele ce caracterizează persoana inculpatului - care are o mamă în

vârstă și bolnavă, mai are în întreținere o fiică din prima căsătorie, iar în

prezent lucrează ca zilier pentru întreținerea familiei - solicitând menținerea

soluției instanței de fond.

Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare

prev. de art. 385

9

pct. 4, 14 și 21 C. proc. pen., Înalta Curte constată

următoarele:

casare prev. de art. 385

9

pct. 4 C. proc. pen., pus în discuție din

oficiu de Înalta Curte, în raport de împrejurarea că dezbaterile din apel s-au

desfășurat în ședință nepublică deși nu s-a dispus de către instanță în acest

sens, Curtea constată că deși în preambulul deciziei există mențiunea

nepublicității ședinței, în conținutul practicalei se arată că „la apelul nominal

făcut în ședință publică a răspuns apelantul parte vătămată, asistat de

apărător ales”, astfel că apreciază că este vorba de o eroare materială,

posibilă prin preluarea preambulului deciziei de la o altă hotărâre care s-a

desfășurat la aceeași dată în ședință nepublică.

prev. de art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen., invocat de inculpat,

acesta susținând că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită deoarece pe

citație nu este indicat numele agentului procedural care a afișat-o, Curtea constată

critica nefondată, întrucât, pe de o parte, respectiva mențiune nu face parte

dintre cele obligatorii, prevăzute de dispozițiile art. 176 C. proc. pen., iar

pe de altă parte, eventuala nerespectare a dispozițiilor art. 181 din același

cod, referitoare la mențiunile de pe dovada de primire și procesul verbal de

predare a citației - în speță neindicarea expresă a numelui agentului

procedural care a procedat la afișare, ci doar a unei prescurtări a numelui

acestuia - nu atrage nulitatea procedurii de citare, în condițiile în care

respectiva dovadă poartă ștampila oficiului poștal de la destinație și

semnătura agentului.

pedepsei, instanța de apel a constatat că circumstanțele atenuante prev. de art.

74 alin. (1) lit. c) C. pen. au fost corect reținute în sarcina inculpatului,

dar că acestea nu justifică și aplicarea unei pedepse în condițiile suspendării

executării pedepsei sub supraveghere, apreciind că în raport de fapta săvârșită

și urmarea produsă - lipsa de substanță osoasă craniană ce conferă victimei o

infirmitate fizică permanentă - pedeapsa aplicată este prea blândă iar modul de

executare al pedepsei deficitar stabilit, scopul pedepsei neputându-se realiza

decât prin executarea cu privare de libertate a pedepsei.

În opinia Înaltei Curți,

individualizarea făcută de instanța de apel, cu o motivare extrem de sumară, nu

corespunde criteriilor prevăzute de dispozițiile art. 52 și 72 C. pen.

Dimpotrivă, prima instanță a procedat la o individualizare mai fidelă

criteriilor prev. de art. 72 C. pen., reținând că în raport de natura faptei

comise, pericolul social al acesteia, împrejurările în care a fost comisă și

datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului (nu este cunoscut cu

antecedente penale, are o mamă în vârstă și bolnavă, mai are în întreținere o

fiică din prima căsătorie, în prezent lucrează ca zilier pentru întreținerea

familiei, este cunoscut ca o persoană sociabilă cu o conduită bună, iar din

concluziile referatului de evaluare a rezultat că prezintă suficienți factori

protectivi care să acționeze în asigurarea adaptării sociale), sunt suficiente

temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate, dispunând suspendarea

sub supraveghere a executării acesteia.

Ca atare, apreciind că individualizarea făcută de instanța

de fond este justă atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât și al modalității

de executare, Înalta Curte va admite recursul inculpatului, va desființa

decizia recurată și va menține soluția fondului, constatând că pedeapsa

aplicată de prima instanță este bine dozată, atât în ceea ce privește cuantumul

cât și modalitatea de executare, fiind aptă să asigure reeducarea inculpatului,

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare

încălcării legii penală.

Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu

există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform

dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în

baza art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul

declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei recurate pe care o va casa în

totalitate, menținând soluția primei instanțe.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva Deciziei

penale nr. 72 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori

și familie.

Casează decizia recurată și menține sentința penală nr. 89/ P

din 28 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu în

sumă de 100 lei până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul

M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 03 noiembrie 2010.