ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1259/2012

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1259/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 134 din 4 martie 2011, pronunțată în dosarul

nr. 7545/99/2010 al Tribunalului lași s-a dispus condamnarea inculpaților:

C.C.V.,

la următoarele pedepse:

2(doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol prev. și ped. de art. 20, 21 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2)

lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. și art. 204 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

și art. 33 lit. a) C. pen.

- 2(doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., cu aplicarea art.

99 și urm. C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen.,

inculpatul C.C.V. va executa pedeapsa cea mai grea și

anume, pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 86

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului C.C.V., pe un termen de încercare de 4 ani calculat conform dispozițiilor art. 86

C. pen.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul C.C.V. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul lași;

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c) și d) se comunică judecătorului sau serviciului stabilit în alin. (1) lit. a).

S-a impus inculpatului C.C.V. respectarea următoarelor obligații:

a) să urmeze un curs de învățământ ori de calificare în vederea dobândirii unei meserii;

b) să nu frecventeze locuri publice în care se consumă băuturi alcoolice, baruri, discoteci, cluburi și alte asemenea locuri;

Supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanță se face de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul lași . în caz de neîndeplinire a obligațiilor, Serviciul de Probațiune sesizează instanța pentru luarea măsurii prevăzute în art. 86

alin. (2) C. pen.

S-a atras atenția inculpatului C.C.V. asupra art. 86

C. pen. și dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen. cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în caz de săvârșire a unei noi infracțiuni în termenul de încercare, în caz de nerespectare a măsurilor legale de supraveghere ori a obligațiilor impuse de instanță ori în caz de neexecutare, cu rea-credință a dispozițiilor civile ale hotărârii de față.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului C.C.V. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a li-a, lit. b) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. proc. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei accesorii.

- B.M., la pedepsele:

- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă de viol prev. și ped. de art. 20, 21 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. și art. 204 C. pen. cu

aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., cu aplicarea art.

99 și urm. C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

- 1

(un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1) și alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., cu aplicarea

art. 99 și urm. C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., inculpatul B.M. va executa pedeapsa cea mai grea și anume, pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 86

C. pen. s-a dispus

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase)

luni închisoare aplicate inculpatului B.M., pe un termen de încercare de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni calculat conform dispozițiilor art. 86

C. pen.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul B.M. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă

Tribunalul lași;

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau

locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele

lui de existență.

S-a impus inculpatului B.M. respectarea următoarelor obligații:

a) să urmeze un curs de învățământ ori de calificare în vederea dobândirii unei meserii;

b) să nu frecventeze locuri publice în care se consumă băuturi alcoolice,

baruri, discoteci, cluburi și alte asemenea locuri;

Supravegherea executării obligațiilor legale și a celor stabilite de instanță conform alin. (3) lit. a)-f) se face de către Serviciul de probațiune de

pe lângă Tribunalul lași. În caz de neîndeplinire a obligațiilor, Serviciul de

Probațiune sesizează instanța pentru luarea măsurii prevăzute în art. 86

alin. (2) C. pen.

S-a atras atenția inculpatului B.M. asupra dispozițiilor art. 86

C. pen. a art. 83 și 84 C. pen. cu privire la revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei în caz de săvârșire a unei noi

infracțiuni în termenul de încercare, în caz de nerespectare a măsurilor legale de supraveghere ori a obligațiilor impuse de instanță ori în caz de neexecutare, cu rea-credință a dispozițiilor civile ale hotărârii de față.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis

inculpatului B.M. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a li-a, lit. b) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. proc. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei accesorii.

În baza disp. art. 17 și 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art.

998-999, C. civ., au fost obligați, în solidar inculpații C.C.V. și B.M., inculpatul C.C.V., în solidar și cu

părțile responsabile civilmente C.C. și C.O.

iar inculpatul B.M., în solidar și cu părțile responsabile civilmente B.C. și B.A. să plătească părții vătămate A.P., reprezentată legal de A.T. și A.I.

, suma de 15.000 lei (cincisprezece

mii) lei, cu titlul de despăgubiri civile, daune morale.

În baza art. 189 C. proc. pen. suma de 400 lei reprezentând

onorariu avocat oficiu pentru partea vătămată - în faza de judecată va fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În baza disp. art. 191 C. proc. pen. au fost obligați în solidar

inculpații C.C.V. și B.M., inculpatul C.C.V., în solidar și cu părțile responsabile civilmente C.C. și C.O., iar inculpatul B.M., în solidar și cu părțile responsabile civilmente B.C. și B.A., să plătească statului suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul emis la data de 22 septembrie 2010 in dosarul penal nr. 334/P/2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul lași a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților minori: C.C.V. si B.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- tentativă de viol prev. și ped. de art. 20, 21 C. pen., raportat la art.

197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. și art. 204 C. pen.;

- lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1) și alin. (2) C. pen.

, ambele cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul lași a reținut

în fapt ca inculpații C.C.V. și B.M., minori în

vârstă de 17 ani, în după-amiaza zilei de 21 februarie 2010, au imobilizat-o și au

transportat-o câteva zeci de metri pe partea vătămată A.P., în vârstă de 11 ani, după care au legat-o de un par din grajdul casei în care

locuia învinuitul C., au

dezbrăcat-o de la brâu în jos și au lovit-o, cu intenția de a întreține raporturi sexuale anale, actele sexuale nefiind consumate datorită fugii victimei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lipsire de libertate în

mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. (1) și alin. (2) C. pen., și de tentativă

de viol prev. de art. 20, art. 21 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2)

lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., art. 204 C. pen., cu aplicarea art. 99 și

următoarele C. pen.

În cursul urmăririi penale si al cercetării judecătorești au fost audiați inculpații C.C.V. și B.M., care au adoptat poziții procesuale oscilante, de recunoaștere parțiala si nuanțata a comiterii faptelor puse in sarcina lor prin actul de sesizare.

Partea vătămata minora A.P., prin reprezentanții săi legali, nu s-a constituit parte civila in procesul penal. Acțiunea civila a fost pusa in

mișcare si exercitata din oficiu, conform dispozițiilor art. 17 C. proc. pen.

Inculpații C.C.V. și B.M. în exercitarea dreptului lor la apărare au solicitat instanței încuviințarea administrării probei cu înscrisuri si a probei testimoniale pentru stabilirea circumstanțelor lor personale.

Instanța, deliberând asupra cererii formulate, a încuviințat-o, considerând probele pertinente, concludente si utile pentru aflarea adevărului si justa soluționare a cauzei.

Au fost audiați martorii din lucrări L.B., C.C.,

A.P., L.B. (minor în vârstă de 10 ani) L.D., precum

si martorii D.A. și P.M., declarațiile lor fiind consemnate separat si atașate la dosarul cauzei.

Instanța, deliberând asupra ansamblului materialului probator administrat in cauza, a reținut:

În fapt:

Inculpatul C.C.V. este născut la data de ... 1983 si locuiește împreuna cu familia

. El este cel mai mare dintre cei trei copii ai familiei C.C. si C.P. în februarie 2010, mama inculpatului a lucrat la

K. Pașcani, asigurând singurul venit stabil al familiei. Din luna martie 2010, C.O. a plecat in străinătate, in prezent lucrând ca menajera

in Italia. C.C.V. a abandonat cursurile școlare după absolvirea a opt clase, refuzând in mod categoric o noua forma de școlarizare. Părinții au manifestat dezinteres vădit sub acest aspect, dar si sub aspectul preocupărilor generale ale minorului. Atât tatăl, cat si inculpatul sunt consumatori obișnuiți de alcool, C.C.V. fiind interesat de obținerea unor venituri ocazionale din agricultura pentru obținerea banilor proprii necesari procurării băuturilor alcoolice si diverselor distracții. În aceste condiții factorii de risc evidențiați mai sus: consumul de alcool, lipsa mamei, lipsa preocupărilor părinților pentru preocupările si nevoile emoționale ale copilului, anturajul cu influenta negativa au avut o influenta nefasta asupra evoluției ca individ a inculpatului.

Inculpatul B.M. este născut la data de... 1992 si

locuiește in localitatea G., județul l., împreuna cu părinții B.C. și A. El este singurul copil al familiei, veniturile

acesteia fiind modeste compuse din pensia C.A.P a mamei. Tatăl este

consumator cronic de alcool, aspect ce generează conflicte în cadrul familiei.

Minorul a abandonat cursurile școlare in clasa a IX-a, cursuri începute la

S.A.M. Tg Frumos, invocând lipsa sa de interes fata de școala in favoarea

activităților lucrative. Minorul a sfidat constant supravegherea si autoritatea

parentala, refuzând sa spună unde se deplasează, cu cine si in ce scop.

B.M. este consumator frecvent de alcool, ingerarea de băuturi alcoolice determinând accese violente din partea sa. Minorul a mai fost cercetat penal sub aspectul infracțiunii de tentativa de omor, fiind cunoscut organelor de politie din localitate pentru impulsivitatea sa, in special fata de

copiii mai mici ca vârsta, sub influenta băuturilor alcoolice. În aceste condiții

factorii de risc evidențiați mai sus: consumul de alcool, lipsa de

supraveghere din partea mamei care este grav bolnava, lipsa preocupărilor

părinților pentru preocupările si nevoile emoționale ale copilului, anturajul

cu influenta negativa au avut o influenta nefasta asupra evoluției ca individ a

inculpatului.

Inculpații C.C.V. și B.M. sunt prieteni, fiind legați de absenteismul școlar din ultimii ani de școala, de consumul de alcool si de activitățile lucrative comune prestate. Inculpații nu au primit educație sexuala, părinții considerându-i prea mici. În prezent, inculpații C.C.V. și B.M. sunt majori și își petrec împreună o buna parte a timpului lor.

În dimineața zilei de duminică, 21 februarie 2010, inculpatul C.C.V., care împlinea 17 ani a

hotărât să își serbeze ziua de naștere, sens în care l-a invitat la el acasă pe

inculpatul B.M., mai mare cu 5 luni, unde au consumat împreună

circa 4 litri de bere. în jurul orei 14

, cei doi inculpați s-au dus la magazinul

din localitatea de domiciliu pentru a mai cumpăra de băut, iar la întoarcere l-au observat în drum pe minorul A.P. În această împrejurare, inculpatului C.C.V. i-a venit ideea de a întreține raporturi sexuale anale cu

minorul A.P. și i-a propus inculpatului B.M. să participe la viol, inițiativa celui dintâi fiind acceptată de cel de-al doilea inculpat.

Partea vătămată A.P., minor în vârstă de 11 ani se

afla în drum, în preajma locuinței vecinului L.D. din localitate, în jurul

orei 14

, în așteptarea vărului său L.B., cu care dorea să se joace.

Partea vătămată A.P. îi cunoștea pe inculpați și se temea de

aceștia (întrucât și cu alte ocazii „s-au mai luat de el"), astfel că, atunci când

inculpații minori C.C.V. și B.M. s-au apropiat, și-a dat seama că sunt în stare de ebrietate și s-a gândit că i s-ar putea întâmpla ceva rău. Când aceștia i-au propus să îi însoțească acasă la

inculpatul C.C.V., care a și scos o sfoară din buzunar, a

realizat că se află în primejdie și a fugit spre un deal. Ambii inculpați au pornit în urmărirea victimei, pe care au reușit să o prindă, după care

inculpatul C.C.V. i-a prins mâinile la spate și i Ie-a legat cu

sfoară, cu ajutorul inculpatului B.M. Partea vătămată A.P.

a strigat după ajutor și a refuzat să îi urmeze la locuința inculpatului

C.C.V., împrejurare în care inculpatul C. l-a prins de sub brațe, iar inculpatul B. de picioare și astfel l-au luat pe sus și I-

au transportat până acasă la primul învinuit, pe o distanță de câteva zeci de

metri. Inculpații au pătruns în curtea locuinței printr-o spărtură în gardul din spini, după care l-au pus jos pe minorul de 11 ani și l-au târât, ținându-l fiecare de câte o mână, până în grajdul gospodăriei inculpatului C.C.V.

În tot acest timp partea vătămată A.P. a strigat după ajutor și a opus rezistență, dar nu a fost auzit de nimeni, fiind vorba de o zonă izolată, cu case nelocuite, iar inculpatul C. i-a și acoperit gura cu mâna.

În grajd, inculpatul C.C.V. i-a dezlegat mâinile de la spate și i Ie-a legat din nou, de această dată în față și de un par înfipt în sol,

iar din cauza dimensiunii stâlpului de lemn de care era legată (circa 1 metru),

partea vătămată a fost nevoită să stea în genunchi. După imobilizarea victimei inculpatul C.C.V. i-a dat jos pantalonii de trening și chiloții și a descălțat-o de pantofi. în acest moment, atât inculpatul C.C.V. cât și inculpatul B.M. i-au spus victimei minore că vor să întrețină raporturi sexuale anale cu ea. întrucât partea

vătămată se zbătea pentru a se elibera, plângea și cerea să fie lăsat în pace,

inculpații C.C.V. și B.M. au lovit-o de mai multe ori cu palmele, pumnii si picioarele peste corp, iar inculpatul C. a

plesnit-o de câteva ori cu un bici peste picioare. Pentru a înfrânge rezistența

victimei, inculpatul C.C.V. a scos un briceag cu buton,

căruia i-a acționat mecanismul deschizându-i lama și cu acesta l-a amenințat

pe minor spunându-i că, în cazul în care fuge, îl vor prinde și îl vor bate, iar

dacă va spune cuiva ce i s-a întâmplat îl vor omorî.

Inculpaților li s-a făcut sete după efortul depus, așa că s-au dus în casă

ca să mai bea niște bere, iar la plecare au închis și au asigurat ușile de la grajd.

Profitând de absența temporară a inculpaților, partea vătămată a reușit să desfacă sfoara cu care fusese legat, a trecut printr-o gaură din peretele grajdului în cotețul porcilor, apoi a escaladat un geam și a fugit prin

grădină dezbrăcat (deși hainele se aflau jos în apropiere, de spaimă minorul

nu a mai stat să se îmbrace), găsindu-și refugiul în locuința unchiului său L.D

. Când a ieșit din grajd, partea vătămată a fost observată de către inculpatul C., care a pornit în urmărirea sa, însă nu a mai reușit să o prindă.

În casa unchiului său, unde a ajuns în jurul orei 15

(s-a uitat la ceas),

partea vătămată A.P. a găsit-o pe sora sa A.A., în

vârstă de 9 ani și pe verișorii săi, L.B., în vârstă de 9 ani și L.I.

, în vârstă de 6 ani, care l-au văzut că este dezbrăcat de la brâu în jos și l-au întrebat ce s-a întâmplat. Partea vătămată a luat de la sora sa o pereche

de pantaloni (aceasta fiind îmbrăcată cu doua perechi) și, de frică, a rămas în

locuința respectivă până mai târziu, când a venit un frate mai mare, care l-a însoțit acasă în siguranță. Inițial victima nu a povestit nimic din cele

petrecute, întrucât i-a fost rușine, dar sora sa A.A. a spus tot ce

aflase fratelui său A.Ș.I., în vârstă de 13 ani, iar acesta la rândul său i-a relatat tot ce se întâmplase tatălui lor, A.T., care a sesizat organele de poliție în ziua următore.

Situația de fapt astfel reținuta rezulta din analiza coroborata a declarațiilor inculpaților coroborate cu cele ale părții vătămate si tatălui acesteia, cu aspectele consemnate in procesele-verbale întocmite de organele de politie, dar si cu depozițiile martorilor audiați si înscrisurile de puse la dosarul cauzei.

Situația familiala generala si profilul moral al inculpaților rezulta cu prisosința din referatele de evaluare sociala întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași din 08 aprilie 2010 și 20 aprilie 2010 si din referatele de ancheta sociala emise de primăria

Comunei Ion Neculce (36-41 și 50-58 din dosarul de urmărire penală), dar si

din înscrisurile depuse de inculpați (filele 42-53 dosarul Tribunalului lași). Din aceleași documente rezulta si ezitările inculpaților in declararea parțiala a adevărului faptic, oscilațiile acestora, minimalizarea importantei si conștientizarea dificila a consecințelor propriilor fapte.

Instanța a reținut ca declarațiile inculpaților date in faza urmăririi

penale reflecta adevărul, acestea coroborându-se in conformitate cu

dispozițiile art. 69 C. proc. pen., atât între ele, dar si cu ansamblul materialului probator administrat in cauza. În fața instanței de judecata,

inculpații C.C.V. și B.M. au încercat sa

disimuleze adevărul, sub aparenta unei glume nevinovate asupra pârtii vătămate pe care ar fi găsit-o in curtea familiei C. jucându-se si de care ar fi dorit doar sa rada. Confruntați cu declarațiile date in faza urmăririi penale, inculpații C.C.V. și B.M. au recunoscut ca faptele s-au petrecut așa cum au fost relatate la 23 februarie 2010, in prezenta reprezentanților legali ai minorilor si la data de 09 septembrie 2010 când cei doi inculpați au fost asistați chiar de aparitorul lor ales. în cursul acestor

declarații, inculpații C.C.V. și B.M. au prezentat versiunea declarată și de partea vătămată, recunoscând au aplicat amândoi lovituri părții vătămate A.P. în pofidă faptului că acesta se zbătea

și plângea, că au adoptat împreună hotărârea de a întreține acte sexuale

anale cu partea vătămată în pofida refuzului său, scop în care au transportat-

o în magazie, au legat-o și au lovit-o, dezbrăcând-o de haine și lipsind-o de libertatea de a se deplasa în conformitate cu propria voință un interval de

timp, actele sexuale nefiind realizate întrucât, profitând de lipsa lor

temporară din șură, partea vătămată a fugit. Ambii inculpați au relatat că la propunerea inculpatului C. au stabilit de comun acord „să-l violeze,, pe A.P., scop în care l-au amenințat cu bătaia, obligându-l să se

deplaseze forțat în magazia familiei C., unde, după ce i-au comunicat

că vor întreține cu el raport sexual anal, inculpatul B. l-a imobilizat, iar coinculpatul C. l-a legat cu „mâinile în față" de un par de la ieslea grajdului; ambii inculpați au declarat că au lovit partea vătămată întrucât „nu

stătea și se împotrivea" să fie legată și mai apoi dezbrăcată. în cele din urmă,

ei au reușit să o dezbrace de pantaloni, chiloți, șosete și pantofi, și au lovit-o

în continuare cu un bici și cu palmele.

Din procesul - verbal de cercetare la fața locului întocmit la 22 februarie 2010 rezultă că în grajdul locuinței familiei C.C., unde organele de poliție au pătruns cu acordul și în prezența numitului C.C., au fost identificate pantalonii, chiloții și pantofii victimei A.P., minorul prezentând urme de lovituri pe corp. (fila 19 și următoarele dosar de u.p.)

Martorii L.B. (vărul minor al părții vătămate) și A.T. (tatăl victimei) au relatat despre împrejurările percepute în mod nemijlocit la scurt timp după comiterea faptelor, confirmând faptul că

minorul A.P. și-a găsit scăparea din mâinile agresorilor fugind

dezbrăcat; totodată martorii au descris starea emoțională a victimei despre

care au spus că era foarte speriat de ce i se întâmplase (filele 16-18, 31-32).

Pe de altă parte, organele de cercetare penală au procedat la

conducerea victimei în teren și refacerea traseului parcurs de aceasta în după-amiaza zilei de 21 februarie 2010, iar în grajdul unde a fost imobilizată partea

vătămată au fost găsite obiectele de îmbrăcăminte ale acesteia: o pereche de pantaloni de culoare albastră, o pereche de chiloți de culoare albă și o

pereche de pantofi de culoare neagră. De asemenea, au fost fixate prin

fotografiere urmele de agresiune fizică pe corpul victimei minore (filele 19-27), iar martorul C.C. (tatăl învinuitului C.C.V.) a confirmat prezența obiectelor de îmbrăcăminte ale părții vătămate în grajd (filele 28-30).

În fine, în întărirea faptului că inculpații au uzat de acte de constrângere în scopul obținerii satisfacției sexuale sunt și constatările specialistului psiholog care a examinat victima la data de 03 martie 2010 și a decelat urme certe ale traumei suferite de aceasta: „Copilul manifestă blocaje emoționale determinate de stadiul de dezvoltare psihică, în care începe să se formeze propria identitate sexuală. Copilul prezintă simptome de stres post-traumatic, predominant ca flashback-uri, teama de a nu fi ucis, neputință și nesiguranță, anxietate, stare de agitație și revoltă, cu episoade depresive consumate în solitudine prin accese de plâns", concluzia fiind

aceea că „minorul A.P. prezintă o stare de suferință psihică cu

sentimente accentuate de teamă în urma evenimentelor din 21 februarie 2010" (fila 15).

Pe baza datelor rezultate din anchetă, coroborate cu cele culese de către consilierul de probațiune și de către autoritățile locale prin anchetele

sociale efectuate în cauză (filele 36-41 și 50-55), se poate trage concluzia că

autorii minori au comis faptele pe fondul lipsei de supraveghere parentală, al

carențelor educaționale și, în particular, al absenței unei educații sexuale

adecvate, în încercarea de satisfacere a pulsiunilor sexuale specifice vârstei,

amplificate de consumul excesiv de alcool. În drept:

Faptele inculpaților C.C.V. și B.M.,

minori în vârstă de 17 ani, care, în după-amiaza zilei de 21 februarie 2010, au

imobilizat-o și au transportat-o câteva zeci de metri pe partea vătămată A.P., în vârstă de 11 ani, după care au legat-o de un par din grajdul casei în care locuia învinuitul C., au dezbrăcat-o de la brâu în jos și au lovit-o, cu intenția de a întreține raporturi sexuale anale, actele sexuale nefiind consumate datorită fugii victimei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189

alin. (1) și alin. (2) C. pen., și de tentativă de viol prev. de art. 20, art. 21 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., art. 204 C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. Faptele fiind

comise în situația concursului real, se va reține și incidența pluralității de infracțiuni prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen.

Așa cum s-a arătat și prin actul de sesizare, circumstanțele speței

conturează săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate printr-un cumul de modalități normative de agravare: prin răpire, de către două persoane care au acționat împreună, asupra unui minor, pe care, în plus, l-au expus la suferințe fizice (prin legare și prin lovire cu palmele, pumnii și un bici), dar și morale (prin expunerea zonelor intime și amenințarea cu bătaia și chiar cu moartea).

Instanța a constatat că modalitatea în care inculpații au acționat

dovedește fără echivoc că aceștia au comis și infracțiunea prev. de art. 189

C. pen., legarea părții vătămate, și lăsarea acesteia încuiate în grajd,

dezbrăcate fiind acte de executare atât a infracțiunii de viol, dar și a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. Lipsirea părții vătămate de posibilitățile de a se deplasa în conformitate cu propria voință depășesc cu mult ceea ce era în mod obiectiv necesar pentru realizarea infracțiuni îndreptate împotriva libertății și inviolabilității sexuale a părții vătămate.

Cu privire la comiterea infracțiunii de viol în formă tentată, sunt corecte argumentele acuzării privind caracterul neechivoc al intențiilor inculpaților de a viola partea vătămată, intenții exprimate între ei și comunicate părții vătămate care a fost dezbrăcată de haine în executarea acestei rezoluții de a întreține raporturi sexuale anale împotriva voinței minorului victimă.

Este cert că rezoluția infracțională principală (scop) a vizat comiterea

unei agresiuni sexuale, intenția mediată fiind aceea de a întreține raporturi sexuale cu victima, iar cea imediată, de lipsire de libertate. În urmărirea satisfacției sexuale, inculpații au trecut la punerea efectivă în executare a rezoluției infracționale comune, procedând la conducerea silită a minorului într-un loc izolat, unde nu mai putea opune nicio rezistență. Dorința de a avea raporturi sexuale a fost comunicată victimei, iar intenția a fost materializată prin noi acte de începere a executării, constând în expunerea zonelor intime ale minorului, urmată de violențe fizice, menite să înfrângă voința părții vătămate. În cauză nu poate opera desistarea, întrucât învinuiții nu au renunțat la intenția de a obține satisfacția sexuală. Aceștia au

menținut victima imobilizată la dispoziția lor și au plecat în locuință ca să mai

bea, cu intenția de a reveni în grajd, iar consumarea violului a fost împiedicată doar datorită acțiunilor părții vătămate, care a reușit să se elibereze și să fugă.

Succesiunea actelor materiale mai sus arătate dovedește faptul că

inculpații ii au depășit faza actelor preparatorii, săvârșind infracțiunea de tentativa de viol definită prin art. 20 alin. (1) C. pen., în teza întreruperii executării prin fuga părții vătămate, fugă facilitată de insuficiența mijloacelor

(legarea și închiderea victimei în grajd s-au dovedit obstacole pe care partea

vătămată a reușit să le depășească), în accepțiunea art. 20 alin. (2) C. pen.

Nu în ultimul rând trebuie subliniat și faptul că, așa cum a arătat Ministerul Public prin actul de inculpare, acțiunile subsumate lipsirii de libertate nu pot fi absorbite în conținutul constitutiv al infracțiunii de viol (în tezele constrângerii), fiecare dintre cele două infracțiuni având o existență autonomă. Astfel, fapta de lipsire de libertate s-a consumat din momentul prinderii și imobilizării victimei, a continuat în tezele răpirii și imobilizării în noua locație (grajd) și s-a epuizat în momentul în care partea vătămată a reușit să se elibereze, durata privării de libertate fiind de circa o oră (între

orele 14

-15

). Pe lângă acțiunile comune, vizând înfrângerea libertății de

voință prin imobilizare, ca premisă pentru comiterea ambelor infracțiuni imputate inculpaților, aceștia au îndeplinit și acte distincte, care conturează, fiecare în parte, latura materială a infracțiunii de viol (actele de violență fizică și dezbrăcarea victimei), dar și a infracțiunii de lipsire de libertate

(răpirea, lăsarea părții vătămate legate în grajd, asigurarea ușilor de la grajd).

Se constată așadar că acțiunile îndreptate împotriva libertății de mișcare au

dobândit un caracter autonom față de acțiunile care au lezat valoarea socială

ocrotită de art. 197 C. pen., chiar dacă unele dintre actele îndeplinite de

către inculpați au servit punerii în executare a ambelor hotărâri infracționale.

La individualizarea judiciară a pedepselor și a modalității de executare

s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

respectiv limitele de pedeapsă care în cazul inculpatului minor se reduc la

jumătate, împrejurările concrete în care s-a desfășurat activitatea infracțională - prin aplicarea unui număr mare de lovituri unei persoane

aflate în stare de minoritate, lipsite de apărare și prin încercarea de agresare

sexuală a unui copil mai mic față de cei doi inculpați -, gradul ridicat de pericol social al acesteia, relevat de natura și importanța valorilor sociale ocrotite de lege și cărora li s-a adus atingere prin faptele inculpaților, de

gravitatea consecințelor efectiv produse, constând în traumatizarea psihică a

minorului A.P., aflat în apropierea casei sale, la joacă. Instanța reține că faptele de o violență deosebită comise de inculpați nu au nicio

justificare logică și nu sunt expresii ale unei patologii. Ele sunt rezultat al unei

stări de violență și a lipsei educației sexuale a unor tineri consumatori de

alcool care nu și-au putut cenzura instinctele, educați după modele greșite și

lipsiți de orice reper moral.

În ceea ce privește pe inculpatul C.C.V., din

referatul de evaluare psihosocială din 08 aprilie 2010 emis de Serviciul de

probațiune de pe lângă Tribunalul lași și din înscrisurile depuse de inculpat a

rezultat că acesta are un profil moral pozitiv, un comportament pozitiv în societate și în familie, că nu a mai fost implicat în conflicte sau altercații

violente, că manifestă regret și un grad mediu de conștientizare a gravității și

consecințelor faptei - aspecte cărora instanța Ie-a dat relevanța

circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și aplicând

în mod corespunzător dispozițiile art. 76 lit. c) C. pen. a aplicat o pedeapsă

sub minimul special apreciind că aceasta își va atinge scopul prevenției generale și speciale. Inculpatul a adoptat o poziție procesuală oscilantă încercând să minimalizeze contribuția sa efectivă, prin retractarea unor

declarații sincere date pe parcursul urmăririi penale, a avut o contribuție mai

însemnată la adoptarea rezoluției infracționale și la punerea acesteia în aplicare.

Față de susținerile apărării privind oportunitatea aplicării unei măsuri educative, instanța a reținut că ambii inculpați au atins vârsta majoratului pe

parcursul judecății, astfel încât nu mai au acces la măsurile educative.

Față de aceleași documente, instanța a reținut că inculpatul C.C.V.

a comis faptele pe fondul carențelor educative și a consumului exagerat de alcool, profitând de lipsa de supraveghere și de

slaba autoritate a părinților. Față de considerentele expuse mai sus, instanța

și-a format convingerea că aplicarea pedepsei constituie un suficient avertisment pentru inculpat și că fără executarea acesteia în regim de detenție, inculpații nu vor mai comite infracțiuni. Totuși, față de factorii de risc delincvențional identificați și perspectivele de reintegrare în societate așa cum au fost prezentate prin referatul de evaluare psihosocială (indicându-se inculpatului ocupații licite, activități lucrative, consiliere, evitarea consumului de alcool, dobândirea și dezvoltarea gândirii

alternative), instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, cu impunerea unor măsuri de supraveghere de natură a

asigura realizarea scopului pedepsei, astfel cum este stabilit prin dispozițiile

art. 52 C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 86

C. pen. s-a dispus

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului C.C.V., pe un termen de încercare calculat conform dispozițiilor art. 86

C. pen.

Supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanță se va face de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul lași. În caz de

neîndeplinire a obligațiilor, Serviciul de Probațiune sesizează instanța pentru luarea măsurii prevăzute în art. 86

alin. (2) C. pen.

S-a atras atenția inculpatului C.C.V. asupra art. 86

C. pen. și dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen. cu privire la

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în caz de săvârșire

a unei noi infracțiuni în termenul de încercare, în caz de nerespectare a măsurilor legale de supraveghere ori a obligațiilor impuse de instanță ori în

caz de neexecutare, cu rea-credință a dispozițiilor civile ale hotărârii de față.

Consecință a condamnării inculpatului la o pedeapsă privativă de

libertate, s-a aplicat acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute în art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata și în condițiile stabilite în art. 71 C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. proc. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei accesorii.

În ceea ce privește pe inculpatul B.M., din referatul de

evaluare psihosocială din 20 aprilie 2010 emis de Serviciul de probațiune de

pe lângă Tribunalul lași și din înscrisurile depuse de inculpat a rezultat că acesta are un profil moral pozitiv, un comportament pozitiv în societate și în familie, că a mai fost cercetat pentru implicare în conflicte sau altercații

violente, dar ca nu a fost găsit vinovat, că manifestă regret și un grad mediu de conștientizare a gravității și consecințelor faptei - aspecte cărora instanța

Ie-a dat relevanța circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a)

C. pen. și aplicând în mod corespunzător dispozițiile art. 76 lit. c) C. pen.

a stabilit pedepse sub minimul special apreciind că acestea își vor atinge scopul prevenției generale și speciale. Inculpatul a adoptat o poziție procesuală corectă și a avut o contribuție mai puțin însemnată la adoptarea

rezoluției infracționale și la punerea acesteia în aplicare față de coinculpatul

C.C.V.

Față de susținerile apărării privind oportunitatea aplicării unei măsuri educative, instanța a reținut că ambii inculpați au atins vârsta majoratului pe

parcursul judecății, astfel încât nu mai au acces la măsurile educative.

Față de aceleași documente, instanța a reținut că inculpatul B.M. a comis faptele pe fondul carențelor educative și a consumului exagerat de alcool, profitând de lipsa de supraveghere și de slaba autoritate

a părinților. Față de considerentele expuse mai sus, instanța și-a format convingerea că aplicarea pedepsei constituie un suficient avertisment pentru

inculpat și că fără executarea acesteia în regim de detenție, inculpații nu vor mai comite infracțiuni. Totuși, față de factorii de risc delincvențional identificați și perspectivele de reintegrare în societate așa cum au fost prezentate prin referatul de evaluare psihosocială (indicându-se inculpatului ocupații licite, activități lucrative, consiliere, evitarea consumului de alcool, dobândirea și dezvoltarea gândirii alternative), instanța a dispus suspendarea sub supravegherea executării pedepsei rezultante, cu impunerea unor măsuri de supraveghere de natură a asigura realizarea

scopului pedepsei, astfel cum este stabilit prin dispozițiile art. 52 C. pen. Supravegherea executării obligațiilor legale și a celor stabilite de instanță

conform alin. (3) lit. a)-f) se face de către Serviciul de probațiune de pe lângă

Tribunalul lași. În caz de neîndeplinire a obligațiilor, Serviciul de Probațiune sesizează instanța pentru luarea măsurii prevăzute în art. 86

alin. (2)

C. pen.

S-a atras atenția inculpatului B.M. asupra dispozițiilor art. 86

C. pen. a art. 83 și 84 C. pen. cu privire la revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei în caz de săvârșire a unei noi

Consecință a condamnării inculpatului la o pedeapsă privativă de

libertate, s-a aplicat acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute în art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata și în condițiile stabilite în art. 71 C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. proc. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei accesorii.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut:

Partea vătămată A.P., prin reprezentanții săi legali și prin avocat, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. Analizând situația părții civile minore, în cadrul acțiunii civile pornite și exercitate din oficiu conform dispozițiilor art. 17 C. proc. pen., precum și fișa de examinare psihologică emisă pe numele părții civile A.P., instanța reține că în urma activității ilicite a inculpaților care constituie infracțiunile de tentativă de viol și lipsire de libertate în mod ilegal, partea civilă a „manifestat blocaje emoționale determinate de stadiul de dezvoltare

psihică, în care începe să se formeze propria identitate sexuală. Copilul a

prezentat simptome de stres post-traumatic, predominant ca flashback-uri, teama de a nu fi ucis, neputință și nesiguranță, anxietate, stare de agitație și

revoltă, cu episoade depresive consumate în solitudine prin accese de plâns",

concluzia fiind aceea că „minorul A.P. prezintă o stare de suferință

psihică cu sentimente accentuate de teamă în urma evenimentelor din 21 februarie 2010" (fila 15).

Toate acestea i-au afectat în mod negativ cursul liniștit al vieții sufletești, curmat brusc printr-un act agresiv comis în condițiile în care partea vătămată desfășura o activitate recreativă licită într-un loc public. Față de aceste motive instanța a reținut că partea civilă a suferit o traumă care scapă evaluării pe criterii matematice, dar pe baza acelorași elemente reține că bucuriile firești de care partea vătămată a fost lipsită urmare a faptelor inculpaților vor fi complinite prin folosirea de către aceasta a sumei de 15.000 (cincisprezece mii) de lei, care reprezintă o despăgubire integrală și o satisfacție pentru aceasta.

Față de aceste motive, fiind îndeplinite în persoana inculpaților și a părților responsabile civilmente elementele răspunderii civile delictuale, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. și, în consecință a obligat, în solidar inculpații C.C.V. și B.M., inculpatul C.C.V., în solidar și cu părțile responsabile civilmente C.C. și C.O., iar inculpatul B.M., în solidar și cu părțile responsabile civilmente B.C. și B.A. să plătească părții vătămate A.P., reprezentată legal de A.T. și A.I. suma de lei 15.000 (cincisprezece mii) lei, cu titlul de despăgubiri civile, daune morale.

În termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen. sentința penală pronunțată de tribunal a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul lași pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Sub aspectul nelegalității s-a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 76 lit. c) C. pen. în cazul infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., în forma tentativei, ca efect al reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., precum și a dispozițiilor art. 86

și urm. C. pen., deși, inculpații fiind minori, se impunea aplicarea dispozițiilor art. 110 și art. 110

C. pen. care reglementează suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în cazul inculpaților minori.

Motivele de netemeinicie vizează greșita individualizare a pedepselor aplicate, raportat la împrejurările ce au ocazionat și pe fondul cărora s-au comis faptele, modul concret de manifestare a inculpaților, conduita și persoana inculpaților, urmările produse.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept și în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen.;

Curtea de Apel lași

- secția penală și pentru cauze cu minori prin

decizia penală nr. 136 din 8 septembrie 2011 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul lași, împotriva sentinței penale nr. 134 din 4 martie 2011 pronunțată de Tribunalul lași, sentință pe care a desființat-o în parte, în latură penală.

Rejudecând cauza, a înlăturat aplicarea față de inculpații C.C.V. și B.M. a dispozițiilor art. 76 lit. c) C. pen. în ce

privește pedepsele stabilite pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20, 21

C. pen. raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. și

art. 204 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 99 și

următoarele C. pen., precum și a dispozițiilor art. 86

C. pen.

A aplicat față de inculpații C.C.V. și B.M. prevederile art. 76 lit. d) C. pen. în ce privește pedepsele stabilite pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20, 21 C. pen. raportat la art. 197

alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. și art. 204 C. pen. cu aplicarea

art. 74 lit. a) C. pen. și art. 99 și următoarele C. pen., precum și

dispozițiile art. 110

C. pen. raportat la art. 110 C. pen.

A menținut pedepsele aplicate inculpaților și celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele:

Instanța de fond a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului și, printr-o atentă administrare a probelor, a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la o justă încadrare a faptelor comise, prin evaluarea tuturor împrejurărilor reale în care faptele au fost săvârșite.

În cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor în sensul că, anumitor împrejurări faptice privind contribuția inculpaților sub aspectul intenției urmărite în săvârșirea faptelor și rezultatului produs, le-a fost dată o corectă încadrare juridică.

Din ansamblul materialului probator administrat a rezultat că în după-

amiaza zilei de 21 februarie 2010, inculpații minori C.C.V.

și B.M. au imobilizat-o și au transportat-o pe partea vătămată

A.P., în vârstă de 11 ani în grajdul casei în care locuia inculpatul C., situată în satul Gănești, comuna Ion Neculce, au legat-o și, prin

folosirea violenței, au dezbrăcat-o, cu intenția de a întreține raporturi

sexuale anale, actele sexuale nefiind consumate datorită fugii victimei.

Curtea de Apel lași a constatat că în cauză a fost administrat un probatoriu complet, corect interpretat și coroborat de prima instanță, avându-se în vedere toate împrejurările și datele ce converg spre o reală stabilire a situației de fapt și a activității infracționale desfășurate de inculpați.

Prin urmare, instanța de fond a făcut o evaluare juridică corectă a probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, reținând în deplină concordanță cu materialul probator săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. și tentativă de viol, prev. de art. 20, art. 21 C. pen.,

raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., art. 204 C. pen.

, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

Analizând hotărârea pronunțată sub aspectul individualizării pedepselor stabilite pentru infracțiunile comise, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, Cutea constată că instanța de fond a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, împrejurările în care au fost comise, urmările produse și

valorile sociale lezate, precum și de circumstanțele personale ale inculpaților,

atitudinea acestora față de faptele comise, posibilitățile reale de reeducare și

reinserție socială.

Analizând complexitatea pericolului social al faptelor reținute în sarcina inculpaților, elementele obiective și subiective ce au condus la săvârșirea infracțiunilor, precum și rezonanța socială negativă a comiterii

unor asemenea infracțiuni, Curtea a constatat că aplicarea unor pedepse sub

minimul special prevăzut de lege ca o consecință a reținerii în favoarea inculpaților a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.

(conduita bună anterioară) și suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor satisfac imperativul unei juste individualizări a pedepsei, care să

constituie în limitele legii o replică socială adecvată gravității infracțiunilor și să fie de natură să realizeze atât o prevenție generală prin funcțiile de

constrângere și exemplaritate, cât și reeducarea inculpaților care au încălcat

norma de drept.

De altfel, din referatele de evaluare psihosocială rezultă că inculpații minori au un profil moral pozitiv, manifestă regret și un grad mediu de conștientizare a gravității și consecințelor faptelor comise, fiind identificați printre factorii de natură să dezvolte comportamentul infracțional consumul exagerat de alcool, carențe educaționale, generate de incapacitatea părinților de a exercita o supraveghere eficientă.

Ca urmare, Curtea a considerat că, în mod just s-a apreciat că aplicarea

unor pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării asigură posibilitatea asimilării de către inculpați a comportamentelor prosociale

necesare reintegrării în societate, prin supravegherea strictă a acestora de

către o instituție abilitată, prin responsabilizarea acestora pentru muncă, instrucție și educație în scopul reluării activităților școlare și al dobândirii unei pregătiri profesionale potrivit cu aptitudinile lor astfel încât, să existe posibilitatea reintegrării utile în societate și asigurării existenței prin muncă.

Ca efect al reținerii în favoarea inculpaților de circumstanțe atenuante

(în speță, dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen.) pedeapsa principală se reduce prin coborârea sub minimul special al pedepsei închisorii în conformitate cu

prevederile art. 76 C. pen.

În cazul infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3)

teza I C. pen. săvârșită în forma tentativei, minimul special al pedepsei închisorii, prin raportare la dispozițiile art. 21 și art. 109 C. pen. este de 2

ani și 6 luni închisoare, astfel încât aplicabile sunt dispozițiile art. 76 lit. d) C. pen.

și nu ale art. 76 lit. c) C. pen.

Totodată, în cazul inculpaților minori, suspendarea executării pedepsei

sub supraveghere sau sub control se aplică în conformitate cu prevederile

art. 110

C. pen., iar termenul de încercare se stabilește în condițiile art.

110 C. pen. și nu potrivit art. 86

alin. (1), respectiv 86

din același cod.

Împotriva deciziei penale nr. 136 din 8 septembrie 2011 a Curții de Apel lași - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori au declarat recurs inculpații C.C.V. și B.M.

Cauza a fost înregistrată pe rolul înaltei Curți sub nr. 7545/99/2010*.

Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile

art. 385

alin. ultim C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

lit. a) teza a ll-a C. proc. pen., constată că recursurile formulate de către recurenții inculpați, sunt

inadmisibile, având în vedere că inculpații nu au promovat calea de atac a

apelului împotriva sentinței penale nr. 134 din 04 martie 2011 a Tribunalului lași, iar

prin decizia pronunțată de Curtea de Apel lași s-a înlăturat aplicarea față de

inculpații C.C.V. și B.M. a dispozițiilor art. 76 lit. c) C. pen. în ce privește pedepsele stabilite pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20, 21 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2)

lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. și art. 204 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 99 și următoarele C. pen., precum și a dispozițiilor art. 86

C. pen.

S-au aplicat față de inculpații C.C.V. și B.M. prevederile art. 76 lit. d) C. pen. în ce privește pedepsele stabilite

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20, 21 C. pen. raportat la art.

197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. și art. 204 C. pen. cu

aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 99 și următoarele C. pen., precum și

dispozițiile art. 110

C. pen. raportat la art. 110 C. pen.

S-au menținut pedepsele aplicate inculpaților și celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Prin recursurile declarate de inculpații C.C.V. și B.M. împotriva deciziei penale nr. 136 din 8 septembrie 2011 a

Curții de Apel lași - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, pronunțată de

instanța de apel, inculpații critică pe de o parte, dispozițiile art. 110

C. proc. pen. care au fost aplicate la durata termenului de încercare, și pe de altă parte, critică termenul de încercare stabilit în condițiile art. 86

C. pen. solicitând aplicarea dispozițiilor art. 110

C. proc. pen., dispoziții care au fost aplicate la durata termenului de încercare, precum și casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul lași.

Dispozițiile art. 385

alin. (4) teza a ll-a C. proc. pen. prevăd că

persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu a folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.

Față de aceste împrejurări, având în vedere că inculpații nu au declarat

apel și nu Ie-a fost modificată în niciun fel situația, prin situația juridică stabilită de instanței de apel, în raport cu dispozițiile art. 385

alin. (4) teza a ll-a C. proc. pen., recursurile sunt inadmisibile.

Înalta Curt

§ Cauze similare