ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 845/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 845/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 200 din 2

martie 2011, Tribunalul București - Secția a Ii-a Penală, în baza prevederilor art.

2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000

si art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.V.,

la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., conform art. 65 C. pen.

În baza prevederilor art. 85 C. pen.,

a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată prin

sentința penală nr. 319/2007 a Judecătoriei sectorului 6 București, privind

pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

A constatat că infracțiunea dedusă

judecații este concurentă cu infracțiunile ce au făcut obiectul dosarului nr. 209/303/2007,

în care s-a pronunțat sentința penală nr. 319/2007.

A repus în individualitatea lor

pedepsele de 2 ani și respectiv de 6 luni închisoare aplicate inculpatului

pentru infracțiunile prevăzute de art. 178 alin. (1) si (2) C. pen. și art. 184

alin. (1) si (3) C. pen.

În baza prevederilor art. 33 lit. a),

34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa

de 2 ani si respectiv cea de 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute

pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. conform art. 65 C.

pen.

A făcut aplicarea prevederilor art. 71-64

lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

În baza prevederilor art. 17 alin. (1)

si art. 18 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială, în vederea

distrugerii, a cantităților de 0,17 gr heroină și 4,18 gr heroină rămase în

urma analizelor de laborator si depuse la Camera de Corpuri delicte conform

dovezilor din 27 august 2007.

În baza prevederilor art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea

de la inculpat a sumei de 730 lei consemnată la CEC-BANK cu recipisa de

consemnare din 23 august 2007 și a sumei de 600 Euro depusă la CEC-BANK cu

recipisa din 23 august 2007.

În baza prevederilor art. 118 lit. b)

C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a telefonului mobil, depus la

Camera De Corpuri Delicte D.G.P.M.B. - Poliția Sector 4, cu dovada din 27

august 2007.

A constatat că inculpatul P.V. a fost

reținut/arestat preventiv în cauză de la data de 17 august 2007 până la 29

august 2007.

În baza prevederilor art. 191 C. proc.

pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare

statului.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, s-a

dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului P.V.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000,

constând în aceea că, la data de 17 august 2007 a vândut martorului denunțător

„M.V." două doze conținând 0,25 grame heroină și a deținut fără drept în

vederea comercializării, 41 doze conținând 4,74 grame heroină, faptă ce

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de

mare risc.

Din ansamblul probator administrat în

cauză, respectiv declarațiile inculpatului; procesul-verbal de sesizare a organelor

de urmărire penală; denunțul și declarațiile martorului cu identitate protejată

„M.V."; procesul-verbal de investigații; procesul-verbal de constatare a

infracțiunilor flagrante; procesul-verbal de percheziție domiciliară; raportul

de constatare tehnico-științifică din 20 august 2007; raportul de constatare

tehnico-științifică din 20 august 2007; declarațiile martorului asistent O.I.L.;

declarațiile inculpatului P.V., Tribunalul a reținut, în esență, următoarea

situație de fapt:

La data de 16 august 2007, organele de

urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că P.V. vinde

heroină la diferiți consumatori cu 50 lei/doza.

În aceeași zi, a fost consemnat

denunțul formulat în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000, de martorul cu

identitate protejată ,,M.V.", care a arătat că este consumator de heroină

de aproximativ 8 ani și că în ultima perioadă își procură heroina pentru consum

propriu de la un anume „V." care locuiește în zona Pieței „Bobocica".

De asemenea, martorul cu identitate

protejată „M.V." a arătat că V. vinde heroina din apartamentul său, cu

suma de 50 lei „bila" și că este de acord să colaboreze cu organele de

urmărire penală în vederea prinderii în flagrant a acestuia.

Ulterior, în urma investigațiilor

efectuate, suspectul denunțat a fost identificat în persoana inculpatului P.V.,

care locuiește împreună cu soția lui, în apartament, dar care are acces și la

apartamentul alăturat, unde locuiesc părinții săi.

Având în

vedere aceste date, la data de 16 august 2007, lucrătorii de poliție judiciară

din cadrul Biroului de Combatere a Criminalității Organizate a Poliției Sector

4, au fost delegați de procuror să organizeze și să realizeze o acțiune de

prindere în flagrant a inculpatului.

În acest sens,

în ziua de 17 august 2007, s-a procedat la consemnarea într-un proces-verbal a

seriilor bancnotelor ce compuneau suma de 100 lei, care urma să fie folosită la

cumpărarea a două doze de heroină, după care lucrătorii de poliție împreună cu

martorul denunțător „M.V.", s-au deplasat în zona locuinței inculpatului.

Aici, în urma unei discuții telefonice cu P.V., martorul denunțător, după ce a

primit suma de 100 lei, s-a deplasat la apartamentul, unde îl aștepta

inculpatul.

După ce a intrat în apartament,

martorul denunțător i-a înmânat inculpatului suma de 100 lei, iar acesta i-a

remis două doze cu heroină.

Martorul cu identitate protejată „M.V."

a luat cele două doze, a ieșit din apartamentul inculpatului, s-a deplasat

către dispozitivul de supraveghere și le-a predat lucrătorilor de poliție în

prezența martorului asistent, afirmând că le-a cumpărat de la numitul „V.".

Imediat,

lucrătorii de poliție, în baza autorizațiilor de percheziție nr. 272 din 16

august 2007 și nr. 274 din 17 august 2007, au procedat la efectuarea de

percheziții domiciliare în apartamentele, folosite de inculpat împreună cu

membrii familiei sale.

În apartament,

în dormitor, a fost găsit inculpatul, asupra căruia nu s-au găsit bunuri ori

valori. Sub patul aflat în dormitor a fost găsită suma de 830 lei, din care

seriile bancnotelor ce compuneau suma de 100 lei, erau identice cu cele

consemnate anterior flagrantului în procesul-verbal.

De asemenea, în sertarul noptierei,

într-o carte a fost găsită suma de 600 Euro, în spatele televizorului montat pe

perete, într-o pungă de celofan au fost găsite 41 doze tip bilă ce conțineau o

substanță pulverulentă, iar pe patul din dormitor a fost găsit un telefon

mobil, aparținând inculpatului.

Toate bunurile și valorile enumerate

mai sus au fost ridicate de lucrătorii de poliție în vederea cercetărilor.

Potrivit concluziilor raportului de

constatare tehnico-științifică din 20 august 2007, cele două doze vândute de

inculpatul P.V. martorului denunțător „M.V." conțin 0,25 grame heroină.

Cantitatea de 0,17 grame heroină,

rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O.

cu dovada din 27 august 2007.

De asemenea,

conform raportului de constatare tehnico-științifică din 20 august 2007, cele

41 doze găsite în dormitorul inculpatului P.V. conțin cantitatea totală de 4,74

grame heroină.

Cantitatea totală de 4,18 grame

heroină rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la I.G.P.R. -

D.C.J.S.E.O. cu dovada din 27 august 2006.

Suma de 100 lei folosită la realizarea

flagrantului, a fost reintrodusă în fondul special constituit în acest scop la

nivelul M.A.I., iar suma de 730 lei găsită sub patul din dormitor a fost indisponibilizată,

în vederea confiscării prin consemnarea la CEC,conform recipisei de consemnare

din 23 august 2007. Suma de 600 Euro a fost consemnată la CEC, conform

recipisei de consemnare din 23 august 2007.

Telefonul

mobil, aparținând inculpatului a fost depus la Camera de Corpuri Delicte a

sectorului 4 Poliție din cadrul D.G.P.M.B., cu dovada din 27 august 2007.

Fiind audiat

în cursul urmăririi penale, inculpatul P.V. a recunoscut în mod constant că la

data de 17 august 2007, a vândut unui consumator două doze de heroină contra

sumei de 100 lei și că a deținut în vederea comercializării încă 41 doze de

heroină. De asemenea, a recunoscut că suma de 730 lei găsită în locuința sa cu

ocazia percheziției domiciliare îi aparține și provenea din vânzarea de

heroină, iar suma de 600 Euro reprezentau economiile familiei.

În instanță, inculpatul, în prezența

apărătorului ales, la primul termen de judecată a precizat că este de acord ca

soluționarea în fond a cauzei să se facă în baza probatoriului administrat în

faza de urmărire penală, recunoscând în totalitate fapta reținută în sarcina sa

și nesolicitând alte probe, cu excepția actelor în circumstanțiere depuse la

acel termen în dosarul cauzei.

Recunoașterea inculpatului se coroborează

atât cu

declarațiile

martorului cu identitate protejată ,,M.V." și ale martorului asistent O.I.L.,

cât și cu aspectele consemnate în procesul-verbal de constatare a infracțiunii

flagrante întocmit de lucrătorii de poliție judiciară.

De asemenea, inculpatul a susținut că

nu a fost niciodată consumator de heroina, susținere ce se coroborează cu

rezultatele raportului de toxicologie din 17 august 2007, din care rezultă că

cercetările gazcromatograiîce – simassapectrometrice efectuate pe probele

biologice recoltate de la inculpat, au dat rezultate negative pentru

substanțele psihoactive, inclusiv substanțe stupefiante și precursori de

metabolizare ai acestora.

Instanța a dispus amânarea cauzei

pentru a solicita relații privind fișa cazier actualizată a inculpatului,

precum și sentința penală nr. 319 din 12 aprilie 2007, hotărâre prin care

inculpatul P.V. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 178 alin. (1) și (2) C. pen. și la

pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 184

alin. (1) și (3) C. pen., pedepse ce au fost contopite conform dispozițiilor art.

33 lit. b) si 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai

grea de 2 ani închisoare în condițiile art. 81 C. pen.

Tribunalul a constatat că infracțiunea

ce a făcut obiectul dosarului nr. 209/303/2007, comisă la data de 15 februarie

2005, este concurentă cu fapta dedusă judecății - comisă în august 2007 -,

context în care a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 85 C. pen., și a

dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată prin

sentința penală nr. 319/2007 a Judecătoriei Sector 6 București, cu repunerea în

individualitatea lor a celor 2 pedepse componente, de 2 ani și respectiv de 6

luni închisoare si aplicarea dispozițiilor art. 33 si 34 lit. b) C. pen.

Întrucât, în cursul urmăririi penale,

inculpatul a formulat un denunț ce a făcut obiectul dosarului nr. 1489/D/P/2008

al fostului Birou Teritorial București, ce s-a finalizat cu arestarea

preventivă și trimiterea în judecată a inculpaților C.R.E. și R.V.G., în

favoarea sa au fost reținute dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

în cauză s-au reținut și dispozițiile art.

320

1

C. proc. pen., motivat de faptul că până la începerea

cercetării judecătorești inculpatul, personal, a recunoscut comiterea faptei

reținută în sarcina sa, solicitând în mod expres ca judecata să se facă în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, împrejurare în care pedeapsa

aplicată inculpatului a fost redusă cu 1/3, așa cum prevede alin. 7 al textului

de lege, sus-menționat.

În acest context, instanța de fond a apreciat

că, pentru a da eficiență practică ambelor dispoziții mai sus menționate după

reducerea cu 1/2 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, urmare incidenței art.

16 din Legea nr. 143/2000, a aplicat și reducerea cu 1/3 a limitelor de

pedeapsă rămase după aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea judiciară a

pedepsei închisorii, Tribunalul a avut în vedere împrejurarea că, deși nu este

recidivist, inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat,

conform mențiunilor de mai sus, pentru două infracțiuni din culpă.

Împotriva sentinței, a declarat apel

inculpatul P.V., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate

și, pe fond, coborârea cuantumului pedepsei sub minimul special pentru a putea

fi aplicate dispozițiile art. 86

x

C. proc. pen., apreciind că scopul

pedepsei poate fi atins și prin suspendarea sub supraveghere a executării

acesteia. A solicitat să fie avute în vedere datele privind persoana sa și

faptul că are un loc de muncă stabil.

Prin decizia penală nr. 193 din 21

iunie 2011, Curtea de Apel București, Secția I Penală, a admis apelul declarat

de inculpat, a desființat în parte sentința, a descontopit pedeapsa rezultantă

de 4 ani închisoare în pedepsele componente, a redus pedeapsa prevăzută de art.

2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000

și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., de la 4 ani la 3 ani

închisoare, în baza art. 65 C. pen., i-a interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2

ani, în baza art. 85 C. pen., a dispus anularea suspendării condiționate a

executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 319/2007 pronunțată de Judecătoria

sectorului 6 București privind pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, a

constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile ce

au făcut obiectul sentinței penale nr.  319/2007, a repus în individualitatea

lor pedepsele de 2 ani și respectiv de 6 luni închisoare aplicate inculpatului

pentru infracțiunile prevăzute de art. 184 alin. (1) și (2) C. pen. și de art. 184

alin. (1) și (3) C. pen., în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a

contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedepsele de 2 ani, respectiv,

de 6 luni închisoare, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., a înlăturat aplicarea prevederilor art. 71-64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în baza art. 86

1

C. pen. a

dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de

încercare de 5 ani stabilit conform art. 86

2

C. pen. și a impus

condamnatului ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere

prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a)-d) C. pen.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de prim control judiciar a constatat că tribunalul, respectând

dispozițiile legale ce garantează aflarea adevărului, precum și pe cele ce

asigură respectarea drepturilor procesuale ale părților, a reținut în mod

corect existența faptei și vinovăția inculpatului, pronunțând sub acest aspect

o soluție legală.

Cu privire la modalitatea de executare

a pedepsei, curtea a constatat, față de criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., că se impune admiterea apelului apreciind că se

poate da eficiență suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată

inculpatului în raport de persoana acestuia, vârsta, situația familială și rezonanța

socială a faptelor comise.

Împotriva deciziei a declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei de 3 ani închisoare care este

nelegal, în condițiile nereținerii în favoarea inculpatului a circumstanțelor

atenuante, al greșitei individualizări a sancțiunii, în sensul că în raport de

gravitatea faptei comise se impunea ca pedeapsa să fie executată în detenție și

al greșitei înlăturări a prevederilor art.

71-64

lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. în raport de dispozițiile art. 71 alin.

(5) C. pen. care prevăd că „pe durata suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii."

În consecință, invocând cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 și 17

2

C.

proc. pen., reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei și menținerea sentinței.

Examinând decizia atacată atât prin

prisma motivelor invocate de parchet, care se circumscriu cazurilor de casare

prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 și 17

2

C.

proc. pen., cât și din oficiu potrivit

art. 385

9

alin. ultim C. proc. pen., înalta Curte constată că

recursul este fondat.

Pedeapsa pentru infracțiunea de trafic

de droguri prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

pentru săvârșirea căreia a fost trimis în judecată intimatul inculpat P.V.,

este închisoarea de la 10 la 20 de ani.

Urmare reținerii în favoarea

intimatului inculpat a prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 deoarece în

cursul urmăririi penale a formulat un denunț ce s-a finalizat cu arestarea

preventivă și trimiterea în judecată a inculpaților C.R.E. și R.V.G. pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, limitele de pedeapsă prevăzute de

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 se reduc la jumătate, situându-se între

5 și 10 ani. La aceste din urmă limite de pedeapsă, făcând aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., rezultă că pedeapsa

minimă legală la care putea fi condamnat intimatul inculpat (în absența

reținerii în favoarea sa de circumstanțe atenuante) este de 3 ani și 4 luni

închisoare.

Prin urmare, instanța de prim control

judiciar, dispunând reducerea pedepsei de 4 ani închisoare la care intimatul

inculpat a fost condamnat de instanța de fond, la 3 ani închisoare, urmare

admiterii apelului declarat de acesta fără a reține circumstanțe atenuante, a

aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele legale.

În ce privește modalitatea de

executare a pedepsei, înalta Curte constată, în acord cu parchetul, că nu se

justifică aplicarea prevederilor art. 86

1

C. pen. față de gradul

ridicat de pericol social al infracțiunii și de datele ce caracterizează

persoana inculpatului care nu este la prima încălcare a legii penale.

Din probele administrate în cursul

urmăririi penale, pe baza cărora inculpatul a solicitat să se facă judecata,

rezultă că în data de 17 august 2007, acesta a vândut două doze de heroină -

drog de mare risc - martorului denunțător „M.V." în schimbul sumei de 100

lei.

Imediat după încheierea tranzacției,

organele de cercetare penală au procedat la efectuarea unei percheziții

domiciliare în apartamentele pe care inculpatul le folosește împreună cu

membrii familiei sale, ocazie cu care au găsit într-o pungă de celofan ascunsă

în spatele televizorului montat pe perete, 41 de doze tip bilă ce conțineau o

substanță pulverulentă care conform

raportului

tehnico-științific întocmit în cauză, s-a constatat a fi heroină, precum și

importante sume de bani, inclusiv bancnotele ce compuneau suma de 100 lei cu

care vânduse cele două doze de heroină martorului denunțător „M.V.".

În plus, infracțiunea dedusă judecății

în prezenta cauză este în concurs real cu infracțiunile pentru care inculpatul

a fost condamnat în condițiile art. 81 C. pen. prin sentința penală nr. 319/2007

a Judecătoriei sector 6 București, ceea ce denotă perseverență din partea

intimatului în săvârșirea de fapte antisociale.

Modul și împrejurările în care

inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății și datele ce caracterizează

persoana acestuia sunt de natură a conduce înalta Curte la concluzia că

executarea pedepsei de 4 ani închisoare, stabilită de instanța de fond, în

condițiile art. 57, 71 C. pen., este de natură a-și atinge scopul preventiv și

educativ cerut de art. 52 C. pen. și de a contribui la reeducarea inculpatului.

Chiar în cazul în care s-ar fi

menținut dispozițiile art. 86

x

C. pen., hotărârea instanței de apel

este nelegală sub aspectul înlăturării dispozițiilor art. 71-64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., nelegalitate ce atrage incidența cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen.

Potrivit art. 71 alin. (2) C. pen.

„condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor

prevăzute în art. 64 lit. a) – c) din momentul în care hotărârea de condamnare

a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea

totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de

prescripție a executării pedepsei."

Menținând condamnarea intimatului

inculpat la pedeapsa închisorii și aplicând prevederile art. 86

1

C.

pen., instanța de prim control judiciar trebuia să aplice dispozițiile art. 71 alin.

(5) C. pen. în temeiul cărora „pe durata suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor

accesorii", și nu să procedeze la înlăturarea prevederilor art. 71-64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, se va casa în totalitate

decizia și se va menține sentința pronunțată de instanța de fond.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile

judiciare

vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului

ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite, recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea

de

Apel București

împotriva

deciziei penale nr. 193 din 21 iunie 2011 a Curții de Apel București - Secția

I-a Penală, privind pe intimatul inculpat P.V.

Casează

decizia recurată și menține sentința penală nr. 200 din 02 martie pronunțată de

Tribunalul București.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu intimatului inculpat până la prezentarea apărătorului ales,

în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu

soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21

martie 2012.