ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.12.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4114/2012

HOTĂRÂRE
12.12.2012
CAMERĂ
penal
RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză 
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4114/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 248 din 20 iunie 2012, Tribunalul lași a dispus următoarele: „în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul P.T., prin apărător ales, privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv tentativă de viol, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. și lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea de tentativă de viol, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen.

Condamnă pe fiecare din inculpații R.C. și P.T., pentru săvârșirea infracțiunilor de: -,,tentativă de viol", prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 320

1

alin. (7) teza I C. proc. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) a teza a ll-a, lit. b), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen.; - ,,lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (7) teza I C. proc. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani și 8 (opt) luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., contopește pedepsele stabilite anterior, fiecare din inculpați urmând a executa pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani și 8 (opt) luni închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. interzice fiecărui inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b), lit. e) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., art. 143, 148 lit. f) C. proc. pen. menține măsura arestării preventive a inculpaților R.C. și P.T. În temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., din pedeapsa principală de executat, de 4 (patru) ani și 8 (opt) luni închisoare, aplicată fiecărui inculpat, deduce durata reținerii și arestării preventive a fiecărui inculpat, de la 22 februarie 2012, la zi. În baza art. 14, cu aplic. art. 16

1

alin. (3), art. 17 rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., admite acțiunea civilă și obligă în solidar inculpații R.C. și P.T. la plata către partea civilă B.E. a sumei de 50.000 RON reprezentând daune morale, pretenții civile recunoscute expres de către inculpați. În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. obligă pe fiecare din inculpați la plata sumei de câte 1337,5 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în ambele faze ale procesului penal, din care suma de câte 100 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru partea vătămată B.E. (delegația din 24 aprilie 2012) va fi avansată inițial către Baroul lași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:„lnculpații R.C. și P.T. sunt consăteni cu partea vătămată B.E., în vârstă de 14 ani, la data săvârșirii faptelor , aceasta din urmă locuind la familia M.M. și M. din aceeași comună, după plecarea sa de acasă, în urma scandalurilor repetate dintre mama sa și concubinul acesteia. În seara de 21 ianuarie 2012, minora a plecat împreună cu martora M.M. și soțul acesteia, la discoteca din localitatea D., la barul denumit ,,L.L.", unde a dansat cu alți tineri. După ce, în jurul orelor 23.00, soții M. s-au întors la domiciliu, minora a rămas să se mai distreze cu grupul de tineri de vârsta ei, iar la terminarea programului discotecii, martorul P.A., în vârstă de 15 ani ia propus victimei să-l însoțească la locuința inculpatului R.C., fapt acceptat de către minora care credea că la locuința acestuia urma o petrecere la care participă mai mulți tineri de vârsta ei, inclusiv câteva prietene. După ce au intrat în imobilul inculpatului R.C., cei doi minori și-au lăsat în hol hainele de iarnă și ghetele, au intrat apoi în bucătărie, unde, alături de gazdă, se mai aflau martorii B.L.V. și M.I.C. și inculpatul P.T. Cu această ocazie, victima a observat absența altor fete și a devenit neliniștită, la scurt timp fiind invitată de către martorul P.A. într-o camera alăturată, cei doi încuindu-se din interiorul dormitorului. După câtva timp, crezând că cei doi întrețin relații sexuale în dormitorul său, inculpatul R.C. l-a îndemnat pe martorul M.I.C. să forțeze ușa către camera respectivă, ceea ce acesta din urmă a și făcut, lovind cu piciorul în ușă care a cedat iar cei din bucătărie au intrat în dormitor unde i-au găsit pe minori șezând,îmbrăcați fiind, pe marginea patului. În acest context, speriați fiind, cei doi au încercat să plece, îndreptându-se către holul pe care intraseră în acea locuință, însă din acest moment inculpații au împiedicat pe partea vătămată să părăsească locuința, lipsind-o de libertate pe durata câtorva ore, timp în care i-au cerut in mod repetat sa întrețină relații sexuale cu ei. Efectiv, inculpatul R.C. i-a barat drumul, iar în momentul în care victima a încercat să treacă de el, a prins-o de mâini și a întors-o în dormitor. În momentul în care victima a început să plângă și a cerut să fie lăsată să plece, încercând din nou să iasă în hol, același inculpat a prins-o de umeri și a împins-o înapoi în cameră, trântind-o pe pat, în același timp, împingându-l pe hol pe martorul P.A., iar inculpatul P.T. l-a însoțit și l-a dirijat către ieșire. În aceste împrejurări, înțelegând că prezența sa este un obstacol pentru intențiile inculpaților, martorul P.A. s-a încălțat, și-a luat haina de iarnă și a plecat din locuința, în urma lui, inculpatul R.C. încuind ușa de la intrare și ascunzând apoi haina și ghetele părții vătămate cu scopul de a împiedica plecarea acesteia.

În perioada următoare, după plecarea martorului P.A., inculpații au tras de hainele părții vătămate, împrejurări în care inculpatul R.C. a și tras-o de păr, iar inculpatul P.T. a început să o atingă în zonele intime, victima opunând rezistență, plângând și cerând să fie lăsată în pace. În contextul creat de acțiunile violente ale inculpaților și reacția victimei care tremura din tot corpul, martorul B.L.V. a intervenit în apărarea victimei și s-a interpus între victima și agresori și Ie-a cerut celor din urmă să o lase în pace pe victimă, atrăgându-le atenția că victima este minoră și riscă să meargă la închisoare din acest motiv. Cu toate acestea, inculpații nu au renunțat la intențiile lor, cerându-i victimei in repetate rânduri să întrețină relații sexuale, adresându-i expresii obscene, injurii și amenințări și, pentru a fi și mai convingător, inculpatul P.T. s-a dezbrăcat, afirmând că nu va pleca până nu va avea raporturi sexuale, luând și un lemn de foc și amenințând victima că o va lovi dacă nu va ceda. Inculpații au continuat să constrângă victima, moral și fizic, pe o perioadă destul de îndelungată, în tot acest timp, victima refugiindu-se în spatele martorului B.L.V. Și martorul M.I.C., deși inițial părea că solidarizează cu inculpații, ulterior, când violențele asupra victimei au escaladat, a trecut de partea acesteia spunând agresorilor să înceteze, atrăgându-le atenția că victima este minoră. În jurul orelor 04.00, inculpatul P.T. a luat o piesă decorativă de mobilier (bibelou) și a aruncat-o înspre partea vătămată, lovind-o în zona capului, în urma loviturii partea vătămată începând să sângereze, ceea ce a determinat atenuarea violentelor și constrângerilor din partea agresorilor.

În continuare, minora a fost condusă de către martorul B.L.V. în bucătărie unde a primit îngrijiri medicale, fiind spălată și ștearsă de sânge cu un prosop. Speriat de cele întâmplate, inculpatul P.T. a plecat la culcare, fiind urmat apoi și de inculpatul R.C., context în care profitând de aceste împrejurări, martorul B.L.V. a încercat scoaterea victimei din acel imobil, sens în care a pornit în căutarea gecii și a ghetelor, dar nu Ie-a găsit, martorul rămânând împreună cu victima și cu martorul M.I.C. în bucătărie, vorbind cu victima și încercând să o liniștească. Abia în jurul orelor 05.00, când la domiciliul inculpatului R.C. a venit martorul R.l.D. care i-a cerut gazdei să-i aducă victimei îmbrăcămintea și încălțămintea de iarnă și să o lase să plece, aceasta din urmă a reușit să părăsească imobilul împreună cu martorul B.L.V. Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, astfel cum au fost enumerate în cele ce preced.

Partea vătămată a relatat în mod repetat și constant împrejurările în care a fost constrânsă în vederea abuzării sale sexuale de către inculpați, declarațiile sale coroborându-se în cele mai mici detalii cu ansamblul probelor administrate în cauză și lămurind toate aspectele invocate de către inculpați ca apărări de fond. Victima a descris în detaliu complexul acțiunilor inculpaților corelativ cu ansamblul trăirilor sale care au precedat, însoțit și succedat consumării agresiunilor, precizând că în momentul în care martorul P.A. i-a cerut inculpatului R.C. să-i dea lucrurile, acesta din urma a afirmat că nu-i interesează, că el poate să plece, dar nu și victima, scoțându-l afară după care a încuiat ușa și a luat cheile, trăgând-o pe victimă de mână, în cameră. Victima a confirmat intervenția martorului B.L.V. în favoarea sa, precizând că acesta s-a așezat în fața sa și a apărat-o de inculpatul R.C., dar și colaborarea infracțională dintre inculpați, arătând că inculpatul P.T. a intervenit și i-a spus victimei că în seara aceea nu va scăpa până nu va întreține relații sexuale, același martor apărând-o pe victimă de acțiunile violente ale acestuia care o trăgea de haină. Din declarațiile victimei rezultă date esențiale cu privire la intenția inculpaților, aceasta relatând că în timp ce era în spatele martorului B.L.V. a văzut cum inculpatul P.L.V. s-a dezbrăcat de la brâu în jos și spunea că nu scapă până ce victima nu va întreține relații sexuale. Acesta este contextul în care, potrivit victimei, nervos fiind față de refuzul victimei, dar și de intervenția martorului B.L.V., inculpatul P.T. a aruncat cu acel obiect decorativ înspre victimă, lovind-o în zona capului. Victima a confirmat că eliberarea sa a avut loc abia după venirea în acel imobil a martorului R.l. care Ie-a spus inculpaților să-i dea lucrurile și să o lase să plece, în caz contrar urmând să sesizeze poliția. Din declarațiile victimei a rezultat că privarea de libertate a victimei și încercarea agresorilor de a avea cu aceasta raporturi sexuale a durat o anumită perioadă de timp în care victima, plângând și implorând să fie lăsată în pace, se ascundea în spatele martorului B.L.V. în timp ce agresorii trăgeau de ea, încercând să o dezbrace de haine, o amenințau, inculpatul P.T. făcând chiar gesturi explicite care dovedesc intenția infracțională: dezbrăcarea în fața victimei, concomitent cu cerința de a întreține relații sexuale. Caracterul esențial al intervenției salvatoare a martorului B.L.V. a rezultat fără putință de tăgadă din modul în care victima a descris evenimentele: „acesta intervenea de fiecare dată și mă scăpa, de fapt stătea numai în fața mea și le spunea agresorilor să mă lase în pace; dacă nu intervenea B.L., aceștia (agresorii), cu siguranță m-ar fi violat, mai ales că mă sechestraseră în casă, ascunzându-mi hainele, ghetele și cheile de la intrare". Aceeași victimă a confirmat intervenția salvatoare finală și a martorului R.l. care „a început să țipe" la inculpați pe care i-a amenințat că îi va reclama la poliție dacă nu eliberează victima. Din declarațiile martorului P.A. a rezultat că în acea seara inculpații se aflau sub influența băuturilor alcoolice, și, după sosirea victimei la domiciliul inculpatului R.C., după ce martorul M.I.C. a spart ușa camerei în care se afla victima împreună cu martorul P.A. și i-a propus victimei în mod explicit să întrețină relații sexuale, cel din urmă inculpat i-a ascuns haina și ghetele victimei, prinzând-o de mână și spunându-i „Tu nu pleci nicăieri", iar numitul M.I.C. sau inculpatul P.T. i-a deschis ușa martorului P.A. și I-a împins afară, martorul înțelegând că este alungat din casă. Același martor a confirmat că, ulterior, la aproximativ 3 zile a discutat la telefon cu victima care i-a relatat că după plecarea martorului, în jurul orelor 01.30-02.00, inculpații au ținut-o încuiată în casă până dimineața în jurul orelor 05.30 și au încercat să întrețină relații sexuale cu ea, dar a fost apărată de intervenția lui B. zis „B.U.", și din acest motiv nu au reușit să o violeze. Cu aceeași ocazie, potrivit martorului, victima i-a spus că încercând să o determine să întrețină relații sexuale cu ea, inculpatul P.T. a lovit-o cu o vază în cap, provocându-i leziuni. Martorul B.L.V. a confirmat că în momentul în care victima, aflată în imobilul inculpatului R.C. și-a exprimat intenția de a părăsi acea locație împreună cu martorul P.A., aceasta a fost oprită de inculpați care au tras-o de mâini și i-au spus să stea pe pat, inculpatul R.C. încuind ușa de la intrare și ascunzând cheile, după plecarea martorului P.A. Din declarațiile aceluiași martor a rezultat că inculpații au început să-i propună victimei să întrețină relații sexuale, însă aceasta a refuzat și s-a ascuns în spatele martorului, inculpații continuând să insiste în realizarea scopului lor, încercând să o tragă, prinzând-o de haine. Martorul a confirmat că în permanență a încercat să o apere pe victimă din fața agresorilor, precizând că Ie-a spus inculpaților să stea liniștiți, întrucât victima este minoră, context în care inculpații au început să țipe la victimă, solicitându-i să se dezbrace, amândoi inculpații prinzând-o cu mâinile de bluza și vesta cu care era îmbrăcată, și în timp ce victima plângea și tremura de frică, inculpatul P.T. a aruncat înspre ei cu o vază, lovind-o în cap pe victima care a început să sângereze. În tot timpul lipsirii de libertate a victimei (intervalul orar 02.00-06.00, potrivit declarațiilor martorului), inculpații au uzat de violențe fizice și verbale, din declarațiile martorului precizat rezultând că aceștia se manifestau violent atunci când voiau să o ia pe victimă de după martor, țipau foarte tare și foloseau cuvinte indecente, un limbaj extrem de vulgar. Apariția în imobil a martorului R.l. a fost confirmată și de martorul B.L.V. care a arătat că acesta a aflat de la însuși inculpatul R.C. că victima a fost adusă în locuința sa de către martorul P.A. și probabil au făcut sex în camera alăturată, iar el și cu P. ar fi vrut să o facă „poștă" pe victimă, însă, din cauza martorului B. nu au reușit acest lucru. Martorul M.I.C., și el participant în primă fază la adoptarea rezoluției infracționale în sensul întreținerii de raporturi sexuale cu victima, a relatat că în momentul în care martorul P.A., însoțit de victimă au vrut să plece din locuința inculpatului R.C., acesta din urmă I-a dat afară pe martor iar pe victimă a împiedicat-o să plece, trăgând-o în cameră și, cu cheia, a încuiat ușa de la ieșirea din locuință, a împins-o pe fată pe pat, spunându-i să stea acolo. În privința inculpatului P.T., și acest martor a confirmat că fiind în stare de ebrietate, acesta s-a dezbrăcat de pantaloni și chiloți și i-a spus victimei că nu va scăpa fără să fie violată. Martorul a confirmat reacția de frică a victimei care, potrivit declarațiilor sale, tremura din tot corpul, și, fiind foarte speriată, după ce inculpatul P.T. a început să o atingă peste tot corpul, repetându-i expresii vulgare cu conținut explicit sexual, s-a ascuns în spatele martorului B.L.V., retrăgându-se într-un colț al camerei, fără a avea acces spre ușă întrucât calea era blocată de inculpatul R.C. Insistența inculpatului P.T. în satisfacerea, chiar în aceste condiții, a instinctelor sexuale a fost confirmată de martorul M.I.C. care a arătat că acesta s-a dezbrăcat de pantaloni, adresându-i minorei aceeași invitație în termeni expliciți, vulgari, a luat un obiect de pe recamier, probabil bibelou și, de la o distanta de 1 metru l-a aruncat în capul minorei care a început să țipe, să plângă, spunând: ,,vai, mi-ai spart capul", ulterior inculpatul P.T. adresându-i înjurii victimei și liniștindu-se apoi. Și acest martor a confirmat sosirea martorului R.l.D. la locuința unde victima era sechestrată precum și intervenția fermă a acestuia în sensul eliberării victimei, după o perioadă apreciată de martor ca fiind de cea. 4 ore. Din declarațiile martorului R.l.D. a rezultat că în momentul în care a ajuns în locuința inculpatului R.C. acesta, aflat în stare de ebrietate, stătea pe un pat, alături de acesta dormind inculpatul P.T., într-o altă cameră din aceeași locuință aflându-se martorul B.L.V. împreună cu victima minoră care stătea pe pat și plângea, fiind foarte speriată și agitată, având urme de sânge în zona capului. Același martor a confirmat că a cerut martorului M.I.C. pe un ton ferm să caute geaca și încălțămintea victimei apoi a mers în camera în care se aflau inculpații constatând că inculpatul P.T. nu se trezise, iar inculpatul R.C. recunoscând că a greșit, după ce martorul i-a reproșat că a agresat-o pe minoră, ulterior, martorul, însoțit de victimă și de martorul B.L.V. Din relatările martorului M.I.C., a aflat martorul R. ce se întâmplase cu victima anterior sosirii sale la locuința inculpatului R.C., iar în momentul în care acesta i-a întrebat ulterior pe inculpați de ce au procedat astfel, aceștia au răspuns că erau în stare de ebrietate și nu au realizat ce fac. Martora M.M., cea la care locuia victima în acea perioadă a confirmat că, fiind întrebată de către numita M.R., asistentul social de la primărie, minora a relatat că în noaptea de 21 din 22 ianuarie 2012, a fost dusă de martorul P.A. în casa inculpatului R.C. unde se mai aflau inculpatul P.T. și martorii M.I.C. și B.L.V. și că inculpații ar fi încercat să o violeze, fiind ținută cu forța de către cei doi inculpați și, dacă nu era martorul B.L.V., ar fi fost violată de către inculpați.

Situația de fapt reținută mai sus a fost confirmată, în linii generale, și de inculpații înșiși care au relatat sintetic evenimentele derulate dar, ulterior, au arătat că se consideră nevinovați de faptele imputate, revenind apoi în fața instanței și recunoscând vinovăția faptelor.

Astfel, inculpatul R.C. a arătat că știa vârsta victimei (13-14 ani), întrucât sora mai mare a acesteia, I., fusese prietena sa cu 3 ani în urmă și că e posibil să fi ascuns chiar el geaca victimei pe care ulterior, când a dorit sa plece din locuința sa, a prins-o de mâneca hainei, spunându-i pe un ton amenințător să intre înapoi în cameră și că nu va pleca de acolo până nu va întreține relații sexuale cu ei. Din declarațiile aceluiași inculpat a rezultat că imediat după ce martorul P.A. a fost scos din casă, inculpatul a încuiat ușa de la intrare cu cheia pe care a pus-o apoi în buzunar, context în care minora, speriată, a început să plângă și să spună că nu dorește să întrețină relații sexuale cu ei, ulterior inculpatul P.T. dezbrăcându-se de pantaloni până la genunchi în fața victimei care plângea, rămânând dezbrăcat, continuând să-i adreseze minorei cuvinte jignitoare. Deși a precizat că a ieșit din cameră și nu a asistat la incident, inculpatul R.C. a confirmat că la un moment dat a auzit un țipăt, a revenit în cameră și a văzut-o pe victimă lovită în zona capului, sângerând, aflând apoi că inculpatul P.T. i-a aruncat cu o vază sau cu un bibelou în cap pe motiv că refuza să întrețină relații sexuale cu el. Inculpatul a recunoscut că nu i-a permis minorei să plece din locuința sa odată cu martorul P.A. și că a încercat să întrețină raporturi sexuale cu aceasta, contrar voinței sale, mai ales că știa foarte bine că are vârsta de 14 ani, fiind în clasa a Vlll-a la școala generală din corn. C.

Și inculpatul P.T. a recunoscut faptele, declarând că în momentul în care victima a vrut să plece, după spargerea ușii de la camera de către martorul M.I.C., inculpatul R. a prins-o e mână și a tras-o înapoi spunându-i că nu pleacă de acolo înainte de a întreține relații sexuale, trăgând-o înapoi de la ușă, minora speriindu-se și începând să plângă. Din declarațiile inculpatului P.T. a rezultat că acesta i-a cerut într-adevăr minorei, despre care știa că are aproximativ 14 ani, să facă sex normal dar aceasta plângea și îi spunea că nu dorește să întrețină relații sexuale de nici un fel și să o lase în pace, refugiindu-se în spatele martorului B.L.V., recunoscând că, fiind supărat față de refuzul acesteia, a luat un bibelou tip bază din sticlă pe care I-a aruncat spre minora, lovind-o în cap și provocându-i o leziune care sângera. Deși a arătat că după ce martorul P.A. a fost scos din casă, el personal a încuiat ușa pe unde ieșise acesta, inculpatul P.T. s-a considerat nevinovat pentru că ar fi împiedicat-o pe victimă să plece acasă atunci când a cerut aceasta, indicându-l pe inculpatul R. ca autor exclusiv al acestei fapte. În realitate, astfel cum a rezultat din mijloacele de probă analizate în cele ce preced, cei doi inculpați au acționat concertat în realizarea lipsirii de libertate a victimei, în scopul întreținerii de relații sexuale cu aceasta, contrar voinței explicite a victimei minore, și în pofida opoziției și rezistenței martorului P.A. și apoi a martorului B.L.V. Din perspectiva probelor științifice, specialiștii legiști au constatat că, la data examinării, partea vătămată prezenta pe cap, la nivelul regiunii vertexului, paramedian dreapta, o zonă excoriată cu crustă hematică roșie de 2/1 cm, care s-a putut produce prin lovire cu obiect contondent și poate data din 21 din 22 ianuarie 2012, refuzând vehement examenul ginecologic (certificat medico-legal eliberat de I.M.L. Iași din 23 ianuarie 2012). Realitatea privării de libertate în scopul consumării agresiunii sexuale a victimei este atestată nu doar de dovezile anterioare ci și de concluziile examinării psihologice a acesteia, realizate de specialiști din cadrul D.G.A.S.P.C. - Serviciul pentru Situații de Urgență lași. Potrivit fișei de examinare psihologică, episodul de tentativă de viol, apărut pe un fond emoțional instabil ca urmare a unui cumul de factori, a dus la o stare depresiv-anxioasă extremă și retrasă, concluzia fiind că minora a suferit o traumă psihică majoră. Cererea inculpatului P.T. de schimbare a încadrării juridice, în legătură cu apărările inculpatului P.T. pe care s-a întemeiat cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice date prin rechizitoriu faptei de lipsire de libertate în mod ilegal, s-a menționat ca actele materiale (acțiuni sau inacțiuni) circumscrise lipsirii de libertate în mod ilegal nu pot fi absorbite în conținutul constitutiv al infracțiunii de viol, fiecare infracțiune având o existență independentă. Lipsirea de libertate a început în momentul prinderii și imobilizării victimei, concomitent cu sechestrarea sa în dormitor, acțiunea ilicită încetând abia în momentul eliberării victimei de către martorul R.l.D., durata privării ilegale de libertate fiind de cea. 4 ore. Chiar dacă unele dintre acțiunile inculpaților au servit sau au fost destinate să servească punerii în executare a hotărârii infracționale în sensul siluirii victimei la raporturi sexuale, timpul privării nelegale de libertate a victimei a depășit durata necesară actului sexual dorit de inculpați, prin acțiunile cărora, în contextul prezentei pentru prima dată a minorei în acel imobil, la acea oră târzie, vârstei victimei și complexului de acțiuni derulate, aceștia au plasat victima la dispoziția lor ore întregi, lipsind-o de posibilitatea alegerii libere a spațiului de mișcare și acțiune.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., instanța a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul P.T., prin apărător ales, privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv tentativă de viol, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. și lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea de tentativă de viol, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. Concluzionând, vastul probatoriu administrat în cauză a oferit elemente de detaliu credibile și coroborabile care au format un ansamblu probator ce a dovedit pe deplin vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.

În drept: Faptele inculpaților R.C. și P.T. care, în noaptea de 21 din 22 ianuarie 2012, acționând împreună, au imobilizat-o pe partea vătămată B.E., în vârstă de 14 ani, după care au sechestrat-o timp de câteva ore într-o încăpere din casa în care locuia inculpatul R.C. (situată în satul și comuna C., jud. lași), timp în care au exercitat în mod repetat acte de constrângere morală (injurii, insulte, amenințări cu acte de violență și cu lipsirea de libertate) și fizică (constând în împingeri, bruscări și chiar lovire cu un bibelou în cap), cu intenția de a întreține raporturi sexuale, actele sexuale nefiind consumate doar datorită opoziției martorului B.L.V., întrunesc, sub raport obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunilor de „tentativă de viol", prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. și ,,lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. Activitatea infracțională a fiecărui inculpat se caracterizează printr-o pluralitate de infracțiuni sub forma concursului real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen. Circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor de către inculpați, gradul de participație a acestora (inițiativă săvârșirii violului a aparținut inculpatului R.C., inculpatul P.T. aderând imediat la aceasta, ambii acționând apoi conjugat în scopul constrângerii victimei la acceptarea raporturilor sexuale, cel dintâi inculpat având o contribuție mai amplă în plan psiho-volitiv și material la exercitarea actelor materiale de imobilizare, cel de-al doilea inculpat preluând inițiativa și apoi escaladând actele de constrângere, prin violența fizică, egalizând contribuția celuilalt inculpat) conturează fără echivoc elementele constitutive ale infracțiunilor menționate.Fiind pe deplin dovedită vinovăția inculpaților, instanța a antrenat răspunderea penală a acestora, dispunând condamnarea lor.

Individualizarea judiciară a pedepselor - la individualizarea judiciară a pedepselor principale ce au fost stabilite pentru fiecare dintre infracțiunile concurente și, ulterior, aplicate, și a modului lor de executare, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, dispozițiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen., pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana infractorilor, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpați s-a apreciat că este unul foarte ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, așa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise și, nu în ultimul rând, urmările produse, respectiv, încălcarea libertății sexuale, a integrității corporale și a libertății de mișcare a unei minore de nu mai mult de 14 ani, a bazelor morale care trebuie să lumineze viața unui copil, atingerea adusă dezvoltării fizice și psihice a victimei minore. Prin raportare mai ales la vârsta părții vătămate, s-a subliniat faptul că se poate afirma ca această experiență și-a pus amprenta asupra dezvoltării psihice a acesteia, asupra echilibrului socio-afectiv al acesteia, astfel cum a rezultat și din examinarea psihologică cu privire la acest aspect. Impactul evenimentelor asupra sistemului de valori al minorei, asupra sentimentului de securitate ce ar trebui să însoțească orice copil la această vârstă, a fost unul extrem de puternic; astfel, la acel moment, într-un mod mai mult decât brutal, minora a aflat rezonanta unor acte cu conotație sexuală, trăind perspectiva semnificației reale a raporturilor sexuale intenționate de inculpați, suferințele fizice pricinuite minorei, urmare a traumei la care a fost supusă. S-a afirmat ca toate aceste împrejurări au determinat o scădere dramatică a stimei de sine, minora încercând sentimentul rușinii, inclusiv in momentul în care inculpatul P.T. s-a dezbrăcat de pantaloni în fața sa. La rândul său, inculpații, prin întreaga lor conduită, au prezentat detașare emoțională în raport de cele întâmplate, poziția lor conturându-se în principal în jurul ideii că tot ceea ce s-a întâmplat a fost din cauza stării de ebrietate, ignorând orice limitare sau cenzura pe care conștiința lor ar fi trebuit să le-o impună în relația cu victima minoră.

Susținerile prezentate în circumstanțierea inculpaților prin caracterizările atașate la dosar s-a apreciat că nu sunt de natura să antameze reținerea vreunei circumstanțe atenuante raportat la caracterul abominabil al faptelor inculpaților.

Așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție în jurisprudența sa, regretul afirmat al inculpatului nu va putea fi reținut ca circumstanțe atenuanta judiciară prevăzuta de disp. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. întrucât această împrejurare, în cazul concret, nu are relevanța și consistența unor împrejurări care să atenueze răspunderea penală. Recunoașterea unor date și împrejurări ale realității, ca circumstanțe atenuante, nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu, sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.

Aceste aspecte au format însă criteriu de apreciere în dozarea pedepselor între limitele prevăzute de lege.

Valorificând toate elementele decurgând din limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, dispozițiile părții generale a C. pen. și regimul de sancționare a infracțiunilor săvârșite, gradul de pericol social concret ridicat pe care-l reprezintă infracțiunile comise, vârsta părții vătămate la momentul activității infracționale, urmările produse asupra fizicului dar, mai ales, asupra psihicului părții vătămate care, așa cum s-a reținut, a suferit o traumă puternică cu efecte pe termen lung, ținând cont și de întreaga situație de fapt reținută în sarcina inculpaților, făcând aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) teza I C. proc. pen., instanța a stabilit acestora câte o pedeapsă principală cu închisoarea la nivelul care să îndreptățească aprecierea că aceasta este o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 52 C. pen. În baza dispozițiilor imperative ale art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. și art. 65 alin. (2) C. pen., alăturat de pedeapsa principală, instanța a stabilit inculpaților și o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b), e) C. pen., pe o perioadă de 2 ani. La individualizarea, în această modalitate, a pedepsei complementare, instanța a avut în vedere comportamentul ilicit al inculpaților, atitudinea lor în relațiile cu persoanele de sex opus, în relațiile de familie, relevată de probele menționate mai sus, apreciind că aceștia sunt incompatibili cu exercițiul drepturilor interzise. Ulterior, în baza art. 33 lit. a), cu referire la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpaților li s-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea, și alături de aceasta, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b), e) C. pen., pe perioada stabilită.

În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, instanța a reținut că prin Decizia LXXIV (74) din 05 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I – c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen. Deciziile date de către instanța supremă în soluționarea recursurilor în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești în temeiul art. 414

2

alin. (3) C. proc. pen.

De asemenea, instanța a ținut seama și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst contra Marii Britanii, cauza Sabou și Pârcălab c. României, Cumpănă și Mazăre c. României), direct aplicabilă în dreptul intern o dată cu ratificarea de către România a Convenției Europene a Drepturilor Omului, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituție.

Analizând aplicabilitatea pedepselor accesorii în cauză, în raport cu natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, cu ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților, instanța a apreciat că aceștia sunt nedemni în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., dar și a dreptului de natură civilă prev. la lit. (e) a aceluiași articol. Astfel, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis fiecărui inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b), lit. e) C. pen., pentru motivele expuse anterior.

Menținerea arestului și timpul ce se deduce din pedeapsa pronunțată, în baza art. 350 C. proc. pen., art. 143, 148 lit. f) C. proc. pen., instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă în continuare, făcând necesară prezervarea ordinii de drept, prin privarea de libertate a inculpaților, în raport cu interesul particular al acestora de judecare în stare de libertate. Instanța a constatat că inculpații au fost reținuți la data de 22 februarie 2012, pentru 24 de ore, în baza ordonanțelor organelor de cercetare penală, iar prin încheierea penală nr. 25 din 23 februarie 2012 a Tribunalului lași, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a acestora.

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., din pedeapsa principală de executat, de 4 (patru) ani și 8 (opt) luni închisoare, aplicată fiecărui inculpat, s-a dedus durata reținerii și arestării preventive a fiecărui inculpat, de la 22 februarie 2012, la zi.

Soluționarea laturii civile - în ceea ce privește soluționarea laturii civile, instanța a reținut că partea vătămată B.E. a solicitat ca inculpații să plătească suma de 50.000 RON, reprezentând despăgubiri civile, daune morale, pretenții civile recunoscute expres de către inculpați. Potrivit art. 16

1

C. proc. pen., inculpatul, cu acordul părții responsabile civilmente, poate recunoaște, în tot sau în parte, pretențiile părții civile, iar în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii. Prin încheierea de ședință din 12 iunie 2012, înainte de începerea cercetării judecătorești, s-a constatat de către instanță că acțiunea civilă, în prezenta cauză, se exercită conform art. 17 C. proc. pen., având în vedere că vizează o parte vătămată minoră. A apreciat instanța că partea vătămata a trăit semnificative suferințe ca urmare a faptelor inculpaților, umilințele nejustificate produse prin lipsirea de libertate și prin abuzul sexual tentat la care a fost supusa creându-i, incontestabil, traume psihice cu efecte incalculabile, prejudiciul nepatrimonial pretinzând reparație fiind unul evident. Prejudiciul moral este rezultatul lezării unui drept nepatrimonial și, deși s-a considerat că este imposibilă o reparare pecuniară a acestuia, invocându-se caracterul arbitrar al acestei reparații, neputându-se stabili nici un fel de echivalență între durerea morală și o anumită sumă de bani, totuși prezența acestuia ca parte componentă a prejudiciului în ansamblu, potrivit disp.art. 1357 C. civ., și-a găsit o aplicare constantă în practica judiciară. Sunt evidente consecințele negative suferite de partea civilă în plan psihic, traumele psihice (puse în evidență nu numai de constrângerea morală și de impactul acțiunilor agresive, dar și vârsta victimei minore) și fizice suferite, sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea acesteia la viața socială și la care instanța a făcut referire în cuprinsul prezentei hotărâri. Instanța a apreciat ca justificată cererea de daune morale și, statuând în echitate și valorificând principiul disponibilității în materie civilă, în baza art. 14, cu aplic. art. 16

1

alin. (3), art. 17 rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., va admite acțiunea civilă a obligat în solidar inculpații R.C. și P.T. la plata către partea civilă B.E. a sumei de 50.000 RON reprezentând daune morale, pretenții civile recunoscute expres de către inculpați.

În termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea instanței de fond a fost apelată de inculpații R.C. și P.T., care au solicitat aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus, cu suspendare a executării, sub supraveghere.

Criticile apelanților au vizat cuantumul pedepselor aplicate și modalitatea de executare, iar inculpatul apelant P.T. a criticat sentința și sub aspectul reținerii infracțiunii de „lipsire de libertate în mod ilegal", care, după părerea sa ar fi absorbită de infracțiunea de „viol în forma tentativei".

Curtea, examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința criticată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat următoarele:

Din analiza coroborată a materialului probator administrat în faza de urmărire penală, pe care inculpații și l-au însușit conform prevederilor art. 320

1

În cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, fiind evidențiate aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpaților și stabilindu-se corect că faptele acestora întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de „tentativă de viol" prev. și ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. și „lipsire de libertate în mod ilegal" prev. și ped. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. În ceea ce privește cererea inculpatului P.T. de schimbare a încadrării juridice în sensul reținerii doar a infracțiunii de „tentativă de viol" prev. și ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., motivat de faptul că infracțiunea de „lipsire de libertate în mod ilegal", ar fi absorbită de prima infracțiune, Curtea a considerat că instanța de fond în mod corect a respins-o, perioada de timp în care minora a fost sechestrată fiind suficient de mare pentru a se constata existența atât a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal cât și a infracțiunii de tentativă la viol. Sub aspectul tratamentului sancționator aplicat de prima instanță și criticat de inculpați prin apelurile declarate, Curtea a constatat următoarele: Potrivit principiului individualizării răspunderii penale, constrângerea penală trebuie înfăptuită diferențiat, în raport de gravitatea infracțiunii săvârșită și de persoana inculpatului.

Din prevederile art. 72 C. pen., a rezultat că la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a aceluiași cod, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Prima instanță a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate atât sub aspectul cuantumului acestora cât și ca modalitate de executare. Astfel, s-a ținut seama de gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea de săvârșire a acestora aducând atingere unor valori sociale importante, încălcarea libertății sexuale, a integrității corporale și a libertății de mișcare a unui minor, având consecințe negative deosebite asupra dezvoltării fizice și psihice a victimei.

Instanța de fond a analizat și circumstanțele personale ale inculpaților, lipsa antecedentelor penale, respectiv, poziția procesuală a acestora. Toate aceste aspecte au fost avute în vedere la cuantificarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond dând dovadă de suficientă clemență, prin orientarea acestora spre minimul special prevăzut de lege, în condițiile aplicării prevederilor art. 320

1

La stabilirea modalității de executare a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere persoana inculpaților și necesitatea reeducării acestora, executarea pedepselor în regim de detenție fiind singura posibilitate de asigurare a rolului constrângerii corespunzătoare încălcării legii penale și a convingerii inculpaților pentru a respecta legea penale și evitarea săvârșirii unor fapte penale similare.

În raport cu cele menționate, Curtea a constatat că nu poate fi reținută critica inculpaților privind greșita individualizare a pedepselor deoarece au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a acestora și a modalității de executare, astfel că, pedepsele aplicate cu executarea în regim de detenție sunt singurele în măsură să asigure realizarea scopului educativ și de exemplaritate, în îndreptarea atitudinii inculpaților față de comiterea de infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare raportat la faptele comise.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații R.C. și P.T. și au criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. solicitând admiterea recursurilor, casarea deciziei recurate reducerea pedepselor aplicate, reținerea circumstanțelor atenuante și schimbarea modalității de executare.

Examinând recursurile declarate prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte reține că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta.

În urma aplicării dispozițiilor art. 320

1

din Legea nr. 202/2010 privind reducerea limitelor de pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită cu 1/3, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite de inculpați, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, gradul de participație al fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.

Înalta Curte adaugă analizei instanței anterioare, pe aspectul individualizării judiciare, faptul că din perspectiva gradului de pericol social al faptei și al făptuitorilor acestea trebuie apreciate ca fiind relativ ridicate având în vedere modul de operare descris anterior, pluralitatea de infracțiuni și inculpați, vârsta părții vătămate (14 ani) și urmările produse asupra acesteia, inclusiv urmările de factură psihologică, dar și aspectul favorabil privitor la conduita inculpaților în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătoriești, de cooperare cu organul judiciar, aspect ce determinat reținerea cauzei legale de reducere a pedepsei.

Aceste criterii conduc la concluzia că pedeapsa principală, pedeapsa accesorie, cât și modalitatea de executare sunt corespunzătoare și pot asigura atingerea scopurilor preventive și educative ale sancțiunii.

Circumstanțele personale referitoare la situația familială, conduita bună avută anterior săvârșirii faptei, cu accent pe lipsa antecedentelor penale, vârstă și starea medicală, nu sunt suficiente pentru a conduce la necesitatea reducerii cuantumului pedepselor ori la reținerea unor circumstanțe atenuante, cu atât mai mult cu cât minimul special a fost redus ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

Înalta Curte apreciază că pedepsele stabilite și modalitatea de executare sunt apte să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii și nu se impune reindividualizarea judiciară a acestora.

Față de aceste considerente, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.C. și P.T. împotriva deciziei penale nr. 135 din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Se va deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 22 februarie 2012 la 12 decembrie 2012.

Va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.C. și P.T. împotriva deciziei penale nr. 135 din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 22 februarie 2012 la 12 decembrie 2012.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 decembrie 2012.

Sursă