ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1750/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Contestatorul

H.D. prin cererea înregistrată la data de 16 februarie 2011, pe rolul

Tribunalului Bistrita-Nasaud a chemat în judecată intimații MINISTERUL APĂRĂRII

NAȚIONALE și CASA DE PENSII a M.Ap.N. și a solicitat anularea

deciziei de recalculare a pensiei, menținerea deciziei inițiale de pensie emisă

în baza Legii nr. 164/2001, obligarea intimaților la plata diferențelor

rezultate între pensia inițială și pensia recalculată cu aplicarea

dobanzii legale până la data plății efective, suspendarea efectelor deciziei

atacate și menținerea în plată a cuantumului pensiei stabilit prin decizia

initială, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea

cererii contestatorul a arătat că prin decizia de pensie contestată s-a dispus

netemeinic și nelegal recalcularea pensiei, diminuandu-se nejustificat

cuantumul acesteia, implicit patrimoniul său, că impunerea calcularii

cuantumului pensiei rezervistului la salariul mediu brut încalcă un drept de

proprietate fundamental astfel cum este el prevăzut în art. 44 din Constitutia

Romaniei, o încălcare a tratatelor la care România este parte, dar și a

jurisprudentei CEDO, că reducerea pensiei pentru viitor și lipsirea de

dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente acestui procent

reprezintă o ingerință ce a avut efect privarea de bun în sensul celei de-a

doua fraze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 ori, ingerința

trebuie să fie proporțională cu scopul legitim urmărit pentru a menține un

„just echilibru” între cerințele interesului general și imperativele apărării

drepturilor fundamentale ale omului, că prin recalcularea pensiilor se crează o

discriminare între cadrele militare active care lucrează într-o singură unitate

și au putut prezenta adeverințe cu veniturile realizate și celelalte

cadre militare care nu pot prezenta astfel de adeverințe, creindu-se deosebiri

de tratament în cadrul aceleiași categorii profesionale fără justificare

obiectivă.

Nu în

ultimul rând, contestatorul invocă principiul drepturilor castigate, principiu

care are la baza construcția jurisprudențială, pensiile aflate în plată fiind

drepturi legal câștigate care nu pot fi afectate prin recalculare, altfel

prin efectele ei ar constitui implicit o aplicare retroactivă a legii, orice

noua reglementare fiind aplicabilă doar pentru viitor, respectiv pentru pensiile

stabilite dupa data intrării în vigoare a legii.

Cât

privește cuantumul pensiei, contestatorul a arătat că nu au fost luate în

considerare perioade de activitate, că datele conținute în decizie sunt

eronate, salariile sunt nereale, lipsesc venituri pe anumite perioade, acestea

fiind pe larg precizate în acțiune și contestate fără a primi vreun răspuns

de la Casa de pensii.

Contestatorul

a solicitat admiterea probei cu înscrisuri și a depus în susținerea acțiunii,

copie de pe decizia initială de stabilire a pensiei, copie de pe decizia de

recalculare a pensiei, talon de pensie, dovada comunicării deciziei contestate,

contestația deciziei de recalculare a pensiei și confirmarea de primire a

contestației.

Intimatul

a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin sentința

civilă nr. 1758/F din 26 septembrie 2011 Tribunalul Bistrița-Năsăud a dispus

declinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, făcând aplicarea art. 156 din Legea nr. 19/2000.

Astfel

învestit, Tribunalul București a pus în discuție excepția de necompetență

teritorială, reținând că

î

n prezent Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1

ianuarie 2011 conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, că

art. 154 din Legea nr. 263/2010 dispune că „cererile îndreptate împotriva CNPP,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul

reclamantul, iar că celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul că la intrarea în vigoare a

Legii nr. 263/2010 competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire

la deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de

pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale,

ale Ministerului Administrației și Internelor și ale SRI) a fost modificată în

sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la

domiciliul reclamantului.

A reținut

tribunalul că normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit

dispozitiilor art. 725 C. proc. civ. iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010

sunt legi speciale cu privire la normele de procedură, raportate la Codul de procedură civilă.

În baza acestor

considerete Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, prin sentința nr. 11061 din 7 decembrie 2011 a admis exceptia necompetenței teritoriale a Tribunalului București Secția Conflicte de

Muncă și Asigurări Sociale, a declinat competența de solutionare a cererii

formulată de contestatorul H.D., în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, a constatat

ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta

Curte de Casație și Justiție în vederea soluționarii conflictului negativ

de competență.

Înalta

Curte, învestită legal cu pronunțarea regulatorului de competență constată că

Tribunalul Bistrița Năsăud este competent teritorial în soluționarea cauzei

pentru motivele care se vor arăta.

Relevanță

în stabilirea competenței teritoriale o prezintă legea de procedură în vigoare

la momentul sesizării instanței.

În speță,

promovarea acțiunii s-a realizat la 16 februarie 2011, sub imperiul Legii nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, intrarea în vigoare a acesteia având

ca efect abrogarea și a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de

pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Așa

fiind, în respectarea art. 725 alin. (1) C. proc. civ. în cauză instanța

competentă teritorial este cea determinată de reglementarea cuprinsă în art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010, în speță Tribunalului Bistrița

Năsăud, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D

E

Stabilește competența în favoarea

Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 martie 2012.