ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2587/2012

Asupra conflictului

negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalul Bistrița Năsăud, secția civilă, la data de 16

februarie 2011 sub nr. 735/112/2011 reclamantul V.G.N. a chemat în judecată

pârâții Ministerul Apărării Naționale București și Casa de Pensii a Ministerului

Apărării Naționale București, solicitând anularea deciziei de pensie nr.57131

din 11 decembrie 2010, emisă de intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării

Naționale București, menținerea drepturilor sale de pensie stabilite conform

deciziei nr. 0102105 din 15 decembrie 2003, plata sumelor de bani reținute

urmare a recalculării, precum și dobânda legală aferentă calculată de la data

de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a deciziei nr. 0102105 din 15

decembrie 2003.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că decizia nr. 57131 din 11 decembrie 2010 emisă de

intimată este nelegală și netemeinică, că a fost pensionat prin decizia nr. 0102105

din 15 decembrie 2003 fiind beneficiar al pensiei militare de stat în baza

prevederilor Legii nr. 164/2001.

Reclamantul a

precizat că diminuarea pensiei s-a făcut cu încălcarea dreptului de

proprietate, așa cum este reglementat în art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO,

în art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 44 din

Constituția României, a principiului neretroactivității legii - art. 15 alin. (2)

din Constituția României și a principiului care statuează interzicerea

discriminării – art. 14 din CEDO și că jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului este constantă în sensul că dreptul la pensie este asimilat

dreptului de proprietate.

În drept, acțiunea a

fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de

pensii și alte drepturi de asigurări sociale și Legii nr. 164/2001 privind

pensiile militare de stat.

civilă nr. 1677/F/2011 din 19 septembrie 2011 Tribunalul Bistrița Năsăud, secția

civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu și

a declinat competența de soluționare a contestației formulată de către contestatorul

V.G.N., cu domiciliul procesual ales la mandatarul SPA D., M., M. și asociații

în Bistrița, județul Bistrița Năsăud în contradictoriu cu intimații Ministerul

Apărării Naționale București și Casa de Pensii a Ministerului Apărării

Naționale București în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind

sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, normă

aplicabilă în acest litigiu, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau

împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul.

În prezenta speță

figurează ca intimat o altă entitate decât C.N.P.A.S. ori casa teritorială de

pensii, motiv pentru care competentă este instanța în a cărei circumscripție

teritorială se află sediul intimatei care este în municipiul București.

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a pronunțat

sentința civilă nr. 41 din 4 ianuarie 2012 prin care a admis excepția

necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

În considerentele

hotărârii s-a arătat că Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii a

intrat în vigoare în luna ianuarie 2011, iar prin art. 196 din această lege au

fost abrogate atât Legea nr. 19/2000 cât și Legea nr. 164/2001.

Potrivit art. 725 C.

proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării

ei în vigoare.

Prin art. 154 din

Legea nr. 263/2010 s-a stabilit competența de a soluționa cauzele ce au ca

obiect contestații împotriva deciziilor emise de C.N.P.P., de casele

teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale în favoarea instanțelor

în a căror rază teritorială își au reclamanții domiciliul sau sediul după caz.

Tribunalul Bistrița

Năsăud a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

în raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000, abrogate prin

dispozițiile Legii nr. 263/2010.

Normele de competență

fiind de imediată aplicare și având în vedere că reclamantul își are domiciliul

procesual ales la mandatarul SPA D., M., M. și asociații în Bistrița, județul

Bistrița-Năsăud, că la data introducerii acțiunii erau în vigoare prevederile

art. 154 din Legea nr. 263/2010, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Bistrița Năsăud, secția civilă.

S-a constatat ivit

conflictul negativ de competență și cauza a fost înaintată instanței supreme

spre competentă soluționare.

constatând existența unui conflict negativ de competență ivit între cele două

instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a soluționa pricina, în

temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, secția civilă,

pentru următoarele considerente:

În cauză, Curtea reține

că reclamantul V.G.N., cu domiciliul procesual ales la mandatarul SPA D., M.,

M. și asociații în Bistrița, județul Bistrița Năsăud a investit instanța cu o

cerere prin care solicită anularea deciziei nr. 57131 din 11 decembrie 2010,

emisă de intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale București,

privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor

măsuri în domeniul pensiilor.

Este de necontestat

că decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare se solicită a fost emisă la

data de 11 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010 și că cererea de anulare a

fost formulată la data de 16 februarie 2011, în contradictoriu cu intimații

Ministerul Apărării Naționale București și Casa de Pensii a Ministerului

Apărării Naționale București și a fost depusă la instanța de la domiciliul

reclamantului pensionar, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Prin art. 196 din

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a fost abrogată

expres Legea nr. 19/2000 care făcea trimitere la prevederile Legii nr. 119/2010

în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare

s-a solicitat.

Este de reținut că

potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent devenit art. 154 din Legea

nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale,

sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul reclamantul.

Având în vedere că în

speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul

reclamantului, care are domiciliul procesual ales la mandatarul SPA D., M., M.

și asociații în Bistrița, județul Bistrița Năsăud, Înalta Curte de Casație și

Justiție reține că Tribunalul Bistrița-Năsăud este competent teritorial în

soluționarea cauzei.

În consecință, față

de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C.

proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de

soluționare a cererii formulată de reclamantul V.G.N.,

în favoarea

Tribunalului Bistrița Năsăud, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a litigiului ivit între contestatorul V.G.N. și

intimații MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE BUCUREȘTI și CASA DE PENSII A

MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE BUCUREȘTI în favoarea Tribunalului

Bistrița-Năsăud, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 mai 2012.