ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4231/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4231/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra conflictului negativ de
competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de
11 februarie 2011 sub nr. 6974/63/2011, contestatorul S.I. a chemat în judecată
pe pârâta CASA DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE BUCUREȘTI, solicitând
anularea deciziei de pensie nr. 44547 din 31 decembrie 2010, emisă de intimată,
menținerea drepturilor sale de pensie stabilite conform deciziei nr. 083072 din
29 februarie 2008, plata sumelor de bani reținute urmare a recalculării, precum
și dobânda legală aferentă calculată de la data de 01 ianuarie 2011 și până la
repunerea în plată a deciziei nr. 083072 din 29 februarie 2008.
În motivarea cererii, reclamantul a
arătat că decizia nr. 44547 din 31 decembrie 2010 emisă de intimată este
nelegală și netemeinică, că a fost pensionat prin decizia nr. 083072 din 29
februarie 2008 fiind beneficiar al pensiei militare de stat în baza prevederilor
Legii nr. 164/2001.
Reclamantul a
precizat că diminuarea pensiei i s-a făcut cu încălcarea dreptului de
proprietate, așa cum este reglementat în art. 1 al Protocolului nr. 1 din
C.E.D.O., în art. 17 din Declarația Universală a
Drepturilor Omului și în art. 44 din
Constituția României, a principiului neretroactivității legii - art. 15
alin. (2) din
Constituția României și a principiului care statuează interzicerea
discriminării - art.
14 din C.E.D.O.
și că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în
sensul că dreptul la
pensie este asimilat
dreptului de proprietate.
În drept,
acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul
public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și Legii nr. 164/2001
privind pensiile militare de stat.
Prin sentința nr. 4833/2011 din 01
aprilie 2011 Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a
admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu și a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte
de muncă și asigurări sociale, reținând următoarele:
În
cazul conflictelor de asigurări sociale, cum este și cel
de față, competența teritorială este prevăzută în art. 155 și art. 156 din
Legea nr. 19/2000.
În prezenta cauză, reclamantul
contestă modul de recalculare a drepturilor de pensie stabilite prin decizia
nr. 45547 din 31 octombrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea
unor măsuri în domeniul pensiilor.
În lipsa unor prevederi exprese în
Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat și în Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, instanța a constatat că se
aplică regulile de competență teritorială cuprinse în art. 154, art. 155 și art.
156 din Legea nr. 19/2000, lege cadru în materia asigurărilor sociale.
În conformitate cu dispozițiile
art. 156 din Legea 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.
sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei
rază teritorială își are
domiciliul sau
sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are
domiciliul sau sediul pârâtul.
În speță, acțiunea nu este îndreptată
împotriva C.N.P.A.S. sau a casei teritoriale de pensii, ci împotriva
MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE astfel încât competența teritorială revine
instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul, așa cum prevede
art. 156, teza a II a din Legea nr. 19/2000.
În aceste condiții, având în vedere că
sediul pârâtei este în București, instanța a admis excepția de necompetență
teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
La rândul său, Tribunalul București,
secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă
nr. 8130 din 28 septembrie 2011 a admis excepția necompetenței sale teritoriale,
invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Dolj.
În considerentele hotărârii s-a arătat
că Legea nr. 263/2010, a intrat în vigoare în luna ianuarie 2011, iar prin art.
196 din această lege au fost abrogate atât Legea nr. 19/2000 cât și Legea nr. 164/2001.
Potrivit art. 725 C. proc. civ.,
dispozițiile legii noi de procedură se aplică în momentul intrării ei în
vigoare, iar prin art. 154 din Legea nr. 263/2010, s-a stabilit competența de
soluționare a cauzelor ce au ca obiect contestațiile formulate împotriva
deciziilor emise de C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor
de pensii sectoriale în favoarea instanțelor în a cărei rază teritorială își
are domiciliul ori sediul reclamantul.
Normele de competență fiind de
imediată aplicare și având în vedere faptul că reclamantul își are domiciliul
în județul Dolj, că la data introducerii acțiunii erau în vigoare prevederile
art. 154 din Legea nr. 263/2010 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a
Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,
și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Dolj.
S-a constatat ivit conflictul negativ
de competență și cauza a fost înaintată instanței supreme spre competență
soluționare.
Înalta Curte, constatând existența
unui conflict negativ de competență ivit între cele două instanțe, care se
declară deopotrivă necompetente în a soluționa pricina, în temeiul
dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și
asigurări sociale pentru următoarele considerente:
În cauză, reclamantul S.I. a investit instanța
cu o cerere prin care solicită anularea deciziei 44547 din 31 decembrie 2010,
privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor
măsuri în domeniul pensiilor.
Este de necontestat că decizia de
recalculare a pensiei a cărei anulare se solicită a fost emisă la data de 31
decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010 și că cererea de anulare a fost
formulată la data de 11 februarie 2011, în contradictoriu cu CASA DE PENSII A
MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE BUCUREȘTI și a fost depusă la instanța de la
domiciliul reclamantului pensionar, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.
Prin art. 196 din Legea nr. 263/2010 a
fost abrogată expres Legea 19/2000 care făcea trimitere la prevederile Legii
nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a
cărei anulare s-a solicitat.
Este de reținut că potrivit art. 156 din
Legea nr. 19/2000, în prezent devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010,
competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.P., a caselor
teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale sunt de
competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul
reclamantul.
Având în vedere că în speța de față
competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care se
află în Craiova, județul Dolj, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că
Tribunalul Dolj este competent teritorial în soluționarea cauzei.
În consecință, față de considerentele
anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta
Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cererii
formulată de reclamantul
S.I.
în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția
conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2011.