ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4231/2011

Asupra conflictului negativ de

competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de

11 februarie 2011 sub nr. 6974/63/2011, contestatorul S.I. a chemat în judecată

pe pârâta CASA DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE BUCUREȘTI, solicitând

anularea deciziei de pensie nr. 44547 din 31 decembrie 2010, emisă de intimată,

menținerea drepturilor sale de pensie stabilite conform deciziei nr. 083072 din

29 februarie 2008, plata sumelor de bani reținute urmare a recalculării, precum

și dobânda legală aferentă calculată de la data de 01 ianuarie 2011 și până la

repunerea în plată a deciziei nr. 083072 din 29 februarie 2008.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că decizia nr. 44547 din 31 decembrie 2010 emisă de intimată este

nelegală și netemeinică, că a fost pensionat prin decizia nr. 083072 din 29

februarie 2008 fiind beneficiar al pensiei militare de stat în baza prevederilor

Legii nr. 164/2001.

Reclamantul a

precizat că diminuarea pensiei i s-a făcut cu încălcarea dreptului de

proprietate, așa cum este reglementat în art. 1 al Protocolului nr. 1 din

C.E.D.O., în art. 17 din Declarația Universală a

Drepturilor Omului și în art. 44 din

Constituția României, a principiului neretroactivității legii - art. 15

alin. (2) din

Constituția României și a principiului care statuează interzicerea

discriminării - art.

14 din C.E.D.O.

și că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în

sensul că dreptul la

pensie este asimilat

dreptului de proprietate.

În drept,

acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul

public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și Legii nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat.

aprilie 2011 Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a

admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte

de muncă și asigurări sociale, reținând următoarele:

În

cazul conflictelor de asigurări sociale, cum este și cel

de față, competența teritorială este prevăzută în art. 155 și art. 156 din

Legea nr. 19/2000.

În prezenta cauză, reclamantul

contestă modul de recalculare a drepturilor de pensie stabilite prin decizia

nr. 45547 din 31 octombrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea

unor măsuri în domeniul pensiilor.

În lipsa unor prevederi exprese în

Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat și în Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, instanța a constatat că se

aplică regulile de competență teritorială cuprinse în art. 154, art. 155 și art.

156 din Legea nr. 19/2000, lege cadru în materia asigurărilor sociale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 156 din Legea 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are

domiciliul sau

sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtul.

În speță, acțiunea nu este îndreptată

împotriva C.N.P.A.S. sau a casei teritoriale de pensii, ci împotriva

MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE astfel încât competența teritorială revine

instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul, așa cum prevede

art. 156, teza a II a din Legea nr. 19/2000.

În aceste condiții, având în vedere că

sediul pârâtei este în București, instanța a admis excepția de necompetență

teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă

nr. 8130 din 28 septembrie 2011 a admis excepția necompetenței sale teritoriale,

invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Dolj.

În considerentele hotărârii s-a arătat

că Legea nr. 263/2010, a intrat în vigoare în luna ianuarie 2011, iar prin art.

196 din această lege au fost abrogate atât Legea nr. 19/2000 cât și Legea nr. 164/2001.

Potrivit art. 725 C. proc. civ.,

dispozițiile legii noi de procedură se aplică în momentul intrării ei în

vigoare, iar prin art. 154 din Legea nr. 263/2010, s-a stabilit competența de

soluționare a cauzelor ce au ca obiect contestațiile formulate împotriva

deciziilor emise de C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor

de pensii sectoriale în favoarea instanțelor în a cărei rază teritorială își

are domiciliul ori sediul reclamantul.

Normele de competență fiind de

imediată aplicare și având în vedere faptul că reclamantul își are domiciliul

în județul Dolj, că la data introducerii acțiunii erau în vigoare prevederile

art. 154 din Legea nr. 263/2010 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Dolj.

S-a constatat ivit conflictul negativ

de competență și cauza a fost înaintată instanței supreme spre competență

soluționare.

unui conflict negativ de competență ivit între cele două instanțe, care se

declară deopotrivă necompetente în a soluționa pricina, în temeiul

dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamantul S.I. a investit instanța

cu o cerere prin care solicită anularea deciziei 44547 din 31 decembrie 2010,

privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor

măsuri în domeniul pensiilor.

Este de necontestat că decizia de

recalculare a pensiei a cărei anulare se solicită a fost emisă la data de 31

decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010 și că cererea de anulare a fost

formulată la data de 11 februarie 2011, în contradictoriu cu CASA DE PENSII A

MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE BUCUREȘTI și a fost depusă la instanța de la

domiciliul reclamantului pensionar, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Prin art. 196 din Legea nr. 263/2010 a

fost abrogată expres Legea 19/2000 care făcea trimitere la prevederile Legii

nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a

cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut că potrivit art. 156 din

Legea nr. 19/2000, în prezent devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010,

competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale sunt de

competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul.

Având în vedere că în speța de față

competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care se

află în Craiova, județul Dolj, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că

Tribunalul Dolj este competent teritorial în soluționarea cauzei.

În consecință, față de considerentele

anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta

Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cererii

formulată de reclamantul

S.I.

în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2011.