ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4230/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4230/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Ședința din camera de consiliu de la 16 decembrie 2011
Asupra
conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, s
ecția
conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 11 februarie 2011 sub nr. 7034/63/2011,
reclamantul C.M.Ș. prin S.C.M.D.R.R., FILIALA CRAIOVA, a chemat în judecată pe
pârâta CASA DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE BUCUREȘTI – DIRECȚIA
FINANCIAR-CONTABILĂ, solicitând anularea deciziei de pensie nr. 75691 din 31
decembrie 2010 emisă de intimată, menținerea drepturilor de pensie stabilite
conform deciziei nr. 0107275 din 19 noiembrie 2004, plata sumelor de bani
reținute urmare a recalculării, precum și dobânda legală aferentă calculată de
la data de 01 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a deciziei nr.
0107275 din 19 noiembrie 2004.
În
motivarea cererii, reclamantul a arătat că decizia nr. 75691 din 31 decembrie
2010 emisă de intimată este nelegală și netemeinică, că a fost pensionat prin
decizia nr. 0107275 din 19 noiembrie 2004 fiind beneficiar al pensiei militare
de stat în baza prevederilor Legii nr. 164/2001.
Reclamantul
a precizat că diminuarea pensiei i s-a făcut cu încălcarea dreptului de
proprietate, așa cum este reglementat în art. 1 al Protocolului nr. 1 din
C.E.D.O., în art. 17 din Declarația Universală a
Drepturilor Omului și în art. 44 din Constituția României, a
principiului neretroactivității legii - art. 15
alin. (2) din
Constituția României și a principiului care statuează interzicerea
discriminării - art.
14 din C.E.D.O.
și că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în
sensul că dreptul la
pensie este asimilat
dreptului de proprietate.
În
drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și Legii nr. 164/2001
privind pensiile militare de stat.
1.
Prin sentința nr. 3817 din 18 martie 2011 Tribunalul Dolj, secția conflicte de
muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată
de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pentru
a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul contestă modul de
recalculare a drepturilor de pensie militară stabilit prin decizia nr. 75691
din 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010.
În
lipsa unor prevederi exprese în Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de
stat și în Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul
pensiilor, instanța a constatat că se aplică regulile de competență teritorială
cuprinse în art. 154, art. 155 și art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege cadru în
materia asigurărilor sociale.
În
conformitate cu dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, cererile
îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se
adresează instanței în a cărei rază teritorială
își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează
instanței în a cărei rază teritorială își
are domiciliul sau sediul
pârâtul.
În
speță, acțiunea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau a casei teritoriale
de pensii, ci împotriva MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE BUCUREȘTI - Direcția
Financiar - Contabilă, astfel încât competența teritorială revine instanței în
a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul, așa cum prevede art. 156, teza
a II a din Legea nr. 19/2000.
În
aceste condiții, având în vedere că sediul pârâtei este în București, instanța
a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de
muncă și asigurări sociale.
2.
La rândul său, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și
asigurări sociale, a pronunțat sentința civilă nr. 8111 din 28 septembrie 2011
prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de pârâtă și
a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
În
considerentele hotărârii s-a arătat că Legea nr. 263/2010 privind sistemul
unitar de pensii, a intrat în vigoare în luna ianuarie 2011, iar prin art. 196
din această lege au fost abrogate atât Legea nr. 19/2000 cât și Legea nr. 164/2001.
Potrivit
art. 725 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică din
momentul intrării ei în vigoare.
Prin
art. 154 din Legea nr. 263/2010 s-a stabilit competența de a soluționa cauzele
ce au ca obiect modul de calcul și de plată al pensiilor în favoarea
instanțelor în a cărei circumscripție își au reclamanții domiciliul sau sediul
după caz.
Tribunalul
Dolj a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în raport de
prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000, abrogate prin dispozițiile Legii
nr. 263/2010.
Normele
de competență fiind de imediată aplicare și având în vedere că reclamantul își
are domiciliul procesual ales în Craiova, Județul Dolj, că la data introducerii
acțiunii pe rolul Tribunalului erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea
nr. 236/2010 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului
București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și a fost declinată
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
S-a
constatat ivit conflictul negativ de competență și cauza a fost înaintată
instanței supreme spre competență soluționare.
3.
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență ivit între
cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a soluționa
pricina, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția
conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:
În
cauză, Curtea reține că reclamantul C.M.Ș. a investit instanța cu o cerere prin
care solicită anularea deciziei nr. 75691 din 31 decembrie 2010, privind
recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri
în domeniul pensiilor.
Este
de necontestat că decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare se solicită
a fost emisă la data de 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010 și că
cerere de anulare a fost formulată la data de 11 februarie 2011, în
contradictoriu cu CASA DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE BUCUREȘTI –
DIRECȚIA FINANCIAR CONTABILĂ și a fost depusă la instanța de la domiciliul reclamantului
pensionar, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.
Prin
art. 196 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a
fost abrogată expres Legea 19/2000 care făcea trimitere la prevederile Legii nr.
119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei
anulare s-a solicitat.
Este
de reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent devenit art. 154
din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate
împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii
sectoriale, sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are
domiciliul sau sediul reclamantul.
Având
în vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de
domiciliul reclamantului, care are sediul procesual ales în Craiova, județul
Dolj, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că Tribunalul Dolj este competent
teritorial în soluționarea cauzei.
În
consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art.
22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența
teritorială de soluționare a cererii formulată de reclamantul C.M.Ș. în
favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări
sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16
decembrie 2011.