ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 44/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 44/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul
Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, contestatorul V.N.T. prin
S.C.M.D.R.R. - Filiala Craiova a chemat în judecată pe intimata C.P. A
MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE București solicitând anularea deciziei de
pensie, emisă la 31 decembrie 2010, menținerea drepturilor sale de pensie
militară de stat stabilită anterior, plata sumelor de bani reținute urmare a
recalculării, precum și dobânda legală aferentă, calculată până la punerea în
plată a primei decizii de pensionare.
În motivarea cererii,
contestatorul a arătat că decizia din 31 decembrie 2010 este nelegală și
netemeinică, și că a fost beneficiar al pensiei militare de stat în baza
prevederilor Legii nr. 164/2001.
Contestatorul a
precizat că diminuarea pensiei s-a făcut cu încălcarea dreptului de
proprietate, așa cum este reglementat în art. 1 al Protocolului nr. 1 la
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în art. 17 din Declarația Universală
a Drepturilor Omului și art. 44 din Constituția României, a principiului
neretroactivității legii - art. 15 alin. (2) din Constituția României și a
principiului care statuează interzicerea discriminării - art. 14 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului și că jurisprudența Curții Europene a
Drepturilor Omului este constantă în sensul că dreptul la pensie este asimilat
dreptului de proprietate.
În drept, acțiunea a
fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de
pensii și alte drepturi de asigurări sociale și Legii nr. 164/2001 privind
pensiile militare de stat.
Prin Sentința
civilă nr. 3442/2011 din 30 martie 2011 Tribunalul Dolj, secția conflicte de
muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și
a declinat competența de soluționare a contestației formulată de către
contestatorul V.N.T. în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a
conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pentru a hotărî
astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, normă
aplicabilă în acest litigiu, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau
împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul contestatorul. Celelalte cereri se
adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul
pârâtul.
În prezenta speță
figurează ca intimat o altă entitate decât C.N.P.A.S. ori casa teritorială de
pensii, motiv pentru care competentă este instanța în a cărei circumscripție
teritorială se află sediul intimatei care este în Municipiul București.
Tribunalul
București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a pronunțat
Sentința civilă nr. 8118 din 9 octombrie 2012 prin care a admis excepția
necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Dolj.
În considerentele
hotărârii s-a arătat că Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii a
intrat în vigoare în luna ianuarie 2011, iar prin art. 196 din această lege au
fost abrogate atât Legea nr. 19/2000 cât și Legea nr. 164/2001.
Potrivit art. 725 C.
proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării
ei în vigoare.
Prin art. 154 din
Legea nr. 263/2010 s-a stabilit competența de a soluționa cauzele ce au ca
obiect contestații împotriva deciziilor emise de C.N.P.P., de casele
teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale în favoarea instanțelor
în a căror rază teritorială își au contestatorii domiciliul sau sediul după
caz.
Tribunalul Dolj a
dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în raport
de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000, abrogate prin dispozițiile Legii
nr. 263/2010.
Normele de competență
fiind de imediată aplicare și având în vedere că, contestatorul își are
domiciliul procesual ales la S.C.M.D.R.R. Craiova în județul Dolj, că la data
introducerii acțiunii erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr.
263/2010, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului
București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și a fost
declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
S-a constatat ivit
conflictul negativ de competență și cauza a fost înaintată instanței supreme
spre competență soluționare.
Înalta Curte,
constatând existența unui conflict negativ de competență ivit între cele două
instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a soluționa pricina, în
temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă
și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:
În cauză, Curtea a
reținut că, contestatorul V.N.T. a învestit instanța cu o cerere prin care a
solicitat anularea deciziei de pensie, emisă de intimată la 31 decembrie 2010,
privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor
măsuri în domeniul pensiilor.
Este de necontestat
că decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare se solicită a fost emisă la
data de 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010 și că cererea de anulare a
fost formulată la data de 24 februarie 2011, în contradictoriu cu C.P. A
MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE București și a fost depusă la instanța de la
domiciliul procesual ales al contestatorului, după intrarea în vigoare a Legii
nr. 263/2010.
Prin art. 196 din
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a fost abrogată
expres Legea nr. 19/2000 care făcea trimitere la prevederile Legii nr. 119/2010
în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare
s-a solicitat.
Este de reținut că
potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent devenit art. 154 din Legea
nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva
C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii
sectoriale, sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are
domiciliul sau sediul contestatorul.
Având în vedere că în
speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul
contestatorului, care are domiciliu procesual ales în Craiova, județul Dolj,
Înalta Curte de Casație și Justiție reține că Tribunalul Dolj este competent
teritorial în soluționarea cauzei.
În consecință, față
de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C.
proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de
soluționare a cererii formulată de contestatorul V.N.T. în favoarea
Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 15 ianuarie 2013.
Procesat de GGC - AA