ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1545/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, contestatorul R.M.R.

cu domiciliu procesual ales la S.C.M.D.R.R. - Filiala C. a chemat în judecată pe

intimata Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor București, solicitând

anularea deciziei de pensie, emisă la 27 decembrie 2010, menținerea drepturilor

sale de pensie militară de stat stabilită anterior, plata sumelor de bani reținute

urmare a recalculării, precum și dobânda legală aferentă, calculată până la punerea

în plată a primei decizii de pensionare.

În motivarea cererii,

contestatorul a arătat că decizia din 27 decembrie 2010 este nelegală și netemeinică,

și că a fost beneficiar al pensiei militare de stat în baza prevederilor Legii

nr. 164/2001.

Contestatorul

a precizat că diminuarea pensiei s-a făcut cu încălcarea dreptului de proprietate,

așa cum este reglementat în art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO, în art. 17 din

Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 44 din Constituția României,

a principiului neretroactivității legii-art. 15 alin. (2) din Constituția României

și a principiului care statuează interzicerea discriminării - art. 14 din CEDO și

că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în sensuj că

dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate.

În drept, acțiunea

a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii

și alte drepturi de asigurări sociale și Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare

de stat.

nr. 5107/2011 din 6 aprilie 2011 Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, a declinat competența de soluționare a contestației formulată de către

contestatorul R.M.R. în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă

și asigurări sociale.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind

sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, normă aplicabilă

în acest litigiu, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul contestatorul. Celelalte cereri se adresează instanței în

a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

În prezenta speță

figurează ca intimat o altă entitate decât C.N.P.A.S. ori casa teritorială de pensii,

motiv pentru care competentă este instanța în a cărei circumscripție teritorială

se află sediul intimatei care este în Municipiul București.

București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a pronunțat

sentința civilă nr. 927 din 29 ianuarie 2013 prin care a admis excepția necompetenței

sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Dolj.

În considerentele

hotărârii s-a arătat că Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii a intrat

în vigoare în luna ianuarie 2011, iar prin art. 196 din această lege au fost abrogate

atât Legea nr. 19/2000 cât și Legea nr. 164/2001.

Potrivit art.

725 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării

ei în vigoare.

Prin art. 154

din Legea nr. 263/2010 s-a stabilit competența de a soluționa cauzele ce au ca obiect

contestații împotriva deciziilor emise de C.N.P.P., de casele teritoriale de pensii

sau casele de pensii sectoriale

În favoarea instanțelor

în a căror rază teritorială își au contestatorii domiciliul sau sediul după caz.

Tribunalul Dolj,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a dispus declinarea competenței

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a Vlll-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000,

abrogate prin dispozițiile Legii nr. 263/2010.

Normele de competență

fiind de imediată aplicare și având în vedere că, contestatorul își are domiciliul

procesual ales la S.C.M.D.R.R. - Filiala C., că la data introducerii acțiunii erau

în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, s-a admis excepția necompetenței

teritoriale a Tribunalului București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Dolj.

S-a constatat

ivit conflictul negativ de competență și cauza a fost înaintată instanței supreme

spre competență soluționare.

Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență ivit între cele

două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a soluționa pricina, în

temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pentru următoarele considerente:

În cauză, Curtea

a reținut că, contestatorul R.M.R. a investit instanța cu o cerere prin care a solicitat

anularea deciziei de pensie, emisă de intimată la 27 decembrie 2010, privind recalcularea

pensiei în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Este de necontestat

că decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare se solicită a fost emisă la

data de 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010 și că cererea de anulare a

fost formulată la data de 15 februarie 2011, în contradictoriu cu intimata și a

fost depusă la instanța de la domiciliul contestatorului, după intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010.

Prin art. 196

din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a fost abrogată

expres Legea nr. 19/2000 care făcea trimitere la prevederile Legii nr. 119/2010

în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a

solicitat.

Este de reținut

că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent devenit art. 154 din Legea

nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, sunt

de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

contestatorul.

Având în vedere

că în speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul contestatorului,

care are domiciliul procesual ales la S.C.M.D.R.R. - Filiala C., Înalta Curte de

Casație și Justiție reține că Tribunalul Dolj este competent teritorial în soluționarea

cauzei.

În consecință,

față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin.

(5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de R.M.R.

soluționare a cererii formulată de contestatorul în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 9 aprilie 2013.