ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 779/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Neamț, secția civilă, contestatorul C.J.A. a chemat în judecată pe

intimata C.P. A M.A.I. BUCUREȘTI, solicitând anularea deciziei de pensie, emisă

la 27 decembrie 2010, menținerea drepturilor sale de pensie militară de stat

stabilită anterior, plata sumelor de bani reținute urmare a recalculării,

precum și dobânda legală aferentă, calculată până la punerea în plată a primei

decizii de pensionare.

În motivarea cererii,

contestatorul a arătat că decizia din 27 decembrie 2010 este nelegală și

netemeinică, și că a fost beneficiar al pensiei militare de stat în baza

prevederilor Legii nr. 164/2001.

Contestatorul a

precizat că diminuarea pensiei s-a făcut cu încălcarea dreptului de proprietate,

așa cum este reglementat în art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenția Europeană

a Drepturilor Omului, în art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului

și art. 44 din Constituția României, a principiului neretroactivității legii -

art. 15 alin. (2) din Constituția României și a principiului care statuează

interzicerea discriminării - art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă

în sensul că dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate.

În drept, acțiunea a

fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de

pensii și alte drepturi de asigurări sociale și Legii nr. 164/2001 privind

pensiile militare de stat.

nr. 377/C din 18 martie 2011 Tribunalului Neamț, secția civilă, a declinat

competența de soluționare a contestației formulată de către contestatorul

C.J.A. în favoarea Tribunalului București, secția litigii de muncă.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind

sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, normă

aplicabilă în acest litigiu, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau

împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul contestatorul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul.

În prezenta speță

figurează ca intimat o altă entitate decât C.N.P.A.S. ori casa teritorială de

pensii, motiv pentru care competentă este instanța în a cărei circumscripție

teritorială se află sediul intimatei care este în Municipiul București.

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a pronunțat

Sentința civilă nr. 11061 din 10 decembrie 2012 prin care a admis excepția

necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Neamț.

În considerentele

hotărârii s-a arătat că Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii a

intrat în vigoare în luna ianuarie 2011, iar prin art. 196 din această lege au

fost abrogate atât Legea nr. 19/2000 cât și Legea nr. 164/2001.

Potrivit art. 725 C.

proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării

ei în vigoare.

Prin art. 154 din

Legea nr. 263/2010 s-a stabilit competența de a soluționa cauzele ce au ca

obiect contestații împotriva deciziilor emise de CNPP, de casele teritoriale de

pensii sau casele de pensii sectoriale în favoarea  instanțelor în a căror rază

teritorială își au contestatorii domiciliul sau sediul după caz.

Tribunalul Neamț,

secția civilă, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale în raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000,

abrogate prin dispozițiile Legii nr. 263/2010.

Normele de competență

fiind de imediată aplicare și având în vedere că, contestatorul își are

domiciliul în comuna Răucești, sat Oglinzi, județul Neamț, că la data

introducerii acțiunii erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr.

263/2010, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și a fost

declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.

S-a constatat ivit

conflictul negativ de competență și cauza a fost înaintată instanței supreme

spre competență soluționare.

constatând existența unui conflict negativ de competență ivit între cele două

instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a soluționa pricina, în

temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, pentru următoarele

considerente:

În cauză, Curtea a

reținut că, contestatorul C.J.A. a învestit instanța cu o cerere prin care a

solicitat anularea deciziei de pensie, emisă de intimată la 27 decembrie 2010,

privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor

măsuri în domeniul pensiilor.

Este de necontestat

că decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare se solicită a fost emisă la

data de 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010 și că cererea de anulare a

fost formulată la data de 24 februarie 2011, în contradictoriu cu intimata C.P.

A M.A.I. BUCUREȘTI și a fost depusă la instanța de la domiciliul

contestatorului, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Prin art. 196 din

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a fost abrogată

expres Legea nr. 19/2000 care făcea trimitere la prevederile Legii nr. 119/2010

în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare

s-a solicitat.

Este de reținut că

potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent devenit art. 154 din Legea

nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva

C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale, sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul contestatorul.

Având în vedere că în

speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul

contestatorului, care este în comuna Răucești, sat Oglinzi, județul Neamț,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că Tribunalul Neamț este competent

teritorial în soluționarea cauzei.

În consecință, față

de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C.

proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare

a cererii formulată de contestatorul C.J.A. în favoarea Tribunalului Neamț.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 februarie 2013.

Procesat de GGC - AA