ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4112/2013

Asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, la data de 24 februarie 2011, reclamantul P.I. prin SCMDRR județul Hunedoara a chemat în judecată pârâții Ministerul Apărării Naționale București, Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale București și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale Bucurști, solicitând anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010, menținerea drepturilor sale de pensie stabilite anterior, plata sumelor de bani reținute urmare a recalculării, precum și dobânda legală aferentă calculată până Ia repunerea în plată a deciziei anterioare.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că decizia de Ia data de 31 decembrie 2010, este nelegală și netemeinică, că a fost pensionat prin decizia de pensie anterioară, fiind beneficiar al pensiei militare de stat în baza prevederilor Legii nr. 164/2001. Reclamantul a precizat că diminuarea pensiei s-a făcut cu încălcarea dreptului de proprietate, așa cum este reglementat în art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 44 din Constituția României, a principiului neretroactivității legii - art. 15 alin. (2) din Constituția României și a principiului care statuează interzicerea discriminării – art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este constantn in sensul că dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat. 1. Prin sentința civilă nr. 1629/LM/2011 din 23 august 2011 Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a contestației formulată de către reclamantul P.I. prin SCMDRR județul Hunedoara, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale București, Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale București, Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale București în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, normă aplicabilă în acest litigiu, cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. În prezenta speță figurează ca intimat o altă entitate decât CNPAS ori casa teritorială de pensii, motiv pentru care competentă este instanța în a cărei circumscripție teritorială se află sediul intimatei care este în municipiul București.

2. Tribunalul București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a pronunțat sentința civilă nr. 8055 din 20 septembrie 2013 prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara. În considerentele hotărârii s-a arătat că Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii a intrat în vigoare în luna ianuarie 2011, iar prin art. 196 din această lege au fost abrogate atât Legea nr. 19/2000 cât și Legea nr. 164/2001. Potrivit art. 725 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare. Prin art. 154 din Legea nr. 263/2010 s-a stabilit competența de a soluționa cauzele ce au ca obiect contestații împotriva deciziilor emise de noul C. proc.

pen., de casele teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale în favoarea instanțelor în a căror rază teritorială își au reclamanții domiciliul sau sediul după caz. Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în raport de prevederile art. 158 din Legea nr. 19/2000, abrogate prin dispozițiile Legii nr. 283/2010. Normele de competență fiind de imediată aplicare și având în vedere că reclamantul își are domiciliul procesual ales la SCMDRR județul Hunedoara, în Deva, că Ia data introducerii acțiunii erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competentă și cauza a fost înaintată instanței supreme spre competentă soluționare. 3. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență ivit între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a soluționa pricina, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara pentru următoarele considerente: În cauză, Curtea retine că reclamantul P.I. a investit instanța cu o cerere prin care solicită anularea deciziei din 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Este de necontestat că decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare se solicită a fost emisă Ia data de 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010 și că cererea de anulare a fost formulată Ia data de 24 februarie 2011, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale București, Casa de Pensii a Ministerului Aapărării Naționale București și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale București și a fost depusă la instanța de la domiciliul procesual ales al reclamantului pensionar, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010. Prin art. 196 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a fost abrogată expres Legea nr. 19/2000 care făcea trimitere Ia prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva noului C. proc. pen., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Având în vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care are domiciliu procesual ales în Deva, județul Hunedoara, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că Tribunalul Hunedoara este competent teritorial în soluționarea cauzei. În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cererii formulată de reclamantul P.I. în favoarea Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2013.