ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1544/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, contestatorul P.D.M. cu domiciliu procesual ales la S.C.M.D.R.R. - Filiala C. a chemat în judecată pe intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale București, solicitând anularea deciziei de pensie, emisă la 31 decembrie 2010, menținerea drepturilor sale de pensie militară de stat stabilită anterior, plata sumelor de bani reținute urmare a recalculării, precum și dobânda legală aferentă, calculată până la punerea în plată a primei decizii de pensionare. În motivarea cererii, contestatorul a arătat că decizia din 31 decembrie 2010 este nelegală și netemeinică, și că a fost beneficiar al pensiei militare de stat în baza prevederilor Legii nr. 164/2001.

Contestatorul a precizat că diminuarea pensiei s-a făcut cu încălcarea dreptului de proprietate, așa cum este reglementat în art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO, în art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 44 din Constituția României, a principiului neretroactivității legii - art. 15 alin. (2) din Constituția României și a principiului care statuează interzicerea discriminării - art. 14 din CEDO și că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în sensul că dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.

1. Prin sentința nr. 7405/2011 din 18 mai 2011 Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a contestației formulată de către contestatorul P.D.M. în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, normă aplicabilă în acest litigiu, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contestatorul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

În prezenta speță figurează ca intimat o altă entitate decât C.N.P.A.S. ori casa teritorială de pensii, motiv pentru care competentă este instanța în a cărei circumscripție teritorială se află sediul intimatei care este în Municipiul București. 2. Tribunalul București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a pronunțat sentința civilă nr. 1052 din 31 ianuarie 2013 prin care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. În considerentele hotărârii s-a arătat că Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii a intrat în vigoare în luna ianuarie 2011, iar prin art. 196 din această lege au fost abrogate atât Legea nr. 19/2000 cât și Legea nr. 164/2001.

Potrivit art. 725 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare. Prin art. 154 din Legea nr. 263/2010 s-a stabilit competența de a soluționa cauzele ce au ca obiect contestații împotriva deciziilor emise de C.N.P.P., de casele teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale În favoarea instanțelor în a căror rază teritorială își au contestatorii domiciliul sau sediul după caz. Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000, abrogate prin dispozițiile Legii nr. 263/2010.

Normele de competență fiind de imediată aplicare și având în vedere că, contestatorul își are domiciliul procesual ales la S.C.M.D.R.R. - Filiala C., că la data introducerii acțiunii erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și cauza a fost înaintată instanței supreme spre competență soluționare. 3. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență ivit între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a soluționa pricina, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pentru următoarele considerente: În cauză, Curtea a reținut că, contestatorul P.D.M. a investit instanța cu o cerere prin care a solicitat anularea deciziei de pensie, emisă de intimată la 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Este de necontestat că decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare se solicită a fost emisă la data de 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010 și că cererea de anulare a fost formulată la data de 7 februarie 2011, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale București și a fost depusă la instanța de la domiciliul contestatorului, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Prin art. 196 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a fost abrogată expres Legea nr. 19/2000 care făcea trimitere la prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat. Este de reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contestatorul. Având în vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul contestatorului, care are domiciliul procesual ales la S.C.M.D.R.R.

- Filiala C., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că Tribunalul Dolj este competent teritorial în soluționarea cauzei. În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cererii formulată de contestatorul P.D.M. în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 9 aprilie 2013.