ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2586/2012

Asupra conflictului

negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, la data de 11 februarie 2011 sub nr. 2632/95/2011 reclamantul P.A. a

chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a Ministerului Administrației și

Internelor București, solicitând anularea deciziei de pensie nr. 127146 din 27

decembrie 2010, emisă de intimată, menținerea drepturilor sale de pensie

stabilite conform deciziei nr. 127146 din 15 ianuarie 2009, plata sumelor de

bani reținute urmare a recalculării, precum și dobânda legală aferentă

calculată de la data de 27 decembrie 2010 și până la repunerea în plată a

deciziei nr. 127146/15 ianuarie 2009.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că decizia nr. 127146 din 27 decembrie 2010 emisă de

intimată este nelegală și netemeinică, că a fost pensionat prin decizia nr. 127146

din 15 ianuarie 2009 fiind beneficiar al pensiei militare de stat în baza

prevederilor Legii nr. 164/2001.

Reclamantul a

precizat că diminuarea pensiei s-a făcut cu încălcarea dreptului de

proprietate, așa cum este reglementat în art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO,

în art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 44 din

Constituția României, a principiului neretroactivității legii - art. 15 alin.

(2) din Constituția României și a principiului care statuează interzicerea

discriminării – art. 14 din CEDO și că jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului este constantă în sensul că dreptul la pensie este asimilat

dreptului de proprietate.

În drept, acțiunea a

fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de

pensii și alte drepturi de asigurări sociale și Legii nr. 164/2001 privind

pensiile militare de stat.

civilă nr. 3662 din 20 mai 2011 Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a contestației

formulată de către contestatorul P.A. în contradictoriu cu intimata Casa de

Pensii a Ministerului Administrației și Internelor București în favoarea

Tribunalului București.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind

sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, normă

aplicabilă în acest litigiu, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau

împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul.

În prezenta speță

figurează ca intimat o altă entitate decât C.N.P.A.S. ori casa teritorială de

pensii, motiv pentru care competentă este instanța în a cărei circumscripție

teritorială se află sediul intimatei care este în municipiul București.

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a pronunțat

sentința civilă nr. 11146 din 9 decembrie 2011 prin care a admis excepția

necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Gorj.

În considerentele

hotărârii s-a arătat că Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii a

intrat în vigoare în luna ianuarie 2011, iar prin art. 196 din această lege au

fost abrogate atât Legea nr. 19/2000 cât și Legea nr. 164/2001.

Potrivit art. 725 C.

proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării

ei în vigoare.

Prin art. 154 din

Legea nr. 263/2010 s-a stabilit competența de a soluționa cauzele ce au ca

obiect contestații împotriva deciziilor emise de C.N.P.P., de casele

teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale în favoarea instanțelor

în a căror rază teritorială își au reclamanții domiciliul sau sediul după caz.

Tribunalul Gorj a

dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în raport de

prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000, abrogate prin dispozițiile Legii

nr. 263/2010.

Normele de competență

fiind de imediată aplicare și având în vedere că reclamantul își are domiciliul

procesual în comuna Dănești, județul Gorj, că la data introducerii acțiunii

erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, s-a admis excepția

necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, și a fost declinată competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

S-a constatat ivit

conflictul negativ de competență și cauza a fost înaintată instanței supreme

spre competență soluționare.

existența unui conflict negativ de competență ivit între cele două instanțe,

care se declară deopotrivă necompetente în a soluționa pricina, în temeiul

dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă

și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

În cauză, Curtea

reține că reclamantul P.A. a investit instanța cu o cerere prin care solicită

anularea deciziei nr. 127146 din 27 decembrie 2010, privind recalcularea

pensiei în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul

pensiilor.

Este de necontestat

că decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare se solicită a fost emisă la

data de 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010 și că cererea de anulare a

fost formulată la data de 11 februarie 2011, în contradictoriu cu intimata Casa

de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor București și a fost

depusă la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar, după intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010.

Prin art.196 din

Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a fost abrogată

expres Legea nr.19/2000 care făcea trimitere la prevederile Legii nr.119/2010

în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare

s-a solicitat.

Este

de reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent devenit art. 154

din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate

împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de

pensii sectoriale, sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul.

Având în vedere că în

speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul

reclamantului, care este în comuna Dănești, județul Gorj, Înalta Curte de

Casație și Justiție reține că Tribunalul Gorj este competent teritorial în

soluționarea cauzei.

În consecință, față

de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C.

proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de

soluționare a cererii formulată de reclamantul

P.A. în favoarea Tribunalului Gorj, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a litigiului ivit între contestatorul P.A. și

intimata CASA DE PENSII A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR BUCUREȘTI

în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 mai 2012.