Decizia nr. 622/2011 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 204/2010 a Curții de Apel Oradea

Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, reclamantul S.V. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești și Ministrul Justiției, solicitând să se dispună anularea Ordinului nr. 2098 din 29 iulie 2009 privind trecerea sa în rezervă și obligarea pârâților la emiterea unui alt ordin cu respectarea cerințelor legale, precum și a Sentinței nr. 54/CA din 7 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, arătând totodată, că trecerea sa în rezervă, ca urmare a evaluării, nu putea fi dispusă decât de la o dată ulterioară a evaluării. Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința nr. 204 din 7 iunie 2010, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea formulată de reclamantul S.V. împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești și Ministrul Justiției, a anulat Ordinul nr. 2098 din 29 iulie 2009 emis de Ministrul Justiției și Libertăților Cetățenești privind trecerea în rezervă a reclamantului și a obligat pârâții la emiterea unui alt ordin cu respectarea cerințelor legale, precum și Sentinței nr. 54/CA din 7 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. Instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a fost încadrat ofițer activ la Direcția Generală de Protecție și Anticorupție începând cu data de 1 martie 2003 și până la 30 iunie 2006, dată la care, în urma desființării instituției, a fost pus la dispoziția Ministerului Justiției, conform Ordinului ministrului justiției nr. 1597/C/2006, iar în baza opțiunilor scrise ale acestuia, prin Decizia directorului general al A.N.P. nr. 348/2006, a fost repartizat să-și desfășoare activitatea la Penitenciarul Arad. Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2841/C din 29 decembrie 2006, în urma evaluării profesionale a personalului aflat la dispoziția Ministerului Justiției, în funcție de rezultatul evaluării, 19 persoane au fost numite în sistemul penitenciar, restul, inclusiv reclamantul, fiind trecuți în rezervă. Prin Sentința civilă nr. 54 din 7 aprilie 2008, Curtea de Apel Oradea a admis în parte acțiunea reclamantului, a dispus anularea parțială a ordinului atacat doar în ce-l privește pe reclamant și a obligat pârâții să procedeze la evaluarea activității reclamantului în funcție de încadrarea sau trecerea în rezervă a acestuia. Sentința Curții de Apel Oradea a fost menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 3693 din 24 octombrie 2008, a respins atât recursul declarat de reclamant, cât și cele declarate de A.N.P. și Ministerul Justiției. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că în urma reevaluării reclamantului, a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 2098 din 29 iulie 2009 care prevedea că, începând cu data de 31 decembrie 2006, S.V. este trecut în rezervă, ca urmare a reorganizării unității și a reducerii unor funcții din statul de organizare, beneficiind, la cerere, de drepturile prevăzute de art. 6 și 8, alin. (1) și (2) din O.G. nr. 7/1998. Concluzionând, instanța de fond a constatat că prin Ordinul nr. 2098 din 29 iulie 2009, emis în urma evaluării reclamantului la data de 26 mai 2009 de către o comisie constituită la nivelul A.N.P., trecerea în rezervă a acestuia nu putea fi dispusă începând cu data de 31 decembrie 2006, ci numai la o dată ulterioară evaluării profesionale, respectiv data emiterii ordinului de către Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești.

Recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva Sentinței nr. 204 din 7 iunie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 4.1. Instanța de fond a reținut în mod greșit că prin Ordinul nr. 2098 din 29 iulie 2009, trecerea în rezervă a reclamantului-intimat nu putea fi dispusă începând cu data de 31 decembrie 2006, ci numai la o dată ulterioară evaluării profesionale, respectiv data emiterii ordinului de către Ministerul Justiției. 4.2. Prin Sentința civilă nr. 54 din 7 aprilie 2008 definitivă și irevocabilă, pârâții au fost obligați să evalueze activitatea reclamantului în funcție de care să procedeze la încadrarea sau trecerea în rezervă a acestuia. 4.3. Evaluarea a fost efectuată în luna mai 2009 și, în mod corect, trecerea în rezervă a fost dispusă începând cu sfârșitul perioadei pentru care reclamantul-intimat a fost evaluat. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 1.1. Prin Sentința civilă nr. 54 din 7 aprilie 2008 s-a dispus anularea Ordinului de trecere în rezervă nr. 2841/C din 29 decembrie 2006 în ceea ce-l privește pe reclamant, iar pârâții au fost obligați să evalueze activitatea reclamantului în funcție de care să procedeze la încadrarea sau trecerea în rezervă a acestuia. 1.2. Instanța de judecată care a pronunțat Sentința nr. 54/2008 a constatat că trecerea în rezervă a reclamantului în data de 31 decembrie 2006, în lipsa evaluării, este nelegală. 1.3. Așadar, data de 31 decembrie 2006 nu mai poate fi luată în considerare, pentru o eventuală trecere în rezervă a reclamantului. 1.4. Este obligatorie, conform dispoziției instanței, evaluarea reclamantului și în raport de rezultatul evaluării, emiterea ordinului cu o dată ulterioară evaluării. 1.

Modalitatea în care a procedat recurentul-pârât, așa cum a considerat și judecătorul fondului din prezenta cauză, a nesocotit dispoziția instanței care a pronunțat Sentința nr. 54/2008. 1.

Recurentul a încercat să ocolească efectele produse de Sentința nr. 54/2008 emițând Ordinul nr. 2098 din 29 iulie 2009 ce are același conținut cu Ordinul nr. 2841/C din 29 decembrie 2006, care a fost anulat anterior. 1.

În ipoteza în care recurentul ar fi respectat dispozițiile legale privind evaluarea funcționarilor publici cu statut special, data trecerii în rezervă a reclamantului, era data de 31 decembrie 2006. 1.

Recurentul-pârât încearcă să evite însă o eventuală cerere de reparare a pagubei cauzate reclamantului, prin trecerea în rezervă a acestuia, începând cu data de 31 decembrie 2006, deși această dată nu mai poate fi luată în considerare, în urma dispozițiilor Sentinței nr. 54/2008. 2. Față de acestea, în drept, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.