ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7147/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 4893 din 4 iulie 2008, reclamanții E.T.E., G.V., G.M.D. și Ș.M. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții SC C.C. SA, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună restituirea în natură a imobilului format din conac și curtea aferentă acestuia, situate în comuna Crevedia - Moșia Crevedia, iar în subsidiar, acordarea de despăgubiri. Prin Sentința civilă nr. 786 din 23 martie 2009, Tribunalul Dâmbovița, secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților; a respins acțiunea față de A.N.R.

ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă, cât și pe fond. Împotriva deciziei de mai sus au declarat apel, în termen legal, reclamanții E.T.E., Ș.M., G.V.A.. și G.M.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin încheierea de ședință din 24 februarie 2010 Curtea, în temeiul dispozițiilor capitolului VII din Legea 10/2001, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București și a apreciat că instituția respectivă nu va mai fi citată în cauză. De asemenea, la același termen, în baza art. II din Legea nr. 302/2009, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, motiv pentru care nu a mai fost citat și s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimat, a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.

Prin Decizia civilă nr. 206 din 13 octombrie 210, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul formulat de reclamanții E.T.E., G.M.D., Ș.M. (decedată pe parcursul procesului și având ca moștenitor pe G.M.D.) și G.V.A.; a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis în parte acțiunea completată; a constatat dreptul reclamanților la măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru terenul în suprafață de 24.671 mp, situat pe raza localității Crevedia, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză G.E.

și pentru construcțiile identificate în procesul-verbal din 12 august 1949 și în procesul-verbal din 06 iulie 1949, a respins cererea reclamanților privind restituirea în natură a imobilului format din conac și curtea aferentă acestuia, situat în localitatea Crevedia și a menținut restul dispozițiilor sentinței privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și respingerii acțiunii față de această instituție, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În soluționarea apelului, Curtea a constatat următoarele: Prin probele administrate în cauză, s-a făcut dovada faptului că statul a preluat imobilul aparținând autorilor reclamanților, în mod abuziv, încălcând regimul constituțional al ocrotirii proprietății, prin obligația impusă proprietarilor de a preda bunurile, fiind incidente astfel dispozițiile art. 2 din Legea nr. 10/2001.

De asemenea, s-a probat, fără putință de tăgadă, împrejurarea că autorii reclamanților au avut calitatea de proprietari ai construcțiilor identificate în procesele-verbale încheiate la 6 iulie 1949 și 12 august 1949 și a terenului aferent acestora, bunuri care alcătuiau Moșia Crevedia.

În condițiile în care construcțiile solicitate de reclamanți nu mai există în materialitatea lor, iar terenul aferent lor face obiectul unor contracte de vânzare încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, acte de înstrăinare cu privire la care nu s-a constatat nulitatea absolută, în condițiile prevăzute de art. 45 din Legea nr. 10/2001, conform art. 18 lit. c) din acest act normativ, imobilul solicitat nu poate fi restituit în natură, motiv pentru care a fost respinsă cererea sub acest aspect, iar măsurile reparatorii, potrivit cererii părților exprimată prin acțiunea introductivă, au fost stabilite în despăgubiri, calculul acestora urmând a se efectua, conform prevederilor titlului VII din Legea nr. 247/2005, de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Împotriva deciziei mai sus menționată a declarat recurs, în termen legal, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului pentru motive de nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta-pârâtă a arătat următoarele: În temeiul art. 312 (5) C. proc. civ., în mod nelegal a fost obligată AVAS în apel la "măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru terenul în suprafață de (...)", fără ca AVAS să fie parte procesuală la fond, nefiind regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului. La termenul din 24 februarie 2010, instanța de apel, în baza art. II din Legea nr. 302/2009 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimat a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.

Fiind introdusă pentru prima dată în cauză în fața instanței de apel, nu a fost comunicată către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cererea de chemare în judecată, cererea de apel și actele doveditoare în condițiile art. 1141 și art. 289(2) C. proc. civ., fiind încălcate principiile contradictorialității și dreptului de apărare al AVAS. Nelegal a dispus instanța de apel introducerea în cauză a AVAS motivată de incidența dispozițiilor din Legea nr. 302 din 06 octombrie 2009, deoarece prin art. II din Legea nr. 302 din 06 octombrie 2009 a fost modificat art. 31 din Legea nr. 10/2001/R, articol care nu este incident în cauză. Astfel, dovedirea calității de persoane îndreptățite în condițiile art. 31 din Legea nr. 10/2001, coroborat cu art. 3 (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, se referă la persoanele fizice, asociați ai persoanelor juridice, care dețineau imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.

Așa cum se poate constata, în cauză se solicită expres restituirea în natură a imobilului în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001/R, iar nu în condițiile art. 31 din lege, care nu sunt incidente în cauză față de obiectul acțiunii și situația de fapt dovedită. Recurenta consideră că greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a AVAS, față de obiectul acțiunii, respectiv restituirea în natură a imobilului revendicat, AVAS neavând obligația legală de a restitui în natură imobilele revendicate de foștii proprietari, aceasta revenind exclusiv unității deținătoare a imobilului, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001. Conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, bunurile din patrimoniul societăților comerciale aparțin acestora, astfel încât orice litigiu cu privire la drepturile și obligațiile ce se nasc în legătură cu aceste bunuri privesc exclusiv pe titularul dreptului de proprietate.

În acest sens, este fără echivoc că art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată, instituie obligația pentru persoana îndreptățită la restituire ca notificarea să fie adresată unității deținătoare a imobilelor supuse regimului juridic reglementat de această lege. În exercitarea atribuțiilor ce-i revin în procesul de privatizare a societăților comerciale la care statul este acționar, AVAS nu are calitatea de proprietar al bunurilor din patrimoniul acestora, ci doar de acționar în numele statului. Recurenta-pârâtă solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului față de capătul de cerere din acțiune privind restituirea în natură a imobilului revendicat.

De asemenea, nu au fost respectate dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, deoarece Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu a fost învestită legal cu soluționarea notificării. Este obligatoriu ca notificarea să se comunice instituției publice implicată în privatizare, numai conform art. 29 (3) din lege, pentru propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale, Legea nr. 247/2005 Titlul VII, privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Instanța poate analiza cererea privind despăgubirile numai în măsura în care se emitea această decizie sau dispoziție motivată prin finalizarea procedurii administrative în condițiile art. 29 din lege de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și această decizie să poată face obiectul analizei instanței judecătorești pentru legalitate, în condițiile art. 26 (3) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Acțiunea este inadmisibilă deoarece stabilirea calității de persoană îndreptățită privind măsurile reparatorii în echivalent/despăgubiri, în mod direct de către instanța de judecată, fără finalizarea acestei proceduri administrative de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, este nelegală. Hotărârea este nelegală, fiind interpretate greșit dispozițiile O.U.G. nr. 81/2007, deoarece Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a fost obligată să acorde despăgubiri efectiv, pentru imobilul revendicat în condițiile Legii nr. 10/2001, cât timp această obligație revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, conform art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Obligațiile AVAS conform Legii nr. 10/2001, se limitează numai la emiterea unei decizii motivate cu propunerea de acordare de despăgubiri. Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat. Instanța de apel a făcut o aplicare greșită a Legii nr. 302/2009 pentru modificarea alin. (3) al art. 31 al Legii nr. 10/2001. În art. II al acestei legi se prevede că, începând cu data intrării în vigoare a acesteia, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului se substituie Ministerului Finanțelor Publice în toate cauzele având ca obiect stabilirea, potrivit art. 31 din Legea nr. 10/2001, a măsurilor reparatorii prin echivalent. Acesta este temeiul de drept în raport de care instanța de apel a schimbat persoana care are calitate procesual pasivă în cauză, deși temeiul juridic al prezentei cauze este altul, anume art. 21 alin. (1) al Legii nr. 10/2001.

Această susținere se întemeiază pe argumentul că reclamanții, în calitate de moștenitori ai fostului proprietar al imobilului, au solicitat măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 de la IAS C.C. Crevedia, căreia i-au înaintat notificarea nr. 79 din 8 noiembrie 2001, la care nu au primit răspuns. Astfel cum rezultă din adresa existentă la dosarul din apel, SC C.C.

Crevedia avea capital majoritar de stat, în proporție de 95%, astfel încât sunt incidente în cauză prevederile art. 21 alin. (1) al Legii nr. 10/2001, potrivit cu care imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.

În speță, la data preluării imobilul de către stat, acesta era deținut în proprietate de două persoane fizice, frații G. și D.G., în urma partajului voluntar intervenit între ei, ca moștenitori ai proprietarului G.M., menționat în contractul de vânzare-cumpărare nr. 911 din 27 decembrie 1917. Ulterior, după apariția Legii nr. 10/2001, notificarea formulată în temeiul acestei legi a fost adresată unei societăți comerciale cu capital majoritar de stat, deci neprivatizată, astfel încât nu se poate identifica vreo obligație în sarcina recurentei nici în raport de prevederile art. 29 alin. (3) al Legii nr. 10/2001, care acordă instituției implicate în privatizare, respectiv Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, obligația de a propune măsurile reparatorii în echivalent.

Prin urmare, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 31 al Legii nr. 10/2001, care reglementează o altă situație, aceea a despăgubirilor solicitate de persoanele fizice, în calitate de asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv. Legea nr. 302/2009 vizează exclusiv modificarea art. 31 din Legea nr. 10/2001, iar cum acest articol nu constituie temeiul juridic al acțiunii, nici Legea nr. 302/2009 nu își găsește aplicarea în prezenta cauză, astfel cum în mod corect a precizat recurenta. În consecință, măsura dispusă de instanța de apel la termenul din 24 februarie 2010 de scoaterea din cauză a Ministerului Finanțelor Publice și de introducere a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului în considerarea Legii nr. 302/2009, este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a acestei legi.

Luând în considerare că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu poate fi obligată în raportul juridic dedus judecății, nici în temeiul art. 29 alin. (3) și nici al art. 31 din Legea nr. 10/2001, rămân fără obiect celelalte critici invocate în recurs. Constatând că apelul a fost soluționat în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual pasivă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 pct. 5 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel. Cu ocazia rejudecării apelului se vor administra probe pentru dovedirea existenței celor trei contracte de vânzare-cumpărare prin care SC C.C. Crevedia ar fi vândut terenul în litigiu, contracte la care se face referire în raportul de expertiză topo aflat la dosarul din apel, urmând a se avea în vedere împrejurarea că, din înscrisurile administrate, rezultă că unitatea căreia i-a fost adresată notificarea, SC C.C.

Crevedia, se află în procedura falimentului, începută la data de 15 aprilie 2004 și finalizată la 11 decembrie 2008, sens în care se va depune hotărârea judecătorească irevocabilă. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva Deciziei nr. 206 din 13 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare în apel, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2011.