ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7147/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7147/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanță

sub nr. 4893 din 4 iulie 2008, reclamanții E.T.E., G.V., G.M.D. și Ș.M. au

solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții SC C.C. SA, Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice București și Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților București ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să

se dispună restituirea în natură a imobilului format din conac și curtea

aferentă acestuia, situate în comuna Crevedia - Moșia Crevedia, iar în

subsidiar, acordarea de despăgubiri.

Prin Sentința civilă

nr. 786 din 23 martie 2009, Tribunalul Dâmbovița, secția civilă a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Agenția

Națională pentru Restituirea Proprietăților; a respins acțiunea față de A.N.R.

ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă, cât și

pe fond.

Împotriva deciziei de

mai sus au declarat apel, în termen legal, reclamanții E.T.E., Ș.M., G.V.A.. și

G.M.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin încheierea de

ședință din 24 februarie 2010 Curtea, în temeiul dispozițiilor capitolului VII

din Legea 10/2001, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București și a

apreciat că instituția respectivă nu va mai fi citată în cauză.

De asemenea, la

același termen, în baza art. II din Legea nr. 302/2009, s-a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, motiv

pentru care nu a mai fost citat și s-a dispus introducerea în cauză, în

calitate de intimat, a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.

Prin Decizia civilă

nr. 206 din 13 octombrie 210, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie a admis apelul formulat de reclamanții E.T.E.,

G.M.D., Ș.M. (decedată pe parcursul procesului și având ca moștenitor pe

G.M.D.) și G.V.A.; a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis în parte

acțiunea completată; a constatat dreptul reclamanților la măsuri reparatorii

constând în despăgubiri pentru terenul în suprafață de 24.671 mp, situat pe

raza localității Crevedia, astfel cum a fost identificat în raportul de

expertiză G.E. și pentru construcțiile identificate în procesul-verbal din 12

august 1949 și în procesul-verbal din 06 iulie 1949, a respins cererea reclamanților

privind restituirea în natură a imobilului format din conac și curtea aferentă

acestuia, situat în localitatea Crevedia și a menținut restul dispozițiilor

sentinței privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive

invocată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și

respingerii acțiunii față de această instituție, ca fiind formulată împotriva

unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În soluționarea

apelului, Curtea a constatat următoarele:

Prin probele

administrate în cauză, s-a făcut dovada faptului că statul a preluat imobilul

aparținând autorilor reclamanților, în mod abuziv, încălcând regimul

constituțional al ocrotirii proprietății, prin obligația impusă proprietarilor

de a preda bunurile, fiind incidente astfel dispozițiile art. 2 din Legea nr.

10/2001.

De asemenea, s-a

probat, fără putință de tăgadă, împrejurarea că autorii reclamanților au avut

calitatea de proprietari ai construcțiilor identificate în procesele-verbale

încheiate la 6 iulie 1949 și 12 august 1949 și a terenului aferent acestora,

bunuri care alcătuiau Moșia Crevedia.

În condițiile în care

construcțiile solicitate de reclamanți nu mai există în materialitatea lor, iar

terenul aferent lor face obiectul unor contracte de vânzare încheiate înainte

de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, acte de înstrăinare cu privire la

care nu s-a constatat nulitatea absolută, în condițiile prevăzute de art. 45

din Legea nr. 10/2001, conform art. 18 lit. c) din acest act normativ, imobilul

solicitat nu poate fi restituit în natură, motiv pentru care a fost respinsă

cererea sub acest aspect, iar măsurile reparatorii, potrivit cererii părților

exprimată prin acțiunea introductivă, au fost stabilite în despăgubiri,

calculul acestora urmând a se efectua, conform prevederilor titlului VII din

Legea nr. 247/2005, de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Împotriva deciziei

mai sus menționată a declarat recurs, în termen legal, pârâta Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului pentru motive de nelegalitate în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

criticilor formulate, recurenta-pârâtă a arătat următoarele:

În temeiul art. 312

(5) C. proc. civ., în mod nelegal a fost obligată AVAS în apel la "măsuri

reparatorii constând în despăgubiri pentru terenul în suprafață de (...)",

fără ca AVAS să fie parte procesuală la fond, nefiind regulat citată atât la

administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului.

La termenul din 24

februarie 2010, instanța de apel, în baza art. II din Legea nr. 302/2009 a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor

Publice și a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimat a Autorității

pentru Valorificarea Activelor Statului.

Fiind introdusă

pentru prima dată în cauză în fața instanței de apel, nu a fost comunicată

către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cererea de chemare în

judecată, cererea de apel și actele doveditoare în condițiile art. 1141 și art.

289(2) C. proc. civ., fiind încălcate principiile contradictorialității și

dreptului de apărare al AVAS.

Nelegal a dispus

instanța de apel introducerea în cauză a AVAS motivată de incidența

dispozițiilor din Legea nr. 302 din 06 octombrie 2009, deoarece prin art. II

din Legea nr. 302 din 06 octombrie 2009 a fost modificat art. 31 din Legea nr.

10/2001/R, articol care nu este incident în cauză.

Astfel, dovedirea

calității de persoane îndreptățite în condițiile art. 31 din Legea nr. 10/2001,

coroborat cu art. 3 (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, se referă la persoanele

fizice, asociați ai persoanelor juridice, care dețineau imobilele și alte

active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.

Așa cum se poate

constata, în cauză se solicită expres restituirea în natură a imobilului în

condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001/R, iar nu în condițiile art. 31 din

lege, care nu sunt incidente în cauză față de obiectul acțiunii și situația de

fapt dovedită.

Recurenta consideră

că greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a AVAS,

față de obiectul acțiunii, respectiv restituirea în natură a imobilului

revendicat, AVAS neavând obligația legală de a restitui în natură imobilele

revendicate de foștii proprietari, aceasta revenind exclusiv unității

deținătoare a imobilului, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Conform art. 20 alin.

(2) din Legea nr. 15/1990, bunurile din patrimoniul societăților comerciale

aparțin acestora, astfel încât orice litigiu cu privire la drepturile și

obligațiile ce se nasc în legătură cu aceste bunuri privesc exclusiv pe

titularul dreptului de proprietate.

În acest sens, este

fără echivoc că art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată, instituie obligația

pentru persoana îndreptățită la restituire ca notificarea să fie adresată

unității deținătoare a imobilelor supuse regimului juridic reglementat de

această lege.

În exercitarea

atribuțiilor ce-i revin în procesul de privatizare a societăților comerciale la

care statul este acționar, AVAS nu are calitatea de proprietar al bunurilor din

patrimoniul acestora, ci doar de acționar în numele statului.

Recurenta-pârâtă

solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Autorității

pentru Valorificarea Activelor Statului față de capătul de cerere din acțiune

privind restituirea în natură a imobilului revendicat.

De asemenea, nu au

fost respectate dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, deoarece

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu a fost învestită legal

cu soluționarea notificării. Este obligatoriu ca notificarea să se comunice

instituției publice implicată în privatizare, numai conform art. 29 (3) din

lege, pentru propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile legii

speciale, Legea nr. 247/2005 Titlul VII, privind regimul de stabilire și plată

a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Instanța poate

analiza cererea privind despăgubirile numai în măsura în care se emitea această

decizie sau dispoziție motivată prin finalizarea procedurii administrative în

condițiile art. 29 din lege de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului și această decizie să poată face obiectul analizei instanței

judecătorești pentru legalitate, în condițiile art. 26 (3) din Legea nr.

10/2001, republicată.

Acțiunea este

inadmisibilă deoarece stabilirea calității de persoană îndreptățită privind

măsurile reparatorii în echivalent/despăgubiri, în mod direct de către instanța

de judecată, fără finalizarea acestei proceduri administrative de către

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, este nelegală.

Hotărârea este

nelegală, fiind interpretate greșit dispozițiile O.U.G. nr. 81/2007, deoarece

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a fost obligată să acorde

despăgubiri efectiv, pentru imobilul revendicat în condițiile Legii nr.

10/2001, cât timp această obligație revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților, conform art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Obligațiile AVAS

conform Legii nr. 10/2001, se limitează numai la emiterea unei decizii motivate

cu propunerea de acordare de despăgubiri.

Examinând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul

este fondat.

Instanța de apel a

făcut o aplicare greșită a Legii nr. 302/2009 pentru modificarea alin. (3) al

art. 31 al Legii nr. 10/2001.

În art. II al acestei

legi se prevede că, începând cu data intrării în vigoare a acesteia,

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului se substituie Ministerului

Finanțelor Publice în toate cauzele având ca obiect stabilirea, potrivit art.

31 din Legea nr. 10/2001, a măsurilor reparatorii prin echivalent.

Acesta este temeiul

de drept în raport de care instanța de apel a schimbat persoana care are

calitate procesual pasivă în cauză, deși temeiul juridic al prezentei cauze

este altul, anume art. 21 alin. (1) al Legii nr. 10/2001.

Această susținere se

întemeiază pe argumentul că reclamanții, în calitate de moștenitori ai fostului

proprietar al imobilului, au solicitat măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.

10/2001 de la IAS C.C. Crevedia, căreia i-au înaintat notificarea nr. 79 din 8

noiembrie 2001, la care nu au primit răspuns.

Astfel cum rezultă

din adresa existentă la dosarul din apel, SC C.C. Crevedia avea capital

majoritar de stat, în proporție de 95%, astfel încât sunt incidente în cauză

prevederile art. 21 alin. (1) al Legii nr. 10/2001, potrivit cu care imobilele

- terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație,

care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o societate

comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale

sau locale este acționar ori asociat majoritar, vor fi restituite persoanei

îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a

organelor de conducere ale unității deținătoare.

În speță, la data

preluării imobilul de către stat, acesta era deținut în proprietate de două

persoane fizice, frații G. și D.G., în urma partajului voluntar intervenit

între ei, ca moștenitori ai proprietarului G.M., menționat în contractul de

vânzare-cumpărare nr. 911 din 27 decembrie 1917. Ulterior, după apariția Legii

nr. 10/2001, notificarea formulată în temeiul acestei legi a fost adresată unei

societăți comerciale cu capital majoritar de stat, deci neprivatizată, astfel

încât nu se poate identifica vreo obligație în sarcina recurentei nici în

raport de prevederile art. 29 alin. (3) al Legii nr. 10/2001, care acordă

instituției implicate în privatizare, respectiv Autorității pentru

Valorificarea Activelor Statului, obligația de a propune măsurile reparatorii

în echivalent.

Prin urmare, în cauză

nu sunt incidente prevederile art. 31 al Legii nr. 10/2001, care reglementează

o altă situație, aceea a despăgubirilor solicitate de persoanele fizice, în

calitate de asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte

active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.

Legea nr. 302/2009

vizează exclusiv modificarea art. 31 din Legea nr. 10/2001, iar cum acest

articol nu constituie temeiul juridic al acțiunii, nici Legea nr. 302/2009 nu

își găsește aplicarea în prezenta cauză, astfel cum în mod corect a precizat

recurenta.

În consecință, măsura

dispusă de instanța de apel la termenul din 24 februarie 2010 de scoaterea din

cauză a Ministerului Finanțelor Publice și de introducere a Autorității pentru

Valorificarea Activelor Statului în considerarea Legii nr. 302/2009, este

nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a acestei legi.

Luând în considerare

că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu poate fi obligată în

raportul juridic dedus judecății, nici în temeiul art. 29 alin. (3) și nici al

art. 31 din Legea nr. 10/2001, rămân fără obiect celelalte critici invocate în

recurs.

Constatând că apelul

a fost soluționat în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual

pasivă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 pct. 5 C. proc. civ., va admite

recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la

instanța de apel.

Cu ocazia rejudecării

apelului se vor administra probe pentru dovedirea existenței celor trei

contracte de vânzare-cumpărare prin care SC C.C. Crevedia ar fi vândut terenul

în litigiu, contracte la care se face referire în raportul de expertiză topo

aflat la dosarul din apel, urmând a se avea în vedere împrejurarea că, din

înscrisurile administrate, rezultă că unitatea căreia i-a fost adresată

notificarea, SC C.C. Crevedia, se află în procedura falimentului, începută la

data de 15 aprilie 2004 și finalizată la 11 decembrie 2008, sens în care se va

depune hotărârea judecătorească irevocabilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

împotriva Deciziei nr. 206 din 13 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare în apel, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 14 octombrie 2011.