ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2113/2011

Asupra recursului penal de față ;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin încheierea de la

14 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de

inculpatul P.M.A. cu obligarea de a nu părăsi țara.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată la data

de 12 aprilie 2011, inculpatul P.M.A. a solicitat înlocuirea măsurii arestării

preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere că nu mai

subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

S-a arătat că

activitatea de urmărire penală s-a încheiat, fiind prezentat materialul de

urmărire penală și nu s-au administrat probe din care să rezulte că lăsat în

libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Reține instanța de

fond că inculpatul P.M.A. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 254 C. pen. – săvârșind 15 acte materiale, fapte deosebit de

grave, gravitate dată în special de calitatea în care a comis faptele ca și perseverența

infracțională de care a dat dovadă.

Apreciind că natura

infracțiunilor săvârșite și calitatea în care inculpatul a acționat reclamă

menținerea stării de arest, instanța de fond a respins cererea formulată de

inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu

părăsi țara.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpatul pe care nu l-a motivat, însă la termenul

din 23 mai 2011 reprezentantul parchetului a invocat excepția admisibilității

recursului, fapt pentru care Înalta Curte urmează să analizeze recursul numai

sub aspectul excepției invocate.

Analizând lucrările

dosarului, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat este

inadmisibil, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Potrivit

dispozițiilor art. 141 C. proc. pen. încheierea dată în primă instanță și în

apel prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea

sau încetarea de drept a măsurii preventive precum și împotriva încheierii prin

care se dispune menținerea arestării preventive poate fi atacată separat cu

recurs.

Per a contrario în

cazul respingerii cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o altă

măsură preventivă, legea nu prevede posibilitatea atacării cu recurs a

încheierii respective, fapt pentru care Înalta Curte apreciază că inculpatul a

uzat de o cale de atac neprevăzută de lege.

Cât timp inculpatul P.M.A.

a formulat recurs împotriva unei încheieri definitive, Înalta Curte apreciază

că recursul declarat de acesta este inadmisibil.

Din actele dosarului

rezultă că inculpatul a fost pus în libertate sub control judiciar prin decizia

penală nr. 2064 din 19 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct.

1 lit. a) C. proc. pen. să respingă, ca inadmisibil, recursul inculpatului.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de inculpatul P.M.A. împotriva încheierii din 14 aprilie 2011

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3394/2/2011.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 mai 2011.