ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2113/2011

Asupra recursului penal de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin încheierea de la 14 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul P.M.A. cu obligarea de a nu părăsi țara. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată la data de 12 aprilie 2011, inculpatul P.M.A. a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. S-a arătat că activitatea de urmărire penală s-a încheiat, fiind prezentat materialul de urmărire penală și nu s-au administrat probe din care să rezulte că lăsat în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Reține instanța de fond că inculpatul P.M.A. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen. – săvârșind 15 acte materiale, fapte deosebit de grave, gravitate dată în special de calitatea în care a comis faptele ca și perseverența infracțională de care a dat dovadă. Apreciind că natura infracțiunilor săvârșite și calitatea în care inculpatul a acționat reclamă menținerea stării de arest, instanța de fond a respins cererea formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul pe care nu l-a motivat, însă la termenul din 23 mai 2011 reprezentantul parchetului a invocat excepția admisibilității recursului, fapt pentru care Înalta Curte urmează să analizeze recursul numai sub aspectul excepției invocate.

Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează. Potrivit dispozițiilor art. 141 C. proc. pen. încheierea dată în primă instanță și în apel prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive precum și împotriva încheierii prin care se dispune menținerea arestării preventive poate fi atacată separat cu recurs. Per a contrario în cazul respingerii cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă, legea nu prevede posibilitatea atacării cu recurs a încheierii respective, fapt pentru care Înalta Curte apreciază că inculpatul a uzat de o cale de atac neprevăzută de lege.

Cât timp inculpatul P.M.A. a formulat recurs împotriva unei încheieri definitive, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de acesta este inadmisibil. Din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost pus în libertate sub control judiciar prin decizia penală nr. 2064 din 19 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. să respingă, ca inadmisibil, recursul inculpatului. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul P.M.A. împotriva încheierii din 14 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3394/2/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2011.