ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3844/2012

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de la 28 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul B.M. cu obligarea de a nu părăsi țara. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată la data de 19 noiembrie 2012, inculpatul B.M. a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. S-a arătat că activitatea de urmărire penală s-a încheiat, fiind prezentat materialul de urmărire penală și nu s-au administrat probe din care să rezulte că lăsat în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Reține instanța de fond că inculpatul B.M. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fapte deosebit de grave, gravitate dată în special de calitatea în care a comis faptele ca și perseverența infracțională de care a dat dovadă. Apreciind că natura infracțiunilor săvârșite și calitatea în care inculpatul a acționat reclamă menținerea stării de arest, instanța de fond a respins cererea formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul pe care nu l-a motivat, însă la termenul din 21 noiembrie 2012 reprezentantul parchetului a invocat excepția admisibilității recursului, fapt pentru care Înalta Curte urmează să analizeze recursul numai sub aspectul excepției invocate.

Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează. Potrivit dispozițiilor art. 141 C. proc. pen., încheierea dată în primă instanță și în apel prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive precum și împotriva încheierii prin care se dispune menținerea arestării preventive poate fi atacată separat cu recurs. Per a contrario în cazul respingerii cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă, legea nu prevede posibilitatea atacării cu recurs a încheierii respective, fapt pentru care Înalta Curte apreciază că inculpatul a uzat de o cale de atac neprevăzută de lege.

Cât timp inculpatul B.M. a formulat recurs împotriva unei încheieri definitive, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de acesta este inadmisibil. Din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost pus în libertate sub control judiciar la data de 2 octombrie 2012. Față de considerentele arătate, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil, recursul inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva încheierii din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 7284/2/2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AA