ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3844/2012

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de la 28 septembrie 2012 a

Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca nefondată cererea de

înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul B.M. cu

obligarea de a nu părăsi țara.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată la data

de 19 noiembrie 2012, inculpatul B.M. a solicitat înlocuirea măsurii arestării

preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere că nu mai

subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

S-a arătat că

activitatea de urmărire penală s-a încheiat, fiind prezentat materialul de

urmărire penală și nu s-au administrat probe din care să rezulte că lăsat în

libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Reține instanța de

fond că inculpatul B.M. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de

art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C. pen. rap. la art. 9

alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen., fapte deosebit de grave, gravitate dată în special de

calitatea în care a comis faptele ca și perseverența infracțională de care a

dat dovadă.

Apreciind că natura

infracțiunilor săvârșite și calitatea în care inculpatul a acționat reclamă menținerea

stării de arest, instanța de fond a respins cererea formulată de inculpat de

înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpatul pe care nu l-a motivat, însă la termenul

din 21 noiembrie 2012 reprezentantul parchetului a invocat excepția

admisibilității recursului, fapt pentru care Înalta Curte urmează să analizeze

recursul numai sub aspectul excepției invocate.

Analizând lucrările

dosarului, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat este

inadmisibil, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Potrivit

dispozițiilor art. 141 C. proc. pen., încheierea dată în primă instanță și în

apel prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea

sau încetarea de drept a măsurii preventive precum și împotriva încheierii prin

care se dispune menținerea arestării preventive poate fi atacată separat cu

recurs.

Per a contrario în

cazul respingerii cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o altă

măsură preventivă, legea nu prevede posibilitatea atacării cu recurs a

încheierii respective, fapt pentru care Înalta Curte apreciază că inculpatul a

uzat de o cale de atac neprevăzută de lege.

Cât timp inculpatul

B.M. a formulat recurs împotriva unei încheieri definitive, Înalta Curte

apreciază că recursul declarat de acesta este inadmisibil.

Din actele dosarului

rezultă că inculpatul a fost pus în libertate sub control judiciar la data de 2

octombrie 2012.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil, recursul inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva încheierii din 28

septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

Dosarul nr. 7284/2/2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AA