ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2325/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 29 aprilie 2011 Curtea de Apel București, secția II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 3867/2/2011 (1613/2011) a respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, formulată de inculpatul D.F. A obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 22 aprilie 2011 sub nr. 3867/2/2011, inculpatul D.F. a formulat, în temeiul art. 139 C. proc. pen., cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, arătând că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 148 lit. f) C. proc.

pen., s-au schimbat. În susținerea cererii, inculpatul a arătat că a fost arestat preventiv la data de 09 februarie 2011, prin încheierea de ședință de la aceeași dată a Curții de Apel București, secția a II-a penală, măsura fiind ulterior prelungită, însă în prezent temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri s-au schimbat. Astfel, arată că în cauză au fost efectuate toate actele de urmărire penală considerate necesare aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele, activitatea de urmărire penală fiind considerată finalizată, așa încât nu s-ar putea susține că înlocuirea arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate ar impieta buna desfășurare a procesului penal.

în plus, se precizează că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică întrucât la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte predispoziția acestuia de a fugi sau de a încerca să împiedice bunul mers al urmăririi penale sau de săvârșirea a unor noi infracțiuni iar gravitatea faptelor nu poate reprezenta un motiv obiectiv și suficient de menținere a măsurii privative de liberate. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat neîntemeiată cererea formulată de inculpat, pentru considerentele ce au fost expuse în continuare. Inculpatul D.F. este cercetat în dosarul nr. 269/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DNA, fiind arestat pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat și luare de mită în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 254 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003. Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 09 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 1248/2/2011 (537/2011), s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru aceea că în perioada octombrie 2010 - ianuarie 2011, lucrătorul vamal D.F. a aderat la un grup infracțional organizat și alcătuit din alți lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal Moravița, polițiști de frontieră din cadrul PTF Moravița, precum și din mai multe persoane implicate în contrabanda cu țigări, grup ce acționa în mod organizat pentru comiterea unor infracțiuni de corupție și contrabandă, în scopul obținerii de beneficii materiale care, ulterior, se împart între membrii grupării infracționale.

Inculpatul, în calitate de lucrător vamal la Biroul Vamal Moravița, deținând în plus și funcția de șef de tură al vameșilor, s-a integrat în grupul infracțional organizat, căpătând o poziție dominantă în cadrul acestuia și aducându-și, în mod substanțial, contribuția la realizarea obiectivelor cu caracter ilicit, urmărite de membrii grupului, respectiv: permiterea tranzitării graniței de către persoanele ce transportă țigări de contrabandă, primirea și colectarea sumelor de bani remise ca mită de traficanți, împărțirea foloaselor materiale realizate, precum și asigurarea protecției traficanților de țigări pe traseul de deplasare după ieșirea din vamă, până la depozitarea mărfii de contrabandă.

De asemenea, inculpatul D.F. a acceptat ca împreună cu ceilalți lucrători vamali să-și încalce atribuțiile de serviciu privind supravegherea mărfurilor care tranzitează frontiera de stat a României, precum și constatarea și sancționarea contravențiilor și a infracțiunilor comise în aceste împrejurări. Față de ceilalți colegi ai săi, lucrătorul vamal D.F. a beneficiat de o poziție privilegiată în cadrul grupului infracțional organizat datorită funcției sale de conducere, fiind printre cei care au organizat și coordonat, în perioada amintită, activitatea ilicită de favorizare a traficanților de țigări agreați de lucrătorii vamali și de primire și împărțire a foloaselor materiale remise de aceștia.

în perioada mai sus arătat, lucrătorul vamal D.F., prin acțiunile întreprinse în cadrul grupului infracțional organizat la care a aderat, a primit, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, diferite sume de bani, pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu ce-i reveneau potrivit calității deținute, infracțiunea menționată fiind compusă din patru acte materiale, respectiv: în ziua de 30 octombrie 2010, D.F.- șeful de tură al lucrătorilor vamali din cadrul PTF Moravița și D.V. - șeful de tură al polițiștilor de frontieră au hotărât de comun acord să permită trecerea prin vamă a mai multor autoturisme care transportau ilegal țigări de contrabandă provenite din Serbia.

La aceeași dată, în jurul orei 18:30, lucrătorul vamal D.F. a primit ca mită suma totală de 500 Euro de la traficanta de țigări B.A.F., zisă „A." și de la încă doi contrabandiști, pentru a facilita introducerea ilegală în România a 10 (zece) baxuri de țigări provenind din Serbia, transportate cu 3 (trei) autoturisme. Din suma încasată, D.F. i-a remis investigatorului sub acoperire V.M.C. suma de 250 Euro, reprezentând partea cuvenită polițiștilor de frontieră din tura respectivă, iar investigatorul la rândul său i-a dat 100 de Euro șefului de tură al polițiștilor de frontieră, D.V. În tura de noapte din 31 octombrie 2010/01 noiembrie 2010, în jurul orei 01:40, lucrătorii vamali D.F., U.C.A. și G.I.

și agentul principal de poliție B.I. au procedat la numărarea sumei de bani strânsă din mita primită de la traficanții de țigări, în prezența investigatorului sub acoperire V.M.C., rezultând suma totală de 1.250 de Euro. În timp ce se numărau banii, în toneta vameșilor a intrat traficantul de țigări T.E. zis „C." care i-a remis lucrătorului vamal U.C.A. o bancnotă de 50 de Euro, bani puși de acesta din urmă la suma colectată. În aceleași împrejurări, D.F. a primit de la traficantul T.E. un cartuș de țigări Pall Mall. Ulterior, lucrătorul vamal D.F. împreună cu agentul principal de poliție B.I. au primit ca mită suma de 250 de Euro și 2 (două) cartușe de țigări marca Viceroy de la traficanta de țigări B.A.F., zisă „A.", pentru a- i permite acesteia să transporte ilegal din Serbia în România 5 (cinci) baxuri de țigări de contrabandă, faptă comisă în prezența investigatorului sub acoperire V.M.C.

și a traficantului de țigări T.E., zis „C.".La data de 03 noiembrie 2010, în jurul orei 18.44, lucrătorii vamali D.F. și J.O. zis „O." împreună cu ofițerul de poliție F.R. au procedat la calcularea banilor primiți ca mită de la traficanții de țigări în tura respectivă, din discuțiile purtate rezultând că suma de 100 de Euro a fost primită de D.F. care i-a remis-o colegului său J.O. în vederea colectării banilor ce urmau a fi împărțiți ulterior iar acesta din urmă a primit suma de 200 de lei de la traficantul de țigări D.S. zis „S." pe care de asemenea i-a pus la comun spre a fi împărțiți între lucrătorii vamali și polițiștii de frontieră. În ziua de 19 noiembrie 2010, orele 18:55, lucrătorul vamal D.F.

a primit de la traficantul S.A.V., zis „S.", suma de 500 Euro pentru a-i permite acestuia introducerea pe teritoriul României a 2 (două) autoturisme care transportau 8 (baxuri) cu țigări de contrabandă. Măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpat pe o durată de 29 de zile, de la data de 10 februarie 2011 până la data de 10 martie 2011 inclusiv, judecătorul investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă apreciind că sunt îndeplinite cerințele art. 143 și art. 148 lit. f) C. pen. Măsura arestării preventive a fost prelungită în cursul urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legale în materie. Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. (2) C. proc. pen. - măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură când temeiurile care au determinat luarea acesteia s-au schimbat.

Or, în speță, de la ultima prelungire a stării de arest a inculpatului, instanța apreciază că temeiurile care au stat la baza luării/prelungirii măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate, în cauză neintervenind niciun element nou de natură să conducă la concluzia că acele temeiuri s-au schimbat. Curtea a constatat că probele aflate la dosarul cauzei au confirmat caracterul rezonabil al presupunerii că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, relevante sub acest aspect fiind: declarațiile investigatorului sub acoperire V.M.C.

din datele de 11 noiembrie 2010 și 25 noiembrie 2010; procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire cu privire la infracțiunile comise la PTF Moravița în zilele de 30 octombrie 2010, 01 noiembrie 2010 și 19 noiembrie 2010; înregistrările audio - video efectuate la datele de 30 octombrie 2010, începând cu ora 18:30, 01 noiembrie 2010 începând cu ora 01:45, 01 noiembrie 2010, începând cu ora 02.17, 03 noiembrie 2010 începând cu ora 18.44 și 19 noiembrie 2010 începând cu ora 18:55, în baza autorizațiilor nr. 131 din 11 octombrie 2010 și 149 din 05 noiembrie 2010 emise de Curtea de Apel București; procesul-verbal din 24 noiembrie 2010 de redare în formă scrisă a dialogului purtat în mediu ambiental de D.F.

cu investigatorul sub acoperire V.M.C., agentul principal de poliție B.I., lucrătorii vamali U.A.C. și G.I. și traficantul de țigări T.E., zis C. sau M.; procesul-verbal din 25 noiembrie 2010 - D.F., U.A.C. , agenții de poliție B.I., D.M.L., B.L.D. , investigatorul sub acoperire V.M.C. și traficantul de țigări T.E., zis C. sau M.; procesul-verbal din 15 noiembrie 2010 de redare în formă scrisă a dialogului purtat în mediu ambiental de D.F., agent de poliție B.I., investigatorul sub acoperire V.M.C. și traficanții de țigări T.E., zis C. și B.A.F., zisă A.; procesul- verbal din 16 noiembrie 2010 de redare în formă scrisă a dialogului purtat în mediu ambiental de D.F., inspector principal de poliție D.V., agent principal de poliție B.V.S.

și investigatorul sub acoperire V.M.C.; procesul-verbal din 09 decembrie 2010 de redare în formă scrisă a dialogului purtat în mediu ambiental de D.F. și traficantul S.A.V., zis S. Curtea a constatat, totodată, că probatoriul administrat ulterior luării măsurii arestării preventive nu este de natură a înlătura concluzia inițială, aceea a existentei indiciilor cu caracter temeinic care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat; de altfel acesta a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptelor. De asemenea, Curtea a constatat că și la acest moment procesual în cauză sunt incidente prevederile art. 148 lit. f) C. proc. pen.

întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute este închisoarea mai mare de 4 ani, iar în raport de natura gravă a infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, de gradul de pericol social ridicat al acestora, de impactul pe care îl au astfel de infracțiuni în rândul opiniei publice, la care se adaugă circumstanțele personale ale inculpatului, este îndreptățită aprecierea că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În susținerea cererii, inculpatul a arătat că această din urmă cerință prevăzută de lege nu este îndeplinită, în raport de circumstanțele sale personale favorabile (bune referințe in societate, conduită profesională bună, căsătorit, cu un copil în întreținere, domiciliu stabil).

Curtea subliniază însă că, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de „pericol concret pentru ordinea publică" în analiza acesteia, instanțele au în vedere o serie de aspecte, iar nu numai datele ce caracterizează persoana inculpatului. Prin urmare, aceste date nu pot fi valorificate în mod exclusiv în aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate. Mai mult, împrejurările favorabile inculpatului invocate în susținerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive au fost cunoscute de instanțe atât la luarea măsurii cât și ulterior, cu ocazia soluționării propunerii de prelungire a arestării preventive, fiind apreciate în contextul circumstanțelor reale ale cauzei și nu sunt de natură a diminua pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate.

În speță, relevanță în aprecierea celei de-a doua condiții prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. prezintă și gravitatea ridicată a faptelor presupus comise de inculpat, astfel cum este conturată aceasta de împrejurările și modalitățile comiterii, de urmările produse, atât în doctrina, cât și în practica judiciară (inclusiv în jurisprudența Curții EDO, în special cu referire la unele cauze împotriva Franței, printre care și Letellier) admițându-se că, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita „o tulburare a societății, de natură să justifice o detenție preventivă. Totodată la aprecierea pericolului pentru ordinea publică Curtea a avut în vedere și reacția negativă a societății la săvârșirea unor asemenea fapte, societatea resimțind nevoia unei reacții imediate și eficiente în sensul restabilirii relațiilor sociale lezate prin faptele penale.

S-a reținut că drept că acest pericol descrește pe măsura trecerii timpului, însă raportându-se la timpul scurt scurs de la momentul luării măsurii arestării preventive (09 februarie 2011), de circa 3 luni, Curtea constată că acesta nu este totuși de natură a atenua în mod semnificativ impactul negativ pe care l-ar avea asupra opiniei publice judecarea inculpatului în stare de libertate pentru infracțiuni de o asemenea gravitate. În ceea ce privește caracterul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive, acesta este apreciat prin raportare la gravitatea infracțiunii săvârșite, complexitatea și specificul cauzei, astfel încât, prin durata sa să se permită realizarea scopului pentru care a fost instituită, respectiv garantarea bunei desfășurări a procesului penal în toate fazele sale, conform art. 136 alin. (1) C. proc.

pen. În raport cu aceste criterii, arestarea preventivă a inculpatului nu a depășit, în opinia Curții, caracterul rezonabil al duratei măsurii preventive, față de diligentele cu care au acționat organele judiciare, în raport de complexitatea și particularitățile cauzei (numărul mare de inculpați și de infracțiuni cercetate). În raport de aspectele relevate mai sus, Curtea a constatat și că nu se justifică luarea unei măsuri alternative prevăzute de lege, neprivative de libertate, așa încât a respins, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul D.F., soluție în raport de care in temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei încheieri inculpatul D.F. a declarat prezentul recurs. Recursul este inadmisibil. Astfel, potrivit art. 140 3 alin. (1) C. proc. pen.: "împotriva încheierii prin care judecătorul dispune, în timpul urmăririi penale, luarea unei masuri preventive, revocarea, înlocuirea, încetarea de drept sau prelungirea măsurii preventive, precum și împotriva încheierii de respingere a propunerii de arestare preventivă, învinuitul sau inculpatul și procurorul pot face recurs la instanța superioară în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă. Încheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusa niciunei căi de atac." Cum încheierea recurată nu este supusă niciunei căi de atac potrivit textului de lege mai sus enunțat, Înalta Curte, constată că recursul inculpatului D.F.

împotriva încheierii Curții de Apel București, prin care i s-a respins ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, este inadmisibil, urmând a fi respins, ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul D.F. împotriva încheierii de ședință din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 3867/2/2011(1613/2011). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 08 iunie 2011.