ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2415/2009

Asupra recursului de față,

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată de

inculpatul B.U., la data de 18 mai 2009, și înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

sub nr. 4481/2/2009, acesta a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive

cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

În motivarea cererii a

arătat că la dosar nu sunt probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta

un pericol concret pentru ordinea publică iar în raport de circumstanțele sale

personale, de faptul că a recunoscut și regretat fapta comisă, de starea

sănătății și având în vedere că în prezent urmărirea penală s-a încheiat, se

justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu

părăsi țara.

Prin încheierea din 11 iunie

2009, pronunțată în dosarul nr. 4481/2/2009 (1178/2009), Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a

respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării

de nu părăsi țara, formulată de inculpatul B.U., ca neîntemeiată. Totodată a

obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut următoarele:

Prin încheierea de ședință

din Camera de Consiliul din de 30 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția I penală, în dosarul nr. 4014/2/2009 în baza art. 143 alin. (1), art. 146,

art. 148 lit. f) și art. 149

1

C. proc. pen., s-a dispus arestarea

preventivă a inculpatului B.U. pe o perioadă de 29 zile începând cu data de 30

aprilie 2009 până la data de 28 mai 2009, încheiere rămasă definitivă prin

respingerea recursului declarat de inculpat, de către Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Pentru a dispune astfel, s-a

reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. și la art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în perioada martie - aprilie 2009,

i-a ajutat pe ofițerii de poliție judiciară în cadrul D.C.C.O. – Brigada

București – S.C.F.T.S.B., C.D.I. și M.A.G., să pretindă de la martorul A.D.A.M.

suma de 30.000 euro, pentru ca aceștia să soluționeze favorabil o lucrare

penală în care efectua cercetări penale față de martor sub aspectul săvârșirii

mai multor infracțiuni de natură economică, iar în acest scop în luna aprilie

2009 inculpatul a primit de la martorul denunțător 5900 euro din suma pretinsă

acestuia.

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., din 22

mai 2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv și a

inculpatului B.U. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat

la art. 254 alin. (2) C. pen. și la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Analizând actele dosarului,

Curtea a apreciat că în cauză, temeiurile care au stat la baza luării măsurii

arestării preventive nu s-au schimbat, condiții în care nu se justifică

înlocuirea acestei măsuri.

S-a mai arătat că

probatoriul administrat conferă indicii temeinicie care justifică presupunerea

rezonabilă că inculpatul este autorul faptei pentru care a fost cercetat penal,

în stare de arest preventiv și că în perioada scurtă de timp de la data luării

măsurii arestării preventive a inculpatului și până la data promovării cererii

nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri față de

inculpat, în cauză nefiind îndeplinite cerințele art. 139 C. proc. pen.

Împotriva încheierii din 11

iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, inculpatul B.U. a declarat prezentul

recurs.

Recursul este inadmisibil

urmând a fi respins, ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 141 alin. (1) C.

proc. pen., încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune

luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a

măsurii preventive, precum și împotriva încheierii prin care se dispune

menținerea arestării preventive, poate fi atacată cu recurs de procuror sau de

inculpat.

Încheierea prin care prima

instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau

încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă nici unei căi de atac.

În speță, se constată că

prin încheierea atacată a fost respinsă ca neîntemeiată o cerere de înlocuire a

măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, cerere

formulată de inculpatul B.U., or potrivit dispozițiilor legale mai

sus-menționate o astfel de încheiere nu este supusă nici unei căi de atac.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpat pe care

îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat conform dispozitivului

prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul B.U. împotriva încheierii din 11 iunie 2009 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 4481/2/2009 (1178/2009).

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 125 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 25 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 iunie 2009.