ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 118/2011

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

45 din 16 februarie 2010, pronunțată în dosarul nr. 1936/89/2009 al

Tribunalului Vaslui, secția penală, instanța de fond:

1). A condamnat pe

inculpatul T.C. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de minori calificat în formă continuată, prevăzută de

art. 13 pct. 1 și 3, teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.

A aplicat art. 64 lit.

a) teza II-a art. 71 C. pen.

Potrivit art. 81 alin.

(1) C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei, pe perioada prevăzută

de art. 82 alin. (1) C. pen. și a atras atenția inculpatului asupra revocării

suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi

infracțiuni pe durata termenului de încercare.

Potrivit art. 71 alin.

(5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei închisorii.

2). A condamnat pe

inculpatul C.A.O. (fost V.) la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de minori calificat, în formă continuată,

prevăzută de art. 13 pct. 1 și 3, teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.

A aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

A constatat că fapta

din prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost

condamnat prin sentința penală nr. 83 din 22 februarie 2008 a Tribunalului

Bacău, modificată prin decizia penală nr. 83 din 26 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești,

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3366 din 22 octombrie 2008 a Secției

penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 449 C.

proc. pen. a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a - II-a și lit. b) C.

pen., aplicată prin decizia penală nr. 83 din 26 mai 2008 a Curții de Apel

Ploiești în pedepsele componente, a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu cele

două pedepse aplicate prin sentința penală nr. 33 din 22 februarie 2008 a

Tribunalului Bacău, modificată prin decizia Curții de Apel Bacău și rămasă

definitivă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și

a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani

închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a si lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsa

aplicată perioada executată, începând cu data de 20 iulie 2007 până la data de

27 ianuarie 2010.

A anulat formele de

executare emise în baza sentinței penale nr. 33 din 22 februarie 2008 a

Tribunalului Buzău și a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform

prezentei sentințe.

A admis în parte

acțiunea civilă formulată de partea vătămată S.R.I. și a obligat inculpații, în

solidar, să plătească acesteia suma de 500 Euro cu titlu de daune morale.

A luat act că partea

vătămată S.L. nu s-a constituit parte civilă.

A respins cererea de

acordare de daune morale părții vătămate S.L., formulată de apărătorul acesteia

și de reprezentantul parchetului.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată, prin

rechizitoriul nr. 5/D/P/2008 din 12 iunie 2009 a D.I.I.C.O.T.- Serviciul

Teritorial Vaslui, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori calificat

în formă continuată, prevăzută de art. 13 pct. 1 și 3, teza I din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în luna iunie

2007, inculpatul T.C. a recrutat, profitând de starea materială precară a

acestora, pe minorele S.R.I. și S.L., în scopul exploatării sexuale și, pe care

le-a găzduit în locuința sa apoi a încercat a le transporta în Italia inculpatul

C.A.O.

Probatoriul

administrat în cauză a dovedit situația de fapt reținută prin actul de sesizare

a instanței.

La individualizarea

judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72

C. pen., respectiv dispozițiile părții speciale a Codului penal, limitele de

pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptelor comise, persoana

inculpaților, împrejurările care atenuează răspunderea penală, lipsa antecedentelor

penale, conduita bună anterior săvârșirii infracțiunii, de numărul de persoane

traficate, de vârsta victimelor, de urmarea produsă și de conduita nesinceră pe

tot parcursul procesului penal.

Împotriva hotărârii

primei instanțe au declarat apel inculpații T.C. și C. (fost V.) A.O.

Inculpatul C.O.,

invocând împrejurarea că părțile vătămate au consimțit a fi duse în Italia în

vederea practicării prostituției, a solicitat schimbarea încadrării juridice a

faptei din infracțiunea de trafic de persoane în infracțiunea de proxenetism.

Totodată, criticile apelantului privesc nelegalitatea hotărârii primei instanțe

constând în greșita anulare a formelor de executare și emitere a unui nou

mandat, în loc să constate că pedeapsa aplicată a fost executată.

Inculpatul T.C., prin

avocat, a solicitat admiterea apelului și, în rejudecare, pronunțarea unei

soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d)

C. proc. pen. În subsidiar, solicită reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării

unei pedepse orientată spre minimul special, având în vedere persoana inculpatului

și contribuția efectivă a acestuia la săvârșirea faptei.

Prin decizia penala

nr. 165 din 19 octombrie 2010, Curtea de Apel Iași, secția penală si pentru cauze

cu minori, a respins, ca nefondate, ambele apeluri.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că este irelevant consimțământul victimelor,

în raport de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 678/2001, așa încât cererea

inculpatului C.A.O. privind schimbarea încadrării juridice a faptei este

neîntemeiată. Totodată, este neîntemeiată și cea de a doua critică formulată de

către inculpat în apel, întrucât noua pedeapsă aplicată, chiar dacă are aceeași

durată, reprezintă o pedeapsă nouă, pentru concurs de infracțiuni.

Cu privire la apelul

declarat de către inculpatul T.C., instanța de apel a constatat că faptele

reținute în sarcina acestuia sunt pe deplin dovedite și acestea întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii pentru săvârșirea căreia acesta a fost

trimis în judecată și condamnat în primă instanță, așa încât cererea sa privind

pronunțarea unei soluții de achitare este neîntemeiată. Pe de altă parte, față

de natura relațiilor sociale lezate, de modul de operare, de urmarea produsă și

de poziția procesuală adoptată, se constată că prima instanță a manifestat

suficientă clemență față de acest inculpat reținând în favoarea sa largi

circumstanțe reale și personale, așa încât nu se justifică o nouă apreciere a

cuantumului pedepsei aplicate.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs inculpatul C.(fost V.) A.O., criticile privind

nelegalitatea deciziei sub aspectul greșitei neconstatări a executării

pedepsei, atâta timp cât pedeapsa aplicată în această cauză, pentru infracțiuni

concurente, a fost tot de 4 (patru) ani și s-a stabilit aceeași pedeapsă

rezultantă, ca urmare a neadăugării unui spor.

Recursul este

nefondat, pentru considerentele ce se vor arata în continuare:

Cu referire la

tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, Codul penal în vigoare

a adoptat sistemul cumulului juridic cu spor facultativ și variabil.

Sub aspectul

aplicării pedepsei principale, din dispozițiile art. 34 C. pen. rezultă

obligativitatea parcurgerii a două etape, prima privind stabilirea pedepsei

pentru fiecare infracțiune și a doua, cea a aplicării unei pedepse pentru

pluralitatea de infracțiuni, respectiv a pedepsei rezultante care urmează a fi

executată.

În cazul în care,

pentru infracțiuni concurente, inculpatul este judecat în cauze diferite, în

raport de împrejurarea că nu toate infracțiunile au fost descoperite și

stabilite în același timp, legiuitorul a consacrat prin art. 36 C. pen.

sistemul contopirii pedepselor.

În cauză, inculpatul

a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută

de art. 13 alin. (1) si (3) din Legea nr. 678/2001, în vara anului 2007.

Prima instanță a

constatat că infracțiunea care face obiectul judecății în prezenta cauză este

concurentă cu faptele pentru care inculpatul C.A.O. a fost condamnat prin

sentința penală nr. 33 din 22 februarie 2008 a Tribunalului Bacău, modificată prin

decizia penală nr. 83 din 26 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești, rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 3366 din 22 octombrie 2008 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

În consecință, prima

instanță a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, a contopit

pedepsele cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză și a dispus, cu referire la

pedeapsa principală, ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4

(patru) ani închisoare.

A anulat formele de

executare emise în baza sentinței penale nr. 33/2008 și a dispus emiterea unui

nou mandat pentru executarea pedepsei, conform sentinței.

Instanța de fond a

apreciat corect că formele de executare emise de Tribunalul Buzău au avut în

vedere sentința penală nr. 33 din 22 februarie 2008 a acelei instanțe.

Inculpatul a fost

liberat condiționat, la data de 27 ianuarie 2010, în baza sentinței penale nr. 68/2010

a Judecătoriei Vaslui.

Întrucât au fost

repuse pedepsele principale în individualitatea lor, iar aceste pedepse au fost

contopite între ele, precum și cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, noua

pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, chiar dacă are aceeași durată,

reprezintă o pedeapsa nouă, aplicată pentru un alt concurs de infracțiuni.

Așadar, dispoziția

instanței de fond de anulare a formelor de executare emise în baza sentinței

penale nr. 83/2008 și emiterea de noi forme de executare este corectă.

Totodată, în mod

corect instanța de fond a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată,

reținând întemeiat că inculpatul a executat parte din pedeapsa veche și a fost

liberat condiționat, ceea ce nu înseamnă că acesta a executat noua pedeapsă

rezultantă, în care a mai fost contopită o pedeapsă de 4 ani închisoare,

aplicată pentru o infracțiune concurentă.

Prin urmare, în mod întemeiat

instanța de apel a apreciat că apelul inculpatului este neîntemeiat sub

aspectul acestor critici, așa încât soluția de respingere a apelului și

menținere a hotărârii primei instanțe este legală.

Ca atare, recursul

declarat de către inculpat sub aspectul criticilor formulate se constată a fi

neîntemeiat.

Totodată, examinând

cauza în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

nici alte cazuri de casare susceptibile a fi invocate din oficiu nu se constată.

În consecință, pentru

motivele expuse, conform art. 385

15

pct.1 lit. b) C. proc. pen.,

Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. (fost V.)A.O.

împotriva deciziei penale nr. 165 din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Iași.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul-inculpat C.A.O. va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpatul C. (fost V.) A.O. împotriva deciziei penale nr. 165 din 19 octombrie

2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 425 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 ianuarie 2011.