ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 118/2011

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 45 din 16 februarie 2010, pronunțată în dosarul nr. 1936/89/2009 al Tribunalului Vaslui, secția penală, instanța de fond: 1). A condamnat pe inculpatul T.C. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori calificat în formă continuată, prevăzută de art. 13 pct. 1 și 3, teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. A aplicat art. 64 lit. a) teza II-a art. 71 C. pen. Potrivit art. 81 alin. (1) C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei, pe perioada prevăzută de art. 82 alin. (1) C. pen.

și a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare. Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. 2). A condamnat pe inculpatul C.A.O. (fost V.) la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori calificat, în formă continuată, prevăzută de art. 13 pct. 1 și 3, teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

A constatat că fapta din prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 83 din 22 februarie 2008 a Tribunalului Bacău, modificată prin decizia penală nr. 83 din 26 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3366 din 22 octombrie 2008 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În baza art. 449 C. proc. pen.

a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a - II-a și lit. b) C. pen., aplicată prin decizia penală nr. 83 din 26 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești în pedepsele componente, a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu cele două pedepse aplicate prin sentința penală nr. 33 din 22 februarie 2008 a Tribunalului Bacău, modificată prin decizia Curții de Apel Bacău și rămasă definitivă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, începând cu data de 20 iulie 2007 până la data de 27 ianuarie 2010. A anulat formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 33 din 22 februarie 2008 a Tribunalului Buzău și a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei sentințe. A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată S.R.I. și a obligat inculpații, în solidar, să plătească acesteia suma de 500 Euro cu titlu de daune morale. A luat act că partea vătămată S.L. nu s-a constituit parte civilă. A respins cererea de acordare de daune morale părții vătămate S.L., formulată de apărătorul acesteia și de reprezentantul parchetului.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată, prin rechizitoriul nr. 5/D/P/2008 din 12 iunie 2009 a D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Vaslui, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori calificat în formă continuată, prevăzută de art. 13 pct. 1 și 3, teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în luna iunie 2007, inculpatul T.C. a recrutat, profitând de starea materială precară a acestora, pe minorele S.R.I. și S.L., în scopul exploatării sexuale și, pe care le-a găzduit în locuința sa apoi a încercat a le transporta în Italia inculpatul C.A.O. Probatoriul administrat în cauză a dovedit situația de fapt reținută prin actul de sesizare a instanței.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții speciale a Codului penal, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptelor comise, persoana inculpaților, împrejurările care atenuează răspunderea penală, lipsa antecedentelor penale, conduita bună anterior săvârșirii infracțiunii, de numărul de persoane traficate, de vârsta victimelor, de urmarea produsă și de conduita nesinceră pe tot parcursul procesului penal. Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel inculpații T.C. și C. (fost V.) A.O. Inculpatul C.O., invocând împrejurarea că părțile vătămate au consimțit a fi duse în Italia în vederea practicării prostituției, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de trafic de persoane în infracțiunea de proxenetism.

Totodată, criticile apelantului privesc nelegalitatea hotărârii primei instanțe constând în greșita anulare a formelor de executare și emitere a unui nou mandat, în loc să constate că pedeapsa aplicată a fost executată. Inculpatul T.C., prin avocat, a solicitat admiterea apelului și, în rejudecare, pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În subsidiar, solicită reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării unei pedepse orientată spre minimul special, având în vedere persoana inculpatului și contribuția efectivă a acestuia la săvârșirea faptei. Prin decizia penala nr. 165 din 19 octombrie 2010, Curtea de Apel Iași, secția penală si pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, ambele apeluri.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că este irelevant consimțământul victimelor, în raport de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 678/2001, așa încât cererea inculpatului C.A.O. privind schimbarea încadrării juridice a faptei este neîntemeiată. Totodată, este neîntemeiată și cea de a doua critică formulată de către inculpat în apel, întrucât noua pedeapsă aplicată, chiar dacă are aceeași durată, reprezintă o pedeapsă nouă, pentru concurs de infracțiuni. Cu privire la apelul declarat de către inculpatul T.C., instanța de apel a constatat că faptele reținute în sarcina acestuia sunt pe deplin dovedite și acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii pentru săvârșirea căreia acesta a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță, așa încât cererea sa privind pronunțarea unei soluții de achitare este neîntemeiată.

Pe de altă parte, față de natura relațiilor sociale lezate, de modul de operare, de urmarea produsă și de poziția procesuală adoptată, se constată că prima instanță a manifestat suficientă clemență față de acest inculpat reținând în favoarea sa largi circumstanțe reale și personale, așa încât nu se justifică o nouă apreciere a cuantumului pedepsei aplicate. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs inculpatul C.(fost V.) A.O., criticile privind nelegalitatea deciziei sub aspectul greșitei neconstatări a executării pedepsei, atâta timp cât pedeapsa aplicată în această cauză, pentru infracțiuni concurente, a fost tot de 4 (patru) ani și s-a stabilit aceeași pedeapsă rezultantă, ca urmare a neadăugării unui spor.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arata în continuare: Cu referire la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, Codul penal în vigoare a adoptat sistemul cumulului juridic cu spor facultativ și variabil. Sub aspectul aplicării pedepsei principale, din dispozițiile art. 34 C. pen. rezultă obligativitatea parcurgerii a două etape, prima privind stabilirea pedepsei pentru fiecare infracțiune și a doua, cea a aplicării unei pedepse pentru pluralitatea de infracțiuni, respectiv a pedepsei rezultante care urmează a fi executată. În cazul în care, pentru infracțiuni concurente, inculpatul este judecat în cauze diferite, în raport de împrejurarea că nu toate infracțiunile au fost descoperite și stabilite în același timp, legiuitorul a consacrat prin art. 36 C. pen.

sistemul contopirii pedepselor. În cauză, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) si (3) din Legea nr. 678/2001, în vara anului 2007. Prima instanță a constatat că infracțiunea care face obiectul judecății în prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care inculpatul C.A.O. a fost condamnat prin sentința penală nr. 33 din 22 februarie 2008 a Tribunalului Bacău, modificată prin decizia penală nr. 83 din 26 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3366 din 22 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În consecință, prima instanță a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, a contopit pedepsele cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză și a dispus, cu referire la pedeapsa principală, ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare.

A anulat formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 33/2008 și a dispus emiterea unui nou mandat pentru executarea pedepsei, conform sentinței. Instanța de fond a apreciat corect că formele de executare emise de Tribunalul Buzău au avut în vedere sentința penală nr. 33 din 22 februarie 2008 a acelei instanțe. Inculpatul a fost liberat condiționat, la data de 27 ianuarie 2010, în baza sentinței penale nr. 68/2010 a Judecătoriei Vaslui. Întrucât au fost repuse pedepsele principale în individualitatea lor, iar aceste pedepse au fost contopite între ele, precum și cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, noua pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, chiar dacă are aceeași durată, reprezintă o pedeapsa nouă, aplicată pentru un alt concurs de infracțiuni.

Așadar, dispoziția instanței de fond de anulare a formelor de executare emise în baza sentinței penale nr. 83/2008 și emiterea de noi forme de executare este corectă. Totodată, în mod corect instanța de fond a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată, reținând întemeiat că inculpatul a executat parte din pedeapsa veche și a fost liberat condiționat, ceea ce nu înseamnă că acesta a executat noua pedeapsă rezultantă, în care a mai fost contopită o pedeapsă de 4 ani închisoare, aplicată pentru o infracțiune concurentă. Prin urmare, în mod întemeiat instanța de apel a apreciat că apelul inculpatului este neîntemeiat sub aspectul acestor critici, așa încât soluția de respingere a apelului și menținere a hotărârii primei instanțe este legală.

Ca atare, recursul declarat de către inculpat sub aspectul criticilor formulate se constată a fi neîntemeiat. Totodată, examinând cauza în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nici alte cazuri de casare susceptibile a fi invocate din oficiu nu se constată. În consecință, pentru motivele expuse, conform art. 385 15 pct.1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. (fost V.)A.O. împotriva deciziei penale nr. 165 din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Iași. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat C.A.O. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. (fost V.) A.O. împotriva deciziei penale nr. 165 din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 425 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2011.