ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2317/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2317/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 976 din

23 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost

condamnată inculpata

P.G. zisă G.C., la

6 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen., raportat la art. 320

1

C. proc. pen.

Conform art. 65 alin. (2) C.

pen. i s-a aplicat inculpatei

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b)

C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 4 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen., raportat la art. 320

1

C.

proc. pen.

,

condamnă pe aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an și 6 luni

închisoare.

Conform art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. aplică

inculpatei pedeapsa mai grea, de 6 ani și 8 luni închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a

revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 10 ani

închisoare aplicată

prin sentința penală

nr. 219 din 17 februarie 2004 a Tribunalului București, s

ecția I penală, și a contopit restul de pedeapsă

rămas neexecutat,

de 1205 zile, cu pedeapsa stabilită în cauză, urmând

ca inculpata

P.G. să execute pedeapsa de 6

ani și 8 luni închisoare și 3

ani interzicerea drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a aplicat art. 71, art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. a

fost dedusă din pedeapsă

durata

reținerii și arestării preventive, de la 11 noiembrie 2010, la zi,

menținând starea de arest a inculpatei, conform

art. 350 C. proc. pen.

În baza art. 17 alin. (1) și

art. 18 din Legea nr. 143/2000, a fost

confiscată

de la inculpată cantitatea de 0,60 grame substanță ce

conține heroină, rămasă în urma analizelor de laborator și a dispus

distrugerea

acesteia.

In temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

s-a confiscat de la inculpată suma de 350 lei, dobândită prin valorificarea

drogurilor.

În baza art. 191 alin. (2) C.

proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 700 lei, reprezentând

cheltuieli judiciare

avansate de stat.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut

următoarea

situație de fapt:

La data de 11 noiembrie 2010 inculpata P.G. a vândut

martorului cu identitate protejată „P.A." 2 doze conținând 0,08 gr.

heroină pentru suma de 60 lei.

La aceeași dată inculpata P.G.

a deținut în vederea consumului propriu, fără drept, 28 doze conținând 1,02 gr.

heroină.

Împotriva sentinței a declarat

apel inculpata P.G. și

Parchetul de pe

lângă Tribunalul București.

Inculpata P.G. a criticat

sentința pentru netemeinicie

sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, pe care o consideră

prea aspră în raport de faptele

comise și datele sale personale.

A solicitat inculpata reținerea de circumstanțe

atenuante, întrucât a avut o atitudine sinceră și a colaborat cu organele de

urmărire penală.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

București a criticat sentința

pentru nelegalitate și netemeinicie, sub două aspecte: - greșita

individualizare a pedepsei

aplicate pe care o consideră prea blândă,

în

raport de faptul că a fost condamnată anterior tot pentru o infracțiune

prevăzută de Legea nr. 143/2000 - omisiunea de a se

aplica dispoziția art. 113 C. pen., întrucât inculpata prezintă pericol

pentru societate și pentru a preîntâmpina

săvârșirea de noi fapte de

același gen.

Examinându-se cauza potrivit dispoziției art. 371,

art. 372 și art. 378 C. proc. pen. s-a constatat că apelul Parchetului

este întemeiat pentru cel de-al doilea motiv

invocat.

Prima instanță a reținut în mod corect, pe baza

probelor administrate, situația de fapt și a dat o încadrare juridică corectă

faptelor săvârșite de inculpată.

În data de 11 noiembrie 2010,

în baza ordonanței de delegare dispuse

de procuror, organele de poliție au procedat, în

prezența martorului

asistent

G.B., la consemnarea seriilor bancnotelor ce

formează suma de 60 lei (două bancnote a 5 lei

seriile 051E0607922

și

064E5005214 și 5 bancnote a 10 lei cu seriile 063D3918093,

066C3839290, 053B0649701,

058A0666912 și 095B3135141) și la tratarea criminalistică a acestor bancnote cu

praf fluorescent, suma

urmând a fi folosită de martorul cu identitate protejată „P.A." la

cumpărarea, sub supravegherea organelor de poliție, a două doze

de heroină de la inculpata P.G. Martorul cu

identitate

protejată „P.A." a fost

percheziționat de către lucrătorii de poliție, conform normelor legale, asupra

sa nefiind găsite substanțe

stupefiante sau psihotrope supuse

controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la deținere. În

continuare, organele de poliție împreună cu martorul cu identitate protejată

„P.A." s-au deplasat în zona sector 5 unde lucrătorii de poliție au rămas

în supraveghere. Aici, i s-a înmânat martorului

denunțător suma de 60 lei formată din bancnote a căror serii au fost

consemnate

în procesul verbal amintit mai sus pentru a cumpăra două doze de heroină de la

persoana denunțată. Martorul cu

identitate

protejată „P.A." și-a continuat drumul

iar în fața scării 1 a

blocului 36 a observat-o pe inculpata P.G. zisă G.C. căreia i-a spus că

dorește să cumpere două doze de heroină. Inculpata

P.G. s-a îndreptat spre apartamentul 94 unde locuiește iar la scurt timp,

martorul cu identitate protejată „P.A." a urmat-o, intrând în

locuința respectivă. în interior se mai aflau

două persoane pe care

martorul

denunțător nu le cunoștea. Martorul cu identitate protejată

„P.A."

i-a cerut inculpatei P.G. două doze de heroină pentru care i-a înmânat suma de

60 lei, bani pe care

inculpata i-a băgat în

șorțul pe care îl purta și i-a remis două doze de

heroină pe care Ie-a adus dintr-o încăpere

alăturată, probabil

bucătărie.

După încheierea tranzacției,

martorul cu identitate protejată „P.A." a părăsit locuința respectivă, a

mers spre lucrătorii de poliție care supravegheau locul și Ie-a predat cele 2

doze de heroină

cumpărate de la

inculpată, doze care au fost introduse într-un plic

care a fost sigilat cu sigiliul tip MAI nr. 52361, spre expertizare.

Martorul cu identitate protejată

„P.A." a fost din nou percheziționat de către lucrătorii de poliție asupra

sa nefiind găsite

substanțe

stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte

bunuri sau valori interzise la

deținere.

Raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 919931 din 11 noiembrie 2010 a concluzionat că proba

constând în două punguțe din material plastic de culoare albă conține 0,08

grame

de Heroină. În baza autorizației

nr. 711 din 09 noiembrie 2010 emisă de Tribunalul București, secția a II-a

penală, organele de poliție au

efectuat o

percheziție domiciliară la adresa din București,

sector 5 unde locuiește

inculpata P.G. zisă G.C.

În locuință au fost găsiți martorul N.N., care stătea

pe canapea și învinuitul I.V., care se afla lângă televizor precum și inculpata

P.G. care stătea alături de martorul

N.N.,

pe canapea. Inculpata P.G. a predat lucrătorilor

de poliție, o pungă în care se aflau 25 punguțe din material plastic de

culoare

albă ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare maronie. Inculpata a mai

predat suma de 370 lei dintr-un sertar, iar

din

șifonier suma de 40 lei. Pe televizor au fost găsite 3 punguțe din

material

plastic de culoare albă ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare

maronie, în suma de 370 lei predată de inculpata P.G. s-a găsit suma de 60 lei

formată din

bancnote ale căror serii au

fost consemnate în procesul verbal, constatându-se faptul că palmele inculpatei

prezentau urme de praf

fluorescent. Asupra învinuitului I.V. s-au găsit,

într-un portofel ce se afla în buzunarul său, 10 comprimate inscripționate

„SN" ce păreau a fi Metadona despre care

învinuitul a afirmat că îi

aparțin și le deținea, ilegal, pentru consum

propriu.

Cele 10 comprimate „SN" găsite asupra

învinuitului I.V.

și cele 28 punguțe din

material plastic de culoare albă predate

de inculpata P.G. au fost ridicate și introduse în două

plicuri

care au fost sigilate cu sigiliul tip MAI nr. 52361, spre expertizare. Raportul

de constatare tehnico-științifică nr.

919932

din 11 noiembrie 2010 a concluzionat că proba constând în 28 punguțe

din material plastic de culoare albă conține 1,02

grame de heroină.

Cantitatea de 0,60 grame de

heroină rămasă după analiza

probelor de laborator a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte a

Inspectoratului General al Poliției Române dovadă

seria H nr.

0020544 din 15 noiembrie 2010.

Raportul de constatare tehnico-științifică nr.

919933 din 15 noiembrie 2010 efectuat în cauza privind pe I.V. a

concluzionat că proba constând în 10 comprimate rotunde, albe,

inscripționate „SN" conțin ca substanță

activă Metadonă.

Au fost administrate

următoarele mijloace de probă: procesul-

verbal de constatare a infracțiunii flagrante; procesele

- verbale de percheziție corporală; declarațiile martorului cu identitate

protejată

„P.A.";

declarațiile martorilor N.N. și G.B.;

rapoartele de constatare tehnico - științifice nr. 919931

din 11 noiembrie 2010,

919932 din 11

noiembrie 2010 și 919933 din 15 noiembrie 2010; declarațiile învinuitului I.V.;

declarațiile inculpatei P.G.

Până la începerea cercetării

judecătorești, la termenul din 16 decembrie 2010, inculpata a declarat că

recunoaște săvârșirea faptelor

reținute

în actul de sesizare, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, conform

procedurii reglementate de art. 320

1

C. proc. pen.

În raport de situația de fapt

expusă mai sus, s-a reținut că fapta

inculpatei

P.G., constând în aceea că la data de 11

noiembrie

2010 a vândut martorului cu identitate protejată „P.A.

" două doze conținând 0,08 grame heroină

pentru suma de 60 lei,

întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000. Fapta aceleiași inculpate a deține pentru

vânzare și consum propriu, fără drept, 28 doze

conținând 1,02 grame

heroină

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.

4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Săvârșind două fapte înainte de

a fi condamnată definitiv pentru una din

ele devin aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.

referitoare la concursul

de infracțiuni.

Inculpata a săvârșit infracțiunile în intervalul de timp de

la liberarea condiționată și până la împlinirea

duratei pedepsei de 10

ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 219 din 17 februarie

2004 a

Tribunalul București, secția I penală, astfel că faptele deduse judecății sunt

săvârșite în stare de recidivă

postcondamnatorie

prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

Potrivit dispoziției art. 113 alin. (1) C. pen. „dacă

făptuitorul,

din cauza unei boli ori a

intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau

alte asemenea substanțe, prezintă pericol pentru societate, poate fi

obligat

a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoșire".

În cauza de față, din lucrările dosarului a reieșit

că inculpata

P.G. este consumatoare de

droguri de aproximativ 8 ani de

zile, dependența acesteia de heroină

fiind cronică.

Deși inculpata a fost

supravegheată medical pe durata detenției

anterioare

nu s-a putu realiza reprimarea dependenței, împrejurare ce o poate face

periculoasă pentru societate.

Starea de pericol a fost evaluată și prin prisma

comportamentului anterior săvârșirii faptelor deduse judecății în

prezenta cauză, respectiv prin condamnarea

inculpatei la 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2,

art. 4 și art. 5 din

Legea nr. 143/2000.

Astfel fiind, în baza art. 113 alin. (1) și (3) C.

pen. inculpata a

fost obligată la tratament

medical până la însănătoșire.

În ceea ce privește

individualizare a pedepselor aplicate, s-a

reținut că s-a dat eficiența cuvenită tuturor

criteriilor generale prev. de

art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al faptei

împrejurările în care a fost

săvârșită, limitele de pedeapsă prevăzute

de

textele încriminatoare, împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală. Inculpata a mai

suferit o condamnare

tot pentru infracțiuni prevăzute de Legea nr.

243/2000, respectiv 10

ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 219 din 17 februarie 2004

pronunțată

de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală

nr. 4096 din 10 august 2004, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, fapt ce a atras reținerea dispozițiilor

art.

37 lit. a) C. pen., referitoare

la recidiva postcondamnatorie.

Însă, chiar dacă inculpata are

statut de recidivist nu s-a impus

majorarea

cuantumului pedepselor aplicate, așa cum a solicitat

Parchetul. Inculpata P.G. a recunoscut săvârșirea faptelor

reținute

în sarcina ei, solicitând ca judecata să aibă loc în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală,

conform procedurii

reglementate de art. 320

1

C. proc. pen.,

astfel că

reducerea pedepselor cu 1/3 s-a

apreciat că este legală. Nu s-a putut

ignora

nici împrejurarea că inculpata are un grad redus de instrucție, nefiind

școlarizată, astfel că are o reprezentare necorespunzătoare

asupra realității, iar aplicarea unei pedepse

excesive așa cum - a

solicitat

Parchetul nu reprezintă nu reprezintă o soluție.

Pe de altă parte, nu s-a impus

nici reținerea de circumstanțe

atenuante,

așa cum a solicitat inculpata, iar o eventuală reducere a

cuantumului pedepselor aplicate s-a apreciat că nu

are justificare. S-a

constatat, că

pedepsele aplicate au fost în mod just individualizate,

atât ca întindere, cât și ca mod de executare,

critica formulată atât de

Parchet cât și de inculpată s-a apreciat a fi

nefondată și a fost înlăturată.

Astfel prin decizia penală nr.

67 din 09 martie 2011 a Curții de Apel București, secția l-a penală, s-a decis:

"Admite apelul declarat

de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 976

din 23 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală, în dosarul nr. 58070/3/2010.

Desființează, în parte, sentința

și în fond, în baza art. 113 alin. și (3) C. pen. obligă pe inculpată la tratament

medical până la

însănătoșire.

Menține starea de arest a

inculpatei și compută prevenția de la

11

noiembrie

2010 la zi."

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs

inculpata P.G.

Prin

motivele de recurs susținute oral de apărătorul desemnat

din oficiu, s-a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei recurate

și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru a se pronunța și cu

privire la apelul inculpatei.

Examinând decizia

recurată prin prisma cazurilor de casare

prev.

de art. 385 ind.

9

pct. 9 C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor urma.

Înalta

Curte, a apreciat critica formulată de către recurenta inculpată ca fiind

fondată, întrucât din actele și lucrările dosarului,

rezultă că și inculpata P.G. a declarat apel

împotriva sentinței penale nr. 976 din 23 decembrie 2010, pronunțată de

Tribunalul București, secția l-a penală, în

dosarul nr. 58070/3/2010,

însă instanța de apel a omis a se pronunța cu

privire la apelul acesteia.

Astfel,

se reține că în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 385 ind.

9

pct. 9 C. proc. pen., dispoziții potrivit cărora

este caz de casare situația în care „Hotărârea nu

cuprinde motivele

pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul

hotărârii sau acesta nu se înțelege",în speța de față

existând contradicții între considerentele

deciziei și dispozitivul

acesteia.

Așadar, deși în

considerentele deciziei au fost expuse și

analizate

și criticile inculpatei, în minuta și dispozitivul deciziei nu a

fost menționată soluția pronunțată cu privire la

apelul inculpatei, ci

numai cu privire la apelul parchetului.

Față

de aceste considerente, în baza art. 385 ind.1 5 pct. 2 lit. c)

C. proc. pen., urmează a fi

admis recursul inculpatei P.G.

, va casa

decizia recurată și va trimite cauza pentru

rejudecarea

apelurilor Parchetului de pe lângă Tribunalul București și al inculpatei,

aceleiași instanțe, respectiv Curții de Apel București.

Se

va menține starea de arest a inculpatei P.G., cu

motivarea că, temeiurile avute în vedere la luarea

acestei măsuri fată

de

inculpată subzistă și impun în continuarea privarea de libertate a

acesteia.

Cheltuielile

judiciare ocazionate de soluționarea recursului

declarat de inculpată vor rămâne în sarcina statului, iar suma de 200

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va

suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite,

recursul declarat de inculpata P.G. împotriva

deciziei penale nr. 67 din 09 martie 2011 a Curții

de Apel București, s

ecția l-a penală.

Casează

decizia recurată și trimite cauza pentru rejudecarea

apelurilor Parchetului de pe

lângă Tribunalul București și al inculpatei,

aceleiași instanțe, respectiv Curtea de Apel București.

Menține

starea de arest a inculpatei.

Cheltuielile

judiciare ocazionate de soluționarea recursului

declarat de inculpată rămân în sarcina statului, iar suma de 200 lei,

reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 08 iunie 2011.