ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 805/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 805/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 209 din 25 octombrie 2010 Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta SC L.I. SRL Corni - prin adm. R.I., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Botoșani, și Administrația Finanțelor Publice Municipală Botoșani. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, reclamanta a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 5 din 27 ianuarie 2009, prin care i s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în valoare de 691.474 RON, precum și a actelor care au stat la baza emiterii acesteia.
Reclamanta a arătat că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece există un caz bine justificat, existând îndoială cu privire la legalitatea actelor administrative emise, cu atât mai mult cu cât amenda în valoare de 5000 RON și măsura complementară de confiscare a materialului lemnos în valoare de 9.784 RON a fost anulată prin Sentința nr. 2396 din 29 aprilie 2009 și există pericolul producerii unei pagube iminente întrucât sumele stabilite prin actul de control sunt foarte mari, iar activitatea societății este perturbată prin faptul ca s-a pus poprire pe conturile societății. Instanța de fond a apreciat că pentru a fi admisă o asemenea cerere trebuie să fie întrunite cele două condiții, cea a cazului bine justificat și a posibilității producerii unei pagube prin executarea actului.
Analizând actele administrative contestate, instanța de fond nu a identificat situații care să ducă la concluzia că, la încheierea acestora, autoritatea publică emitentă a încălcat dispoziții legale imperative, situații care ar fi de natură să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ. Faptul că, prin Sentința nr. 2396/2009 a Judecătoriei Botoșani a fost anulat procesul verbal de contravenție din 19 ianuarie 2009 motivat de faptul că fapta reținută în cuprinsul acestuia nu mai este incriminată contravențional nu prezintă relevanță în ceea ce privește obligațiile fiscale pe care reclamanta le are la bugetul de stat urmare a comercializării materialului lemnos transportat. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta S.C.
L.I. SRL Corni prin administrator R.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că în cauză este îndeplinită condiția cazului bine justificat, deoarece există o îndoială cu privire la legalitatea actelor administrative emise, cu atât mai mult cu cât amenda în valoare de 5.000 RON și măsura complementară de confiscare material lemnos în valoare de 9.748 RON, stabilită în procesul-verbal, a fost anulat prin Sentința civilă nr. 2396 din 29 aprilie 2009, în Dosarul nr. 1385/19/2009, ceea ce întărește încă o dată nelegalitatea deciziei organului de control fiscal.
Se arată că pe rolul Tribunalului Botoșani, există înregistrată pricina având ca obiect - anulare act taxe și impozite, prin care s-a solicitat anularea deciziei de impunere nr. 5 din 27 ianuarie 2009. De asemenea, recurentul consideră că subzistă și pericolul producerii unei pagube iminente, deoarece activitatea societății a fost grav perturbată având în vedere că în perioada 18 mai 2009 - 15 decembrie 2009, s-a pus poprire pe conturile societății, astfel că nu și-a mai desfășurat activitatea, în sensul relațiilor cu clienții, cărora nu le-a mai putut face plăți, nu a mai putut achita rate de leasing, iar angajaților nu le-a mai putut achita salarii. Deblocarea acestora s-a realizat în baza Sentinței nr. 217 din 05 noiembrie 2009, iar blocarea din nou a conturilor societății, ar duce la imposibilitatea de a mai putea plăti furnizorii, salariații și ar duce la falimentul societății.
Recurenta consideră că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ, deoarece instanța a constatat că fapta reținută nu mai este incriminată contravențional și ca urmare, cât privește comercializarea materialului lemnos, acesta nu s-a făcut cu încălcarea legii și nu există obligație fiscală în ce privește acest fapt. Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond”.
Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare instanța este limitată la a cerceta, după verificarea condiției de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. Deci, în cadrul cererii de suspendare, instanța nu va cerceta îndeplinirea condițiilor de legalitate și oportunitate ale actului administrativ, această obligație revenindu-i instanței de fond, învestită cu soluționarea acțiunii în anulare. Condiția existenței cazului „bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea și înțelepciunea judecătorului sub aspectul conținutului său, presupune ca asupra legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului, respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs.
Pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza, pe fond conținutul actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului. Raportat la probele administrate, Înalta Curte apreciază că instanța de fond, motivat și argumentat a apreciat că, în cauză, nu există suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate, fără însă ca prin aceasta, să antameze sau să anticipeze analiza pe fond, a conținutului și legalității actului administrativ contestat.
Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de fond că și cerința pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate nu este îndeplinită în cauză. Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații. Ținând seama de considerentele de ordin legal și de situația de fapt dovedită, Înalta Curte apreciază că executarea actului administrativ nu este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. Față de cele arătate, reținând așadar, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ”ș)” și „t)”, că nu sunt întrunite cumulativ cerințele legale pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal atacat, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E: Respinge recursul declarat de SC L.I. SRL Corni prin administrator R.I. împotriva Sentinței civile nr. 209 din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 februarie 2011. Procesat de GGC - NN
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.