ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 805/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 209 din 25 octombrie

2010 Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, cererea formulată de

reclamanta SC L.I. SRL Corni - prin adm. R.I., în contradictoriu cu pârâtele

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Botoșani, și Administrația

Finanțelor Publice Municipală Botoșani.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că, reclamanta a solicitat

suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 5 din 27 ianuarie 2009, prin

care i s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în valoare de 691.474 RON,

precum și a actelor care au stat la baza emiterii acesteia.

Reclamanta a arătat

că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, deoarece există un caz bine justificat, existând îndoială cu

privire la legalitatea actelor administrative emise, cu atât mai mult cu cât

amenda în valoare de 5000 RON și măsura complementară de confiscare a

materialului lemnos în valoare de 9.784 RON a fost anulată prin Sentința nr.

2396 din 29 aprilie 2009 și există pericolul producerii unei pagube iminente

întrucât sumele stabilite prin actul de control sunt foarte mari, iar

activitatea societății este perturbată prin faptul ca s-a pus poprire pe

conturile societății.

Instanța de fond a

apreciat că pentru a fi admisă o asemenea cerere trebuie să fie întrunite cele

două condiții, cea a cazului bine justificat și a posibilității producerii unei

pagube prin executarea actului.

Analizând actele

administrative contestate, instanța de fond nu a identificat situații care să

ducă la concluzia că, la încheierea acestora, autoritatea publică emitentă a

încălcat dispoziții legale imperative, situații care ar fi de natură să

răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ.

Faptul că, prin

Sentința nr. 2396/2009 a Judecătoriei Botoșani a fost anulat procesul verbal de

contravenție din 19 ianuarie 2009 motivat de faptul că fapta reținută în

cuprinsul acestuia nu mai este incriminată contravențional nu prezintă

relevanță în ceea ce privește obligațiile fiscale pe care reclamanta le are la

bugetul de stat urmare a comercializării materialului lemnos transportat.

Împotriva hotărârii

instanței de fond reclamanta S.C. L.I. SRL Corni prin administrator R.I. a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că în cauză este îndeplinită condiția cazului bine

justificat, deoarece există o îndoială cu privire la legalitatea actelor

administrative emise, cu atât mai mult cu cât amenda în valoare de 5.000 RON și

măsura complementară de confiscare material lemnos în valoare de 9.748 RON,

stabilită în procesul-verbal, a fost anulat prin Sentința civilă nr. 2396 din

29 aprilie 2009, în Dosarul nr. 1385/19/2009, ceea ce întărește încă o dată

nelegalitatea deciziei organului de control fiscal.

Se arată că pe rolul

Tribunalului Botoșani, există înregistrată pricina având ca obiect - anulare

act taxe și impozite, prin care s-a solicitat anularea deciziei de impunere nr.

5 din 27 ianuarie 2009.

De asemenea,

recurentul consideră că subzistă și pericolul producerii unei pagube iminente,

deoarece activitatea societății a fost grav perturbată având în vedere că în

perioada 18 mai 2009 - 15 decembrie 2009, s-a pus poprire pe conturile

societății, astfel că nu și-a mai desfășurat activitatea, în sensul relațiilor

cu clienții, cărora nu le-a mai putut face plăți, nu a mai putut achita rate de

leasing, iar angajaților nu le-a mai putut achita salarii.

Deblocarea acestora

s-a realizat în baza Sentinței nr. 217 din 05 noiembrie 2009, iar blocarea din

nou a conturilor societății, ar duce la imposibilitatea de a mai putea plăti

furnizorii, salariații și ar duce la falimentul societății.

Recurenta consideră

că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ,

deoarece instanța a constatat că fapta reținută nu mai este incriminată

contravențional și ca urmare, cât privește comercializarea materialului lemnos,

acesta nu s-a făcut cu încălcarea legii și nu există obligație fiscală în ce

privește acest fapt.

Examinând cauza în

raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „în cazuri

bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea

în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată

poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ până la pronunțarea instanței de fond”.

Pe de altă parte, în

cadrul cererii de suspendare instanța este limitată la a cerceta, după

verificarea condiției de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ

cerințele prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv

cazul bine justificat și paguba iminentă.

Deci, în cadrul

cererii de suspendare, instanța nu va cerceta îndeplinirea condițiilor de

legalitate și oportunitate ale actului administrativ, această obligație

revenindu-i instanței de fond, învestită cu soluționarea acțiunii în anulare.

Condiția existenței

cazului „bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea și

înțelepciunea judecătorului sub aspectul conținutului său, presupune ca asupra

legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta

să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului,

respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs.

Pentru a înlătura,

chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actelor

administrative, prin suspendarea acestora, instanța poate aprecia necesitatea

unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză și

care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de

legalitate, fără a analiza, pe fond conținutul actului administrativ, instanța

având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței

dreptului.

Raportat la probele

administrate, Înalta Curte apreciază că instanța de fond, motivat și argumentat

a apreciat că, în cauză, nu există suficiente indicii aparente care să

răstoarne prezumția de legalitate, fără însă ca prin aceasta, să antameze sau

să anticipeze analiza pe fond, a conținutului și legalității actului

administrativ contestat.

Înalta Curte

apreciază, în acord cu instanța de fond că și cerința pagubei iminente ce s-ar

produce reclamantei în cazul executării imediate nu este îndeplinită în cauză.

Soluția suspendării

actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de

protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de

autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării

deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o

serie de obligații.

Ținând seama de

considerentele de ordin legal și de situația de fapt dovedită, Înalta Curte

apreciază că executarea actului administrativ nu este de natură a crea pagube

serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate, iar

instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va

menține.

Față de cele arătate,

reținând așadar, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 2

alin. (1) lit. ”ș)” și „t)”, că nu sunt întrunite cumulativ cerințele legale

pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal atacat,

în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de SC L.I. SRL Corni prin administrator R.I. împotriva Sentinței

civile nr. 209 din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 februarie 2011.

Procesat

de GGC - NN