ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1101/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 84/2009 din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtă, fiind admisă excepția tardivității procedurii prealabile. în consecință, instanța a respins ca inadmisibile capetele de cerere privind anularea Ordinelor Ministrului Apărării Naționale nr. 522/1993 și nr. 855/1994, respectiv capătul de cerere privind daunele morale și materiale.

Totodată, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, fiind respins capătul de cerere privind soluționarea cererii de comunicare a unei copii a stenogramei audientei din data de 10 decembrie 2007. Prima instanță a reținut neîntemeiată excepția tardivității acțiunii, în raport cu data sesizării, respectiv 21 februarie 2009 și dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reținute ca fiind incidente în speța dedusă judecății. Referitor la excepția tardivității plângerii prealabile, prima instanță a constatat că prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 stabilesc ca termene de introducere a plângerii prealabile un termen de 30 de zile de la data comunicării actului, respectiv de 6 luni de la data emiterii acestuia.

S-a reținut că reclamantul a formulat plângere prealabilă privind anularea Ordinelor nr. 522/1993 și nr. 855/1994 la data de 22 decembrie 2008, cu mult după împlinirea termenului de prescripție de 6 luni calculat de la data emiterii actului, iar declararea neconstituționalității art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 nu produce efecte în situația dată, în condițiile în care decizia a avut în vedere ipoteza actului administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului. În ce privește Ordinul nr. M126/1991, judecătorul fondului a apreciat că examinarea caracterului și efectelor acestuia presupune îndeplinirea condițiilor formale generale de învestire a instanței prevăzute de art. 7, art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Reținând caracterul accesoriu al capătului de cerere privind daunele morale și materiale față de capătul principal de cerere privind anularea actelor administrative, prima instanță a constatat că îndeplinirea tardivă a procedurii prealabile atrage și inadmisibilitatea capătului accesoriu vizând daunele. Prima instanță a apreciat că excepția autorității de lucru judecat operează cu privire la capătul de cerere având ca obiect soluționarea cererii de comunicare a unei copii a stenogramei audienței din data de 10 decembrie 2007, având în vedere sentința civilă nr. 114 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău, hotărâre irevocabilă, prin care s-a respins ca nefondată acțiunea cu același obiect, reținându-se soluționarea cererii prin adresa nr. 11831 din 10 iulie 2008. Reținând tripla identitate de obiect, părți și cauză, instanța a apreciat îndeplinite condițiile art. 1201 C. civ.

și art. 166 C. proc. civ. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.D.A., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând casarea sentinței atacate și respingerea excepției tardivității procedurii prealabile, respectiv a excepției autorității de lucru judecat. În susținerea motivelor de recurs, după prezentarea situației de fapt, recurentul a arătat, în esență, că documentele ce atestă efectuarea plângerii prealabile au fost depuse la dosarul cauzei. S-a mai susținut că pârâtul nu a precizat motivele audienței din data de 10 decembrie 2007 și documentele depuse ce constituie, de asemenea, dovada îndeplinirii procedurii prealabile. Examinând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Potrivit art. 109 C. proc. civ., oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței putându-se face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, dovada în acest sens anexându-se la cererea de chemare în judecată. In conformitate cu prevederea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Procedura prealabilă a fost concepută în dreptul administrativ ca o cale care poate oferi persoanei vătămate posibilitatea de a obține rezolvarea diferendului prin recunoașterea dreptului sau a interesului legitim vătămat mai rapid, fără mijlocirea instanței. Legea nr. 554/2004 instituie o procedură administrativă obligatorie, prealabilă sesizării instanței, exercitată sub forma recursului grațios sau ierarhic, această procedură fiind reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, ca un fine de neprimire, neîndeplinirea acesteia, în condițiile prevăzute de lege, fiind sancționată cu respingerea cererii ca inadmisibilă, în acord cu prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

În atare condiții, reținând caracterul obligatoriu al procedurii prealabile instituite de art. 7 din Legea nr. 554/2004, precum și faptul că din dovada atașată de reclamant la cererea sa, rezultă efectuarea acestei proceduri în luna decembrie a anului 2008, în mod corect prima instanță a reținut că plângerea prealabilă a fost formulată cu mult ulterior expirării termenului prevăzut de lege. Față de soluția dată asupra capătului de cerere vizând anularea Ordinelor Ministrului Apărării Naționale nr. 522/1993 și nr. 855/1994, apare că în mod judicios prima instanță a respins și capătul de cerere vizând acordarea de daune materiale și morale. Totodată, în conformitate cu prevederea art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate.

Se constată că, după cum în mod corect a reținut și prima instanță, excepția autorității de lucru judecat operează cu privire petitul având ca obiect soluționarea cererii de comunicare a unei copii a stenogramei audienței din data de 10 decembrie 2007, întrucât prin sentința civilă nr. 114 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău, hotărâre irevocabilă, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată în contradictoriu cu același pârât, având același obiect și cauză, în soluționarea pricinii reținându-se răspunsul dat cererii formulate de reclamant prin adresa nr. 11831 din 10 iulie 2008. In consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de A.D.A. împotriva sentinței nr. 84/2009 din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2010.