ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1101/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

nr. 84/2009 din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția tardivității acțiunii

invocată de pârâtă, fiind admisă excepția tardivității procedurii prealabile.

în consecință, instanța a respins ca inadmisibile capetele de cerere privind

anularea Ordinelor Ministrului Apărării Naționale nr. 522/1993 și nr. 855/1994,

respectiv capătul de cerere privind daunele morale și materiale. Totodată, a

fost admisă excepția autorității de lucru judecat, fiind respins capătul de

cerere privind soluționarea cererii de comunicare a unei copii a stenogramei

audientei din data de 10 decembrie 2007.

Prima instanță

a reținut neîntemeiată excepția tardivității acțiunii, în raport cu data

sesizării, respectiv 21 februarie 2009 și dispozițiile art. 11 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, reținute ca fiind incidente în speța dedusă judecății.

Referitor la

excepția tardivității plângerii prealabile, prima instanță a constatat că prevederile

art. 7 din Legea nr. 554/2004 stabilesc ca termene de introducere a plângerii

prealabile un termen de 30 de zile de la data comunicării actului, respectiv de

6 luni de la data emiterii acestuia.

S-a reținut că

reclamantul a formulat plângere prealabilă privind anularea Ordinelor nr.

522/1993 și nr. 855/1994 la data de 22 decembrie 2008, cu mult după împlinirea

termenului de prescripție de 6 luni calculat de la data emiterii actului, iar

declararea neconstituționalității art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 nu

produce efecte în situația dată, în condițiile în care decizia a avut în vedere

ipoteza actului administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de

drept decât destinatarul actului.

În ce privește

Ordinul nr. M126/1991, judecătorul fondului a apreciat că examinarea

caracterului și efectelor acestuia presupune îndeplinirea condițiilor formale

generale de învestire a instanței prevăzute de art. 7, art. 11 din Legea nr.

554/2004.

Reținând

caracterul accesoriu al capătului de cerere privind daunele morale și materiale

față de capătul principal de cerere privind anularea actelor administrative, prima

instanță a constatat că îndeplinirea tardivă a procedurii prealabile atrage și

inadmisibilitatea capătului accesoriu vizând daunele.

Prima instanță

a apreciat că excepția autorității de lucru judecat operează cu privire la

capătul de cerere având ca obiect soluționarea cererii de comunicare a unei

copii a stenogramei audienței din data de 10 decembrie 2007, având în vedere sentința

civilă nr. 114 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău, hotărâre

irevocabilă, prin care s-a respins ca nefondată acțiunea cu același obiect,

reținându-se soluționarea cererii prin adresa nr. 11831 din 10 iulie 2008.

Reținând

tripla identitate de obiect, părți și cauză, instanța a apreciat îndeplinite

condițiile art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs A.D.A., criticând soluția pronunțată pentru

netemeinicie și nelegalitate, solicitând casarea sentinței atacate și

respingerea excepției tardivității procedurii prealabile, respectiv a excepției

autorității de lucru judecat.

În susținerea

motivelor de recurs, după prezentarea situației de fapt, recurentul a arătat,

în esență, că documentele ce atestă efectuarea plângerii prealabile au fost

depuse la dosarul cauzei.

S-a mai

susținut că pârâtul nu a precizat motivele audienței din data de 10 decembrie 2007

și documentele depuse ce constituie, de asemenea, dovada îndeplinirii

procedurii prealabile.

Examinând

sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este

nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Potrivit art.

109 C. proc. civ., oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane

trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente, în cazurile anume

prevăzute de lege, sesizarea instanței putându-se face numai după îndeplinirea

unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, dovada în

acest sens anexându-se la cererea de chemare în judecată.

In

conformitate cu prevederea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de

a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se

consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un

act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente

sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de

zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Procedura

prealabilă a fost concepută în dreptul administrativ ca o cale care poate oferi

persoanei vătămate posibilitatea de a obține rezolvarea diferendului prin

recunoașterea dreptului sau a interesului legitim vătămat mai rapid, fără

mijlocirea instanței.

Legea nr.

554/2004 instituie o procedură administrativă obligatorie, prealabilă sesizării

instanței, exercitată sub forma recursului grațios sau ierarhic, această

procedură fiind reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la

acțiune, ca un fine de neprimire, neîndeplinirea acesteia, în condițiile

prevăzute de lege, fiind sancționată cu respingerea cererii ca inadmisibilă, în

acord cu prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

În atare

condiții, reținând caracterul obligatoriu al procedurii prealabile instituite

de art. 7 din Legea nr. 554/2004, precum și faptul că din dovada atașată de

reclamant la cererea sa, rezultă efectuarea acestei proceduri în luna decembrie

a anului 2008, în mod corect prima instanță a reținut că plângerea prealabilă a

fost formulată cu mult ulterior expirării termenului prevăzut de lege.

Față de

soluția dată asupra capătului de cerere vizând anularea Ordinelor Ministrului

Apărării Naționale nr. 522/1993 și nr. 855/1994, apare că în mod judicios prima

instanță a respins și capătul de cerere vizând acordarea de daune materiale și

morale.

Totodată, în

conformitate cu prevederea art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci când a

doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între

aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate.

Se constată

că, după cum în mod corect a reținut și prima instanță, excepția autorității de

lucru judecat operează cu privire petitul având ca obiect soluționarea cererii

de comunicare a unei copii a stenogramei audienței din data de 10 decembrie 2007,

întrucât prin sentința civilă nr. 114 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel

Bacău, hotărâre irevocabilă, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată în

contradictoriu cu același pârât, având același obiect și cauză, în soluționarea

pricinii reținându-se răspunsul dat cererii formulate de reclamant prin adresa

nr. 11831 din 10 iulie 2008.

In consecință,

pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de A.D.A. împotriva sentinței nr.

84/2009 din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2010.