ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1536/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții

de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

reclamantul A.N. a solicitat obligarea pârâtului S.R.I. să numească și să

constituie un Consiliu de Judecată a Apelului, conform dispozițiilor art. 23

alin. (5) din Regulamentul Consiliului de Judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că prin Hotărârea Consiliului de Judecată din 9 iunie 2003 s-a propus

trecerea sa în rezervă, hotărâre ce era supusă căilor de atac potrivit regulamentelor

militare, dar apelul formulat împotriva acestuia nu a fost soluționat până în

prezent deoarece pârâtul nu a numit și constituit un Consiliu de Judecată a

Apelului.

Prin întâmpinarea formulată, S.R.I. a

invocat excepția tardivității acțiunii față de dispozițiile art. 11 din Legea

nr. 554/2004.

La termenul de judecată din data de 21 aprilie 2008 reclamantul A.N. a invocat excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 80/1995.

Prin sentința nr. 67 din 10 iunie 2008

Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția tardivității formulării acțiunii, respingând-o ca tardiv

formulată.

Referitor la excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 80/1995

invocată de reclamantul A.N., Curtea a constatat că aceasta privește fondul

cauzei, or conform prevederilor art. 137 C. proc. civ. „instanța este ținută să

se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond

care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii”.

În ceea ce privește excepția tardivității

formulării acțiunii de către reclamantul A.N., Curtea a reținut că aceasta este

întemeiată, acțiunea fiind promovată la mai mult de 4 ani după sesizarea

pârâtului.

În termen legal, reclamantul A.N. a

declarat recurs împotriva încheierii din 10 iunie 2008 prin care i-a fost

respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale privitoare la dispozițiile

art. 85 alin. (2) din Legea nr. 80/1995, precum și împotriva sentinței nr. 67

din 10 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., iar în

motivarea ei recurentul-reclamant a trecut în revistă istoricul situației de

fapt în urma căruia s-a văzut nevoit a solicita instanței de contencios

administrativ obligarea intimatului-pârât la numirea și constituirea unui

Consiliu de Judecată a Apelului în condițiile în art. 23 alin. (5) din

Regulamentul Consiliului de judecată în vederea soluționării contestației

împotriva propunerii de trecere în rezervă înregistrată la S.R.I. sub nr.

1553218 din 10 iunie 2003.

A apreciat recurentul că este admisibilă

cererea sa de sesizare a Curții Constituționale în conformitate cu prevederile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 și că soluția pronunțată de Curtea de

Apel reprezintă doar o modalitate de a evita judecarea fondului litigiului,

ceea ce în opinia sa este o dovadă a presiunii făcute de intimat asupra

instanței de judecată din Bacău și a privării recurentului de posibilitatea de

a se apăra față de documentul din 9 iunie 2003, clasificat inițial și

declasificat abia în iunie 2007.

Examinând cauza, prin prisma criticilor

enunțate mai înainte, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că sunt

incidente dispozițiile art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ., astfel că va

admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Trebuie precizat că cererea de recurs

vizează doar sentința nr. 67 din 10 iunie 2008, că nu există o altă încheiere

pronunțată la aceeași dată de prima instanță, instanță căreia însă recurentul

îi impută atât soluția dată cererii de sesizare a Curții Constituționale cât și

dezlegarea dată excepției de tardivitate invocată de pârâtul S.R.I.

Verificând actele dosarului se observă că

la data de 21 aprilie 2008 reclamantul a invocat excepția de

neconstituționalitate și în mod corect instanța a solicitat acestuia să indice

textul legal considerat neconstituțional. Această precizare a fost făcută la 13 mai 2008, arătându-se că excepția vizează art. 85 alin. (2) din Legea nr. 80/1995;

precizarea în discuție a fost comunicată și părții adverse care potrivit art. 29

alin. (4) din Legea nr. 47/1992 trebuie să-și exprime punctul de vedere asupra

excepției.

Prin cererea înregistrată la 26 mai 2008 A.N.

a menționat că la termenul fixat pentru 10 iunie 2008 se află în imposibilitate

de a se prezenta în instanță și motivul, certificat emis de grefa Înaltei Curți

de Casație și Justiție și depus la dosar fond, aspecte consemnate de altfel în

practicaua sentinței recurate.

Cererea de amânare a cauzei a fost

respinsă de curtea de apel în temeiul art. 156 C. proc. civ. și având în vedere

că ambele părți au cerut judecarea în lipsă a procedat la soluționarea

excepției de tardivitate în conformitate cu art. 137 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că în acest fel au

fost nesocotite dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora

judecătorul are îndatorirea de a face să fie respectate și de a respecta el

însuși principiul contradictorialității și celelalte principii ale procesului

civil.

Principiul contradictorialității

presupune a asigura participanților la procesul civil dreptul de a combate susținerile

părții potrivnice.

În speță, reclamantul a fost lipsit de

posibilitatea de a se apăra față de excepția tardivității acțiunii invocată în

temeiul art. 11 din Legea nr. 554/2004 de pârâtul S.R.I., după rezolvarea incidentului

procedural soluționat prin încheierea din 18 aprilie 2008.

Principiul contradictorialității și

implicit dreptul la apărare se circumscriu dreptului la un proces echitabil așa

cum este acesta consacrat de art. 6 din C.E.D.O., iar în cauză acest drept nu a

fost respectat.

Acceptând că amânarea cauzei nu este

obligatoriu a fi acordată în conformitate cu art. 156 alin. (1) C. proc. civ.

și că, în speță, reclamantul a mai solicitat un termen pentru imposibilitate de

prezentare, instanța era datoare a apela la alin. (2) al art. 156 C. proc. civ.

și a amâna pronunțarea pentru a da posibilitate celui în discuție să își

exprime poziția/să combată/ excepția tardivității acțiunii pe care a

promovat-o.

Neprocedând în acest fel, instanța a omis

a acorda atenția cuvenită dreptului la apărare și unui principiu fundamental ce

guvernează procesul civil.

Așadar, unicul motiv al casării cu

trimitere spre rejudecare este acela al asigurării că dreptul la apărare este

respectat, urmând ca uzând de prevederile art. 129 C. proc. civ. instanța să ia

toate măsurile pentru a pune în discuția părților excepțiile invocate de părți,

dar în același timp și de a nu permite încălcarea art. 723 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit căruia drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună

credință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.N.

împotriva sentinței civile nr. 67 din 10 iunie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2009.