ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 809/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

de chemare în judecată și procedura derulată în primul ciclu procesual

Prin cererea înregistrată sub nr. 12/32/2008,

reclamantul A.N. a chemat în judecată pârâtul Serviciul Român de Informații, solicitând

ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să numească și să

constituie un Consiliu de Judecată a Apelului conform art. 25 alin. (5) din

Regulamentul Consiliului de Disciplină.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin Hotărârea Consiliului de Judecată din 9

iunie 2003, s-a propus trecerea sa în rezervă, hotărâre ce era supusă căilor de

atac potrivit regulamentelor militare, dar deși a formulat apel acesta nu a

fost soluționat până în prezent deoarece pârâtul nu a constituit un Consiliu de

Judecată a Apelului.

Prin Sentința nr. 67

din 10 iunie 2008, instanța a admis excepția tardivității acțiunii și a respins

acțiunea ca tardiv formulată.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul

declarat de reclamantul A.N. împotriva Sentinței nr. 67/2008, a casat sentința

și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, motivat de faptul că s-a

încălcat dreptul la apărare al acestuia.

În rejudecare,

pârâtul a formulat întâmpinare invocând pe cale de excepție, abuzul de drept

procedural din partea reclamantului, autoritatea de lucru judecat și

tardivitatea acțiunii, iar pe fond, respingerea acțiunii.

instanțe în rejudecare

Prin Sentința nr. 25

din 23 februarie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepția

abuzului de drept procedural și excepția autorității de lucru judecat, ca

nefondate;

- a admis excepția

tardivității acțiunii și pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de

reclamantul A.N. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații, ca

tardiv formulată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de rejudecare a reținut că reclamantul a arătat că a

contestat Hotărârea din data de 9 iunie 2003, la 10 iunie 2003.

În ceea ce privește

excepția tardivității formulării acțiunii, prima instanță a reținut că este

întemeiată, în raport de prevederile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr.

554/2004, acțiunea fiind promovată la mai mult de 4 ani după sesizarea

pârâtului.

Deși a reținut

tardivitatea acțiunii, prima instanță a analizat și excepția abuzului de drept

care se referă și la exercitarea abuzivă a dreptului privind accesul liber la

justiție, începând cu cererea de chemare în judecată.

În acest sens, a

reținut că art. 723 alin. (1) C. proc. civ., prevede exercitare cu

bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut de lege.

Deși reclamantul are

un drept recunoscut, acela de a formula căi de atac împotriva unui act

administrativ pe care el îl consideră nelegal, în cauza de față, pârâtul nu a

făcut o dovadă a relei-credințe a reclamantului și nici că a suferit un

prejudiciu prin chemarea sa în instanță, așa cum prevede art. 723 (2) C. proc.

civ., motiv pentru care, prima instanță a apreciat că excepția este nefondată.

De asemenea, a fost

respinsă și excepția autorității de lucru judecat față de tardivitatea

acțiunii.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul A.N., în temeiul art. 304 pct. 8, 9 și

art. 304

1

C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, solicitând în principal, modificarea sentinței, în sensul

admiterii acțiunii, iar în subsidiar, a apreciat că se impune casarea hotărârii

și trimiterea cauzei spre rejudecare în conformitate cu Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului, practica Curții Europene a Drepturilor Omului și

Regulamentul Consiliilor de Judecată.

În motivarea cererii

de recurs, recurentul a trecut în revistă istoricul situației de fapt, în urma

căruia s-a văzut nevoit a solicita instanței de contencios administrativ

obligarea intimatului-pârât la numirea și constituirea unui Consiliu de

Judecată a Apelului în condițiile în art. 23 alin. (5) din Regulamentul Consiliului

de judecată în vederea soluționării contestației împotriva propunerii de

trecere în rezervă înregistrată la Serviciul Român de Informații sub nr.

1553218 din 10 iunie 2003.

Sub aspectul

incidenței motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., a

arătat că instanța de fond a interpretat greșit obiectul cererii sale, care

viza o obligație de a face, schimbând astfel înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al cererii.

Sub aspectul

incidenței motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurentul consideră că hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a

legii și este lipsită de temei, deoarece instanța s-a raportat la prevederile

Legii nr. 554/2004, fără a înțelege faptul că, trebuia soluționată contestația

conform Regulamentului Consiliilor de Judecată.

intimatului

Prin întâmpinare,

intimatul Serviciul Român de Informații a precizat că, în principal, se impune

respingerea cererii de recurs ca fiind abuziv exercitată în condițiile în care

A.N. a inițiat în contradictoriu cu Serviciul Român de Informații peste 30 de

dosare, a exercitat toate căile de atac ordinare și extraordinare întemeiate pe

diferite motive în încercarea sa de anulare a ordinului de trecere în rezervă,

iar acest comportament este sancționat de art. 723 C. proc. civ. și de art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitor la dreptul la un proces

echitabil; pe fondul recursului s-a arătat că acesta este nefondat, nefiind

incident cazul de nulitate a sentinței invocat de recurent.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând cauza din

perspectiva motivelor de nelegalitate invocate de recurent (art. 304 pct. 8 și

9 C. proc. civ.) și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

reține că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare, pentru

considerentele ce succed:

și de drept relevante

Sesizată la data de 3

ianuarie 2008, cu acțiunea având ca obiect obligarea pârâtului Serviciul Român

de Informații să numească și să constituie un Consiliu de Judecată a Apelului,

conform art. 25 alin. (5) din Regulamentul Consiliului de Disciplină, în

vederea soluționării contestației formulate de împotriva Hotărârii Consiliului

de Judecată din 9 iunie 2003, instanța de rejudecare a Curții de Apel Bacău s-a

pronunțat cu prioritate asupra excepției tardivității acțiunii, pe care a

admis-o, respingând acțiunea ca tardiv introdusă.

Raportat la

probatoriul administrat și la dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. c) și alin.

(2) din Legea nr. 554/2004, dezlegarea dată excepției tardivității acțiunii

este corectă și legală și va fi menținută de instanța de control judiciar.

În conformitate cu

prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acțiunile prin care se

solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen

de 6 luni, care se socotește, după caz, de la data expirării termenului de

soluționare a plângerii prealabile, respectiv, data expirării termenului legal

de soluționare a cererii (lit. c).

Pentru motive

întemeiate, textul menționat prevede la alin. (2) posibilitatea sesizării

instanței de contencios administrativ și după expirarea termenului de 6 luni,

dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ sau

luării la cunoștință.

În speță, recurentul

a contestat Hotărârea Consiliului de Judecată din 9 iunie 2003, la data de 10

iunie 2003, iar la data de 3 ianuarie 2008 a sesizat instanța de contencios

administrativ cu acțiunea de față.

În aceste condiții,

în mod evident atât termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 554/2004 (termen de prescripție), dar și termenul de 1 an

prevăzut de art. 11 alin. (2) din același act normativ (termen de decădere) în

care se pot introduce acțiuni în contencios administrative au fost încălcate de

recurent, acțiunea fiind înregistrată la aproape 4 ani de la data sesizării

pârâtului cu soluționarea contestației împotriva actului administrativ

vătămător.

Prin urmare,

introducerea peste termenul legal a acțiunii face ca instanța să nu fie sesizată

legal, astfel că orice discuție asupra fondului litigiului este de prisos,

atâta timp cât excepția admisă a degrevat instanța de analizarea fondului.

Este de remarcat

faptul că demersul judiciar al recurentului-reclamant se situează în mod

sensibil la limita prevederilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ., conform

cărora „drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit

scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege”.

Sub acest aspect,

dispozițiile art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului invocate

și de recurent sunt nesocotite chiar de acesta, dreptul la un proces echitabil

fiind în mod evident exercitat cu depășirea, prin voința exclusivă a

recurentului, a limitelor unui termen rezonabil în sensul Convenției.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.N. împotriva sentinței nr. 25 din 23 februarie 2010 a Curții de

Apel Bacău , secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 februarie2012.

Procesat de GGC - LM