ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 809/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată și procedura derulată în primul ciclu procesual Prin cererea înregistrată sub nr. 12/32/2008, reclamantul A.N. a chemat în judecată pârâtul Serviciul Român de Informații, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să numească și să constituie un Consiliu de Judecată a Apelului conform art. 25 alin. (5) din Regulamentul Consiliului de Disciplină. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Hotărârea Consiliului de Judecată din 9 iunie 2003, s-a propus trecerea sa în rezervă, hotărâre ce era supusă căilor de atac potrivit regulamentelor militare, dar deși a formulat apel acesta nu a fost soluționat până în prezent deoarece pârâtul nu a constituit un Consiliu de Judecată a Apelului.

Prin Sentința nr. 67 din 10 iunie 2008, instanța a admis excepția tardivității acțiunii și a respins acțiunea ca tardiv formulată. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamantul A.N. împotriva Sentinței nr. 67/2008, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, motivat de faptul că s-a încălcat dreptul la apărare al acestuia. În rejudecare, pârâtul a formulat întâmpinare invocând pe cale de excepție, abuzul de drept procedural din partea reclamantului, autoritatea de lucru judecat și tardivitatea acțiunii, iar pe fond, respingerea acțiunii.

2. Hotărârea primei instanțe în rejudecare Prin Sentința nr. 25 din 23 februarie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a respins excepția abuzului de drept procedural și excepția autorității de lucru judecat, ca nefondate; - a admis excepția tardivității acțiunii și pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul A.N. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații, ca tardiv formulată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de rejudecare a reținut că reclamantul a arătat că a contestat Hotărârea din data de 9 iunie 2003, la 10 iunie 2003. În ceea ce privește excepția tardivității formulării acțiunii, prima instanță a reținut că este întemeiată, în raport de prevederile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, acțiunea fiind promovată la mai mult de 4 ani după sesizarea pârâtului.

Deși a reținut tardivitatea acțiunii, prima instanță a analizat și excepția abuzului de drept care se referă și la exercitarea abuzivă a dreptului privind accesul liber la justiție, începând cu cererea de chemare în judecată. În acest sens, a reținut că art. 723 alin. (1) C. proc. civ., prevede exercitare cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut de lege. Deși reclamantul are un drept recunoscut, acela de a formula căi de atac împotriva unui act administrativ pe care el îl consideră nelegal, în cauza de față, pârâtul nu a făcut o dovadă a relei-credințe a reclamantului și nici că a suferit un prejudiciu prin chemarea sa în instanță, așa cum prevede art. 723 (2) C. proc.

civ., motiv pentru care, prima instanță a apreciat că excepția este nefondată. De asemenea, a fost respinsă și excepția autorității de lucru judecat față de tardivitatea acțiunii. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A.N., în temeiul art. 304 pct. 8, 9 și art. 304 1 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, iar în subsidiar, a apreciat că se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în conformitate cu Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, practica Curții Europene a Drepturilor Omului și Regulamentul Consiliilor de Judecată.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a trecut în revistă istoricul situației de fapt, în urma căruia s-a văzut nevoit a solicita instanței de contencios administrativ obligarea intimatului-pârât la numirea și constituirea unui Consiliu de Judecată a Apelului în condițiile în art. 23 alin. (5) din Regulamentul Consiliului de judecată în vederea soluționării contestației împotriva propunerii de trecere în rezervă înregistrată la Serviciul Român de Informații sub nr. 1553218 din 10 iunie 2003. Sub aspectul incidenței motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., a arătat că instanța de fond a interpretat greșit obiectul cererii sale, care viza o obligație de a face, schimbând astfel înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al cererii.

Sub aspectul incidenței motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul consideră că hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii și este lipsită de temei, deoarece instanța s-a raportat la prevederile Legii nr. 554/2004, fără a înțelege faptul că, trebuia soluționată contestația conform Regulamentului Consiliilor de Judecată. 4. Apărările intimatului Prin întâmpinare, intimatul Serviciul Român de Informații a precizat că, în principal, se impune respingerea cererii de recurs ca fiind abuziv exercitată în condițiile în care A.N. a inițiat în contradictoriu cu Serviciul Român de Informații peste 30 de dosare, a exercitat toate căile de atac ordinare și extraordinare întemeiate pe diferite motive în încercarea sa de anulare a ordinului de trecere în rezervă, iar acest comportament este sancționat de art. 723 C. proc.

civ. și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitor la dreptul la un proces echitabil; pe fondul recursului s-a arătat că acesta este nefondat, nefiind incident cazul de nulitate a sentinței invocat de recurent. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând cauza din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate de recurent (art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.) și în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce succed: 1. Argumente de fapt și de drept relevante Sesizată la data de 3 ianuarie 2008, cu acțiunea având ca obiect obligarea pârâtului Serviciul Român de Informații să numească și să constituie un Consiliu de Judecată a Apelului, conform art. 25 alin. (5) din Regulamentul Consiliului de Disciplină, în vederea soluționării contestației formulate de împotriva Hotărârii Consiliului de Judecată din 9 iunie 2003, instanța de rejudecare a Curții de Apel Bacău s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției tardivității acțiunii, pe care a admis-o, respingând acțiunea ca tardiv introdusă. Raportat la probatoriul administrat și la dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004, dezlegarea dată excepției tardivității acțiunii este corectă și legală și va fi menținută de instanța de control judiciar.

În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acțiunile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni, care se socotește, după caz, de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv, data expirării termenului legal de soluționare a cererii (lit. c). Pentru motive întemeiate, textul menționat prevede la alin. (2) posibilitatea sesizării instanței de contencios administrativ și după expirarea termenului de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ sau luării la cunoștință. În speță, recurentul a contestat Hotărârea Consiliului de Judecată din 9 iunie 2003, la data de 10 iunie 2003, iar la data de 3 ianuarie 2008 a sesizat instanța de contencios administrativ cu acțiunea de față.

În aceste condiții, în mod evident atât termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 (termen de prescripție), dar și termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din același act normativ (termen de decădere) în care se pot introduce acțiuni în contencios administrative au fost încălcate de recurent, acțiunea fiind înregistrată la aproape 4 ani de la data sesizării pârâtului cu soluționarea contestației împotriva actului administrativ vătămător. Prin urmare, introducerea peste termenul legal a acțiunii face ca instanța să nu fie sesizată legal, astfel că orice discuție asupra fondului litigiului este de prisos, atâta timp cât excepția admisă a degrevat instanța de analizarea fondului.

Este de remarcat faptul că demersul judiciar al recurentului-reclamant se situează în mod sensibil la limita prevederilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora „drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege”. Sub acest aspect, dispozițiile art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului invocate și de recurent sunt nesocotite chiar de acesta, dreptul la un proces echitabil fiind în mod evident exercitat cu depășirea, prin voința exclusivă a recurentului, a limitelor unui termen rezonabil în sensul Convenției. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N. împotriva sentinței nr. 25 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău , secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie2012. Procesat de GGC - LM