ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 99/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr.

3489/118/2011, reclamanta SC F.CO GE RO SPA Italia a solicitat în

contradictoriu cu pârâții Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul Local

al Municipiului Constanța - Serviciul Public de Impozite, Taxe și Alte Venituri

ale Bugetului Local ca prin hotărâre să se dispună în principal:

- anularea

dispoziției nr. R-S 203757 din 10 februarie 2011 emisă de SPITVBL Constanța,

- anularea/revocarea

declarației de impunere înregistrată sub nr. G 30969 din 28 iunie 2007, cu

consecința anulării rolului fiscal aferent și a tuturor sarcinilor fiscale

aferente,

- anularea/revocarea

declarației de impunere înregistrată sub nr. G 30968 din 28 iunie 2007, cu

consecința anulării rolului fiscal aferent și a tuturor sarcinilor fiscale

aferente, cu cheltuieli de judecată.

În subsidiar, a

solicitat anularea dispoziției nr. R-S 203757 din 10 februarie 2011 și

obligarea pârâtelor la stabilirea și calcularea obligațiilor fiscale ale

reclamantei aferente suprafețelor de teren de 51.870,29 mp și 10.620,05 mp

situate în Constanța, Zona Faleză Nord, respectiv str. M.E., începând cu data

punerii efective a subscrisei în posesia celor două suprafețe de teren, sub

sancțiunea unei penalități de 1.000 RON/zi de întârziere de la momentul

rămânerii irevocabile a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că este

parte contractantă a Contractelor de concesiune nr. 38133/2000 și 38134/2000

prin care Municipiul Constanța avea obligația de a-i preda terenurile

concesionate în maxim 90 de zile de la semnarea contractelor.

S-a mai arătat că au

fost întâmpinate nenumărate probleme în legătură cu punerea reclamantei în

posesia terenurilor concesionate, aceasta fiind nevoită să recurgă la acțiuni

judiciare și executori judecătorești, astfel că abia la data de 28 aprilie 2005

au fost semnate de reclamantă și de către Primăria Constanța procesele-verbale

de predare-primire a terenurilor aferente celor două contracte.

Pârâtul Municipiul

Constanța prin Primar a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția

lipsei calității sale procesuale pasive.

La termenul de

judecată din 02 iunie 2011 reprezentantul convențional al pârâtului Constanța a

invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanta, arătând că

în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza II din Legea nr.

554/2004 și față de cuantumul sumelor menționate în adresa nr. S 59654 din 02

iunie 2011 emisă de Serviciul Public de Impozite, Taxe și Alte Venituri ale

Bugetului Local Constanța, de peste 500.000 RON, competența materială aparține

Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ.

Prin Sentința nr. 978

din 02 iunie 2011 Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței materiale

invocată de pârâtul Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale

Bugetului Local Constanța și a declinat competența soluționării cauzei în

favoarea Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această sentința Tribunalul Constanța a reținut că în speță criteriul aplicabil

în aprecierea competenței este cuantumul sumelor reprezentând sarcinile fiscale

a căror anulare se solicită, întrucât aceste sume reprezintă obligații fiscale

(taxă folosință teren).

A reținut Tribunalul

că din analiza adresei nr. S 59654 din 02 iunie 2011 emisă de Serviciul Public

de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local Constanța reiese că

reclamanta are obligații fiscale reprezentând taxă folosință teren în cuantum

total de 572.920 RON, așadar superior plafonului de diferențiere de 500.000

RON, astfel că instanța competentă este Curtea de Apel Constanța.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 809/36 din 14 iulie 2011.

În ședința publică

din 28 septembrie 2011, instanța a pus în discuția părților excepția

necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța în soluționarea cauzei, în

raport de declarațiile de impunere în care se menționează suma de 38.265 RON și

suma de 7.834 RON.

Curtea de Apel

Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin

sentința nr. 333/CA din 12 octombrie 2011 a admis excepția necompetenței

materiale, a declinat cauza la Tribunalul Constanța, secția de contencios

administrativ a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a

sesizat instanța superioară pentru soluționarea acestui incident procedural.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut că prin actul administrativ supus controlului

de legalitate se stabilesc în sarcina contribuabilului debite constând în taxe

și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, iar suma

contestată este mai mică de 500.000 RON, astfel că instanța competentă este

tribunalul.

În baza art. 20 alin.

(1) pct. 2, art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată

că soluționarea prezentului conflict negativ de competență se face în favoarea

Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, în raport de

considerentele care vor fi expuse în continuare.

În interpretarea și

aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei

Curți de Casație și Justiție s-a reținut cu caracter unitar că aceste

dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a

instanței de fond, după cum urmează:

poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității

centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;

stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei

vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Criteriul valoric

este aplicabil în cauzele care au ca obiect taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale și accesorii ale acestora, delimitând competența materială a

tribunalului și a curții de apel în funcție de suma în litigiu.

În cazul de față,

obiectul principal al litigiului îl constituie anularea/revocarea declarației

de impunere înregistrată sub nr. G 30969 din 28 iunie 2007 și a declarației de

impunere înregistrată sub nr. G 30968 din 28 iunie 2007, ambele emise de

reclamantă în calitatea sa de contribuabil, pe baza cărora s-a determinat anual

taxa de folosință a celor două terenuri concesionate.

Potrivit acestor declarații

de impunere pentru terenul în suprafață de 51.870,29 mp a fost stabilită o taxă

în sumă de 38.265 RON (declarația de impunere nr. G 30969 din 28 iunie 2007)

iar pentru terenul în suprafață de 10.620,05 mp a fost stabilită o taxă în sumă

de 7.834 RON.

Prin urmare, având în

vedere că suntem în prezența unei cereri de anulare a unui act administrativ

unilateral emis de organul fiscal prin care sunt stabilite în sarcina

reclamantei taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora, iar valoarea stabilită prin cele două declarații a căror

anulare/revocare se solicită nu depășește pragul valoric de 500.000 RON

prevăzut de lege, se apreciază că, în speță, competența materială aparține

Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamanta SC F. CO GE RO SPA Italia și pârâții Municipiul Constanța

prin Primar, Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului

Local Constanța în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 ianuarie 2012.