ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3058/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, reclamanții SC C.L. SRL și P.D. au solicitat, în contradictoriu cu

pârâții C.N.A.D.N. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor, anularea

proiectului tehnic fluidizarea trafic pe DN1 și centura rutiera în zona de Nord

a Municipiului București, ca fiind întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale

și obligarea pârâților la plata sumei de 1.000.000 Euro cu titlu de daune

morale.

Prin sentința civilă nr. 2759 din 24 iunie 2009,

Curtea de Apel București a respins excepția lipsei calității procesual pasive a

Ministerului Transporturilor, Turismului și Construcțiilor, a respins ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții de SC C.L.R.E. SRL și P.D. în

contradictoriu cu pârâții Statul Român prin C.N.A.D.N. România SA și a respins

cererea de intervenție formulată de intervenienta SC C.L.R.E. SRL.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în

esență că exproprierea terenului aparținând reclamanților s-a efectuat în

temeiul Legii nr. 198/2004 și nu în temeiul Legii nr. 33/1994 și că nu se pot

reține concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză în sensul că

anterior exproprierii nu a fost efectuată o cercetare prealabilă prin care să

se analizeze posibilitatea realizării unei lucrări de interes public prin alte

mijloace decât prin expropriere.

In ceea ce privește propunerea înaintată de

reclamanți, respectiv exproprierea terenurilor aflate pe partea opusă și

aparținând C.F.R. SA și M.Ap.N., instanța de fond a apreciat că nu este

posibilă, având în vedere că în scopul fluidizării traficului din zonă s-a

considerat oportun execuția a două benzi de circulație pe sens, suplimentare.

Astfel, instanța de fond a apreciat că interesul

public primează în fața interesului privat al unei persoane supuse

exproprierii, iar obligația proiectantului este aceea de a găsi o soluție

tehnică optimă care să răspundă exigențelor impuse pentru un traseu de drum

național.

Împotriva acestei hotărâri, SC C.L. SRL București, P.D.,

SC C.L.R.E. SRL București și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii au

declarat recurs.

In motivarea cererii de recurs, C.L. SRL București, P.D.,

SC C.L.R.E. SRL București au invocat motivele de recurs prevăzute de pct. 7, 8

și pct. 9 art. 304 C. proc. civ., arătând în esență că:

- Nu s-a analizat legalitatea, temeinicia și

oportunitatea actului administrativ atacat și au fost înlăturate fără nici o

motivație probele administrate în cauză.

- In cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 198/2004,

ci ale Legii nr. 33/1994, întrucât proiectul în cauză are ca obiect lărgirea

șoselei de centură, care nu este drum național.

- Proiectul încalcă interesul public, bugetul

statului fiind obligat, în opinia recurenților să plătească câteva milioane de

euro în plus cu titlu de despăgubiri, fără să existe nici o justificare pentru

care proiectantul a adoptat această măsură.

Recurentul Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii a declarat recurs împotriva sentinței nr. 2759 din 24 iunie,

susținând în esență că nu are calitate procesual pasivă în cauză, întrucât nu

are atribuții în ceea ce privește elaborarea documentațiilor tehnice.

Analizând sentința atacată, în raport cu criticile

formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte apreciază că recursul declarat de SC C.L. SRL București, P.D., SC C.L.R.E.

SRL București este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în

continuare.

In speță, declararea utilității publice a planului de

amplasament pentru proiectul de drum s-a produs în urma. publicării în M.Of.

nr. 491 din 23 iulie 2007 și a H.G. nr. 681/2007, iar procedura de expropriere

s-a declanșat în urma promovării H.G. nr. 428/2008.

Nu se pot reține susținerile recurenților privitoare

la îndepărtarea probelor din cauză fără nici o motivație/atâta vreme cât

instanța de fond a considerat ca neîntemeiate concluziile expertului tehnic în

specialitatea Căi Ferate, Drumuri și Poduri, având în vedere că în cauză a fost

efectuată o cercetare prealabilă prin care s-a analizat dacă lucrarea de

interes public se poate efectua și prin alte mijloace, fiind relevant în acest

sens răspunsul proiectantului SC S.C. în sensul că o eventuală schimbarea a

soluției inițiale ar produce întârzieri în realizarea proiectului precum și

costuri suplimentare.

In mod corect s-a reținut de către instanța de fond

că transferul dreptului de proprietate s-a realizat în temeiul prevederilor

Legii nr. 198/2004 care este o lege cu caracter special și care prevede

procedura ce trebuie îndeplinită pentru exproprierea suprafețelor de teren

necesare realizării autostrăzilor și drumurilor naționale, având în vedere

faptul că proiectul privește construirea sectorului cuprins între DN 7 și DN 1A

și fluidizarea traficului pe DN 1 între km. 8+ 100 și km 17+100 și centura

rutieră în zona de nord a Municipiului București, iar în urma protocolului

încheiat în baza Hotărârii nr. 660 din 05 iunie 2003 au fost încadrate în

categoria drumuri naționale toate transoanele de drum de pe Centura București.

De asemenea, avizul C.N.A.D.N.R. nr. 3227 din 18

decembrie 2008 (fila 261 dosarul de fond) prin care s-a avizat favorabil

documentația în faza modificatoare, este dovada modificării soluției inițiale

de la 2 la 4 benzi pentru obiectivul Fluidizarea traficului pe DN 1 între km

8+100 - km 17+100 și centura rutieră în zona de nord a Bucureștiului Obiect 7-

Completarea centurii rutiere a Municipiului București prin construcția

sectorului cuprins între DN 7 și DN 1.

Așa cum a reținut și instanța de fond, interesul

public primează în fața interesului privat al unei persoane expuse

exproprierii, în condițiile în care proiectul în cauză răspunde exigențelor

impuse pentru un traseu de drum național iar soluția propusă a avut în vedere

toate considerentele de ordin tehnic și socio-economic.

Față de cele reținute, în conformitate cu art. 312

alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii, Înalta Curte apreciază că acesta este

întemeiat și urmează a-1 admite pentru următoarele considerente.

Obiectul cererii de chemare în judecată privește

anularea proiectului tehnic privind Fluidizarea trafic pe DN 1 și centura

rutiera în zona de Nord a Municipiului București, iar întocmirea documentației

tehnico-economice intră în atribuțiile C.N.A.D.N.R. SA, în exclusivitate

Conform H.G. nr. 76/2009, Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii are atribuții specifice care îi revin în calitate de

autoritate de stat în domeniul transporturilor, printre acestea neregăsindu-se

atribuții privind elaborarea documentațiilor tehnice.

Concluzionând, se constată că Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii nu are calitate procesul pasivă în cauză.

În consecință, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte admite recursul declarat de Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii, modifică sentința atacată în sensul că admite excepția

lipsei calității procesual pasive a Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii și respinge acțiunea reclamanților formulată împotriva acestui

pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC C.L. SRL București, P.D.,

SC C.L.R.E. SRL București împotriva sentinței civile nr. 2759 din 24 iunie 2009

a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Admite recursul declarat de Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii împotriva sentinței civile nr. 2759 din 24

iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că admite

excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii și respinge acțiunea reclamanților formulată împotriva acestui

pârât.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 iunie 2010.