ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3632/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 680 din 25 octombrie 2007, Tribunalul Iași a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului C.C.  trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen.

A constatat că în cauză nu s-au constituit părți civile și a respins cererea formulată de Spitalul Clinic de Urgență Sf. Treime Iași de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași a fost trimis în judecată inculpatul C.C. pentru că în noaptea de 29/30 aprilie 2006, a aplicat o lovitură în cap victimei N.I., care a căzut lovindu-se cu capul de asfalt, și profitând de starea acestuia, i-a sustras hainele și pantofii.

Urmare loviturii, victima a decedat la 12 mai 2006, la Spitalul de Neurochirurgie Iași.

Prin actul medico-legal a rezultat că moartea a fost violentă și s-a datorat unei come cerebrale consecutive fracturii de calotă iradiată de bază, contuzie, dilacerare gravă și traumatismului abdominal cu contuzie de mezenter.

Inculpatul a negat constant săvârșirea faptei, iar trimiterea sa în judecată s-a făcut pe baza declarațiilor martorilor N.S.E., D.M. și B.S., care l-au recunoscut din grup ca fiind autorul infracțiunii, cât și martorii H.A., C.M. și L.I. care au confirmat prezența inculpatului la locul săvârșirii faptei.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiate martorele menționare, care au relatat că în acea noapte, de la balconul locuinței au observat cum o persoană îmbrăcată într-o scurtă din piele neagră, cu emblemă, a lovit victima iar apoi a dezbrăcat-o.

Martorele nu au putut afirma cu certitudine că acea persoană este inculpatul C.C., întrucât nu i-au văzut fața, locul fiind slab luminat.

La solicitarea inculpatului a fost audiată și martora P.T. care a relatat că în acea noapte a permis accesul inculpatului în mansarda blocului în care locuiește, infirmând posibilitatea ca acesta să fi părăsit blocul.

Instanța a reținut, din depozițiile acestor martori, că autorul infracțiunii este o persoană cu o constituție fizică medie, cu părul scurt și care purta o scurtă de piele de culoare neagră cu embleme colorate, iar din probe rezultă că inculpatul avea părul lung, la 5 zile după săvârșirea faptei, iar haina sa era de culoare verde.

Constatând că este o mare îndoială cu privire la vinovăția inculpatului care îi profită, potrivit principiului „in dubio pro reo”, instanța a apreciat că nu a fost înlăturată prezumția de nevinovăție și a dispus achitarea sa, ca nefiind autorul infracțiunii.

Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, solicitând casarea sentinței și condamnarea inculpatului C.C. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, întrucât martorii au relatat prezența acestuia la locul săvârșirii infracțiunii și a fost recunoscut din grup.

Se critică sentința sub aspectul greșitei înlăturări a probelor administrate la urmărirea penală, soluția bazându-se numai pe probele administrate în fața instanței, nefăcându-se o analiză a întregului material probator ce dovedea vinovăția inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 32 din 25 martie 2008, Curtea de Apel Iași a respins apelul ca nefondat.

S-a motivat că în mod corect a constatat tribunalul că probele nu stabilesc, fără dubii, vinovăția inculpatului, martorii neputându-l identifica întrucât fapta s-a petrecut noaptea, iar modul de descriere al agresorului nu coincide cu înfățișarea inculpatului C.C.

Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel iași este nefondat.

În motivele de recurs, procurorul reia criticile formulate cu ocazia declarării apelului, invocând ca temei dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., în cauză existând o gravă eroare de fapt ce a determinat achitarea inculpatului.

Se susține că, în noaptea săvârșirii faptei, în jurul orelor 23 - 24,00 inculpatul a discutat cu martorii H.A., C.M. și L.I., în apropierea locului unde s-a comis fapta, iar aceștia, sesizând starea de nervozitate a inculpatului, l-au alungat, infirmându-se astfel declarația martorei P.T. care arăta că în acea noapte inculpatul a dormit în mansarda blocului în care aceasta locuiește.

De asemenea, martorele D.M. și N.S.E. au putut vedea cine este autorul, strada fiind luminată puternic și cu vizibilitate.

Se solicită, în consecință, casarea celor două hotărâri și condamnarea inculpatului C.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (3) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că decizia atacată este temeinică și legală, bazată pe probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, făcându-se o corectă aplicare a principiului „in dubio pro reo”.

Este de necontestat că infracțiunea s-a comis noaptea, în jurul orelor 24,00, momentul agresiunii fiind observat de martorele N.S.E., D.M. și B.S.

Acestea au descris agresorul pe care l-au văzut din spate, ca având o înălțime de aproximativ 1,75 - 1,80 m, îmbrăcat într-o haină de culoare închisă, iar ulterior, fiindu-le prezentat din grup, l-a recunoscut ca fiind inculpatul, pe care de altfel îl cunoștea ca fiind o persoană fără adăpost -recunoscut fiind „după mers” și „după vestimentație”.

Martora D.M. a văzut o persoană cu o înălțime de aproximativ 1,70 m, păr negru scurt, fără o frizură anume, îmbrăcat cu o geacă neagră de piele cu embleme dreptunghiulare alb și roșu pe toată suprafața.

Trebuie menționat că și în fața instanței martora a relatat acest lucru, combătut în recursul parchetului, iar din declarațiile martorei cuvântul „scurt” referitor la părul agresorului este tăiat cu o cerneală din altă culoare decât scrisul din declarație, ceea ce este natură a crea suspiciuni.

În fine, martora B.S. descrie agresorul ca fiind un bărbat atletic, îmbrăcat cu o bluză ce părea de culoare deschisă, a văzut incidentul, dar nu a putut descrise prea multe întrucât zona era slab iluminată.

Așa cum rezultă însă din dosar, inculpatul avea părul lung, iar haina ce o purta nu era din piele neagră, ci albastră dintr-un material textil.

Este real că martorii H.A., C.M. și L.I. au relatat că în acea noapte l-au văzut pe inculpat în jurul orelor 23,00 - 24,00, fiind îmbrăcat cu o geacă albastră și mâneci maro cu embleme, și în altă variantă o haină neagră cu embleme, sub acest aspect existând contradicții între declarații.

În contextul acestei probe, în mod corect s-a apreciat de către instanța fondului și în apel că nu a putut fi răsturnată prezumția de vinovăție, existând un dubiu puternic cu privire la vinovăția acestuia și care îi profită.

Nu se poate susține că s-au înlăturat probele administrate în cursul urmăririi penale, întrucât, așa cum rezultă din examinarea declarațiilor, martorii au relatat același lucru ca și instanță, și anume că nu îl pot identifica pe inculpat ca fiind autorul faptei, întrucât fiind noapte, nu i-au văzut fizionomia, iar descrierea acestuia diferă de la martor la martor.

Pentru a se pronunța o hotărâre de condamnare, este necesar ca probele administrate să dovedească vinovăția inculpatului fără echivoc, iar ceea ce în speță nu s-a produs, neputându-se proba că acesta a comis infracțiunea ce i se impută, probele nefiind sigure, concrete, complete cu privire la vinovăție.

Față de cele ce preced, recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași va fi respins, conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva Deciziei penale nr. 32 din 25 martie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală privind pe inculpatul C.C.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu intimatului inculpat C.C., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2008.