ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2922/2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond.

Prin Sentința

nr. 2406 din 19 mai 2010 , Curtea de Apel București a respins acțiunea

formulată de reclamanții M.L.M., ș.a., ca neîntemeiată.

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel București, secția de administrativ și fiscal, la

data de 29 septembrie 2009, cu nr. de dosar 9148/2/2009, reclamanții M.L.M.,

ș.a., în contradictoriu cu pârâții Ministerul întreprinderilor Mici și

Mijlocii, Comerțului și Mediului De Afaceri și Ministerul Finanțelor Publice au

solicitat obligarea pârâților în solidar la plata drepturilor bănești

reprezentând spor de 75% din salariu, potrivit Legii nr. 490/2004 începând cu

data de 28 aprilie 2009 și în continuare, actualizat cu indicele de inflație,

de la data nașterii dreptului până la data plății efective.

La termenul

de judecată din data de 17 martie 2010, reclamanții prin avocat au precizat că

plata drepturilor bănești reprezentând spor de 75% din salariul de bază a fost

efectuată în luna decembrie 2009 înțelegând astfel să susțină doar capătul de

cerere privind actualizarea cu indicele de inflație de la data nașterii

dreptului până la data plății efective.

Față de

precizarea acțiunii, instanța de fond a reținut următoarele.

Prin H.G. nr.

1304/2009 s-a aprobat suplimentarea bugetului Ministerului întreprinderilor

Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri pe anul 2009 din Fondul de

rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, cu suma de 700.000 la capitolul

80.01 „Acțiuni generale economice comerciale și de muncă", titlul 10 Cheltuieli

de personal", necesară pentru gestionarea corespunzătoare aurilor

comunitare, astfel cum prevede art. 1 al acestui act normativ.

A mai reținut

Curtea că art. 2 al acestui act normativ prevede că „Ministerul

întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri răspunde

de modul de utilizare, în conformitate cu dispozițiile legale, a sumei alocate

potrivit prevederilor prezentei hotărâri. Pârâtul Ministerul întreprinderilor

Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri a transmis Ministerului

Finanțelor Publice, la data de 19 noiembrie 2009, cu adresa nr. 2.209, cererea

de deschidere de credite bugetare nr. 78 din 18 noiembrie 2009 pentru luna

noiembrie, în sumă de 700.000 lei la capitolul 80.01 generale economice

comerciale și de muncă" pentru titlul „cheltuieli de personal" ,

reprezentând cheltuieli cu salarii pentru achitarea sporului salarial de 75% destinat

personalului Organismului Intermediar pentru IMM, cererea fiind avizată de

Direcția Generală de Programare Bugetară la data de 23 noiembrie 2009 și

aprobată de Direcția Generală de Trezorerie și Contabilitate Publică la aceeași

dată (23 noiembrie 2009), ambele direcții fiind în cadrul Ministerului

Finanțelor Publice.

A

concluzionat Curtea că potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002 privind

finanțele publice, cu modificările ulterioare, nici o cheltuială din fonduri

publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată

potrivit legii, iar pe de altă parte, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în

buget dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială, respectiv

acordarea de fonduri suplimentare pentru plata indicelui de inflație cerut de

reclamanți.

2.

Calea de atac exercitată.

Împotriva

acestei decizii au formulat recurs, în termenul legal, reclamanții, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

căii de atac, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., se arată că începând cu data de 28 aprilie 2009, în mod nelegal

sporul de 75% din salariul de bază nu s-a mai acordat, deși susțin reclamanții

au continuat să-și desfășoare activitatea în domeniul gestionării fondurilor

europene.

Mai arată

reclamanții că pretențiile acestora sunt întemeiate pe dispozițiile art.

998-999 C. civ., iar soluționarea cererii referitoare la compensarea diminuării

patrimoniului ca urmare a devalorizării în timp cu rata inflației a sumelor

plătite cu întârziere din culpa intimaților, este atributul exclusiv al

instanței.

3.

Soluția instanței de recurs.

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile existente

la dosarul cauzei, de apărările părților, de dispozițiile legale incidente,

apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Motivul de

recurs, de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de

recurenții-reclamanți, potrivit căruia hotărârea pronunțată este lipsită de

temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, este,

de asemenea, nefondat.

Necontestat

este faptul că reclamanții sunt funcționari publici cu atribuții în gestionarea

asistenței financiare nerambursabile comunitare în cadrul Ministerului

întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri.

Potrivit art.

2 alin. (1) din H.G. nr. 595/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind

stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare,

„prevederile prezentei hotărâri se aplică personalului de conducere și

personalului de execuție, definit ca personal de specialitate conform

prevederilor art. 1 din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului

care gestionează fonduri comunitare, cu modificările ulterioare, care îndeplinește

cumulativ următoarele criterii...

a)...

b)

pct. 1-16".

Conform art.

4 alin. (3), (4) și (5) din H.G. nr. 595/2009, pentru aplicarea Legii nr.

490/2004, privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri

comunitare, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții privind verificarea și

confirmarea îndeplinirii criteriilor prevăzute la art. 2 în vederea majorării

salariale și avizează structurile și personalul care au ca obiect de activitate

gestionarea asistentei financiare nerambursabile comunitare, urmare a

documentelor depuse de instituțiile publice în cadrul cărora funcționează

structurile prevăzute la art. 2 alin. (1).

La art. 2

alin. (1) lit. b) din actul normativ menționat, se stipulează că prevederile

H.G. nr. 595/2009 se aplică persoanelor încadrate în structurile prevăzute la

pct. 1-16.

La pct. 11 al

acestui articol, se menționează și persoanele încadrate în „structurile care au

rol de organisme intermediare, stabilite în cadrul instituțiilor desemnate prin

hotărâre a Guvernului, îndeplinind atribuțiile prevăzute în acordurile de

delegare încheiate cu autoritățile de management".

În raport de dispozițiile legale menționate

anterior, rezultă că pentru a

beneficia

de majorarea salarială cu 75% solicitată de reclamanți se impune

îndeplinirea

condițiilor cumulative prevăzute la art. 2 din H.G. nr. 595/2009 și anume: a)

să aibă atribuții specifice domeniului gestionării asistenței

financiare nerambursabile comunitare, prevăzute în

fișa postului reprezentând

minimum 75% din totalul obiectivelor și

atribuțiilor de serviciu și pentru

îndeplinirea

cărora alocă minimum 75% din timpul îndeplinirii atribuțiilor de

serviciu prevăzute în fișa postului și b) să fie

încadrat într-una din structurile prevăzute la pct. 1-16 ale acestui articol și

să respecte cerințele de la pct. 11 al

acestui

articol, ca persoane încadrate în structurile care au rol de organisme

intermediare.

Insă,

verificarea și confirmarea îndeplinirii criteriilor prevăzute la art. 2 în

vederea acordării majorărilor salariale, se face de M.F.P., care ulterior emite

un aviz în sensul solicitărilor privind majorarea sau un aviz de respingere,

motivat, conform art. 6 din H.G. nr. 595/2009.

In acest sens

trebuie precizat că în mod corect instanța de fond a reținut că prin H.G. nr.

1304/2009 s-a aprobat suplimentarea bugetului Ministerului întreprinderilor

Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri pe anul 2009 din Fondul de

rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, cu suma de 700.000 la capitolul

80.01 „Acțiuni generale economice comerciale și de muncă", titlul 10

Cheltuieli de personal", necesară pentru gestionarea corespunzătoare

aurilor comunitare, astfel cum prevede art. 1 al acestui act normativ.

Art. 2 al

acestui act normativ prevede că „Ministerul întreprinderilor Mici și Mijlocii,

Comerțului și Mediului de Afaceri răspunde de modul de utilizare, în conformitate

cu dispozițiile legale, a sumei alocate potrivit prevederilor prezentei

hotărâri.

Pârâtul

Ministerul întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri

a transmis Ministerului Finanțelor Publice, la data de 19 noiembrie 2009, cu

adresa nr. 2.209, cererea de deschidere de credite bugetare nr. 78 din 18

noiembrie 2009 pentru luna noiembrie, în sumă de 700.000 lei la capitolul 80.01

generale economice comerciale și de muncă" pentru titlul „cheltuieli de

personal", reprezentând cheltuieli cu salarii pentru achitarea sporului

salarial de 75% destinat personalului Organismului Intermediar pentru IMM,

cererea fiind avizată de Direcția Generală de Programare Bugetară la data de 23

noiembrie 2009 și aprobată de Direcția Generală de Trezorerie și Contabilitate

Publică la aceeași dată (23 noiembrie 2009), ambele direcții fiind în cadrul

Ministerului Finanțelor Publice.

Potrivit

dispozițiilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările

ulterioare, nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată,

ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, iar pe de altă

parte , nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există baza

legală pentru respectiva cheltuială, respectiv acordarea de fonduri suplimentare

pentru plata indicelui de inflație cerut de reclamanți.

In acest

context și având în vedere și precizarea de acțiune a reclamanților de la data

de 17 martie 2010, se apreciază că instanța de fond în mod corect a respins

acțiunea ca neîntemeiată și în ceea ce privește actualizarea sporului cu

indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății

efective.

In

consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.L.M., ș.a., împotriva

sentinței nr. 2406 din 19 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2011.