ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2922/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin Sentința nr. 2406 din 19 mai 2010 , Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanții M.L.M., ș.a., ca neîntemeiată. Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de administrativ și fiscal, la data de 29 septembrie 2009, cu nr. de dosar 9148/2/2009, reclamanții M.L.M., ș.a., în contradictoriu cu pârâții Ministerul întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului De Afaceri și Ministerul Finanțelor Publice au solicitat obligarea pârâților în solidar la plata drepturilor bănești reprezentând spor de 75% din salariu, potrivit Legii nr. 490/2004 începând cu data de 28 aprilie 2009 și în continuare, actualizat cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului până la data plății efective.

La termenul de judecată din data de 17 martie 2010, reclamanții prin avocat au precizat că plata drepturilor bănești reprezentând spor de 75% din salariul de bază a fost efectuată în luna decembrie 2009 înțelegând astfel să susțină doar capătul de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective. Față de precizarea acțiunii, instanța de fond a reținut următoarele. Prin H.G. nr. 1304/2009 s-a aprobat suplimentarea bugetului Ministerului întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri pe anul 2009 din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, cu suma de 700.000 la capitolul 80.01 „Acțiuni generale economice comerciale și de muncă", titlul 10 Cheltuieli de personal", necesară pentru gestionarea corespunzătoare aurilor comunitare, astfel cum prevede art. 1 al acestui act normativ.

A mai reținut Curtea că art. 2 al acestui act normativ prevede că „Ministerul întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri răspunde de modul de utilizare, în conformitate cu dispozițiile legale, a sumei alocate potrivit prevederilor prezentei hotărâri.

Pârâtul Ministerul întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri a transmis Ministerului Finanțelor Publice, la data de 19 noiembrie 2009, cu adresa nr. 2.209, cererea de deschidere de credite bugetare nr. 78 din 18 noiembrie 2009 pentru luna noiembrie, în sumă de 700.000 lei la capitolul 80.01 generale economice comerciale și de muncă" pentru titlul „cheltuieli de personal" , reprezentând cheltuieli cu salarii pentru achitarea sporului salarial de 75% destinat personalului Organismului Intermediar pentru IMM, cererea fiind avizată de Direcția Generală de Programare Bugetară la data de 23 noiembrie 2009 și aprobată de Direcția Generală de Trezorerie și Contabilitate Publică la aceeași dată (23 noiembrie 2009), ambele direcții fiind în cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

A concluzionat Curtea că potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, iar pe de altă parte, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială, respectiv acordarea de fonduri suplimentare pentru plata indicelui de inflație cerut de reclamanți. 2. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termenul legal, reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se arată că începând cu data de 28 aprilie 2009, în mod nelegal sporul de 75% din salariul de bază nu s-a mai acordat, deși susțin reclamanții au continuat să-și desfășoare activitatea în domeniul gestionării fondurilor europene. Mai arată reclamanții că pretențiile acestora sunt întemeiate pe dispozițiile art. 998-999 C. civ., iar soluționarea cererii referitoare la compensarea diminuării patrimoniului ca urmare a devalorizării în timp cu rata inflației a sumelor plătite cu întârziere din culpa intimaților, este atributul exclusiv al instanței. 3. Soluția instanței de recurs. Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile existente la dosarul cauzei, de apărările părților, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Motivul de recurs, de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurenții-reclamanți, potrivit căruia hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, este, de asemenea, nefondat. Necontestat este faptul că reclamanții sunt funcționari publici cu atribuții în gestionarea asistenței financiare nerambursabile comunitare în cadrul Ministerului întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri. Potrivit art. 2 alin. (1) din H.G.

nr. 595/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, „prevederile prezentei hotărâri se aplică personalului de conducere și personalului de execuție, definit ca personal de specialitate conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările ulterioare, care îndeplinește cumulativ următoarele criterii... a)... b) pct. 1-16". Conform art. 4 alin. (3), (4) și (5) din H.G.

nr. 595/2009, pentru aplicarea Legii nr. 490/2004, privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții privind verificarea și confirmarea îndeplinirii criteriilor prevăzute la art. 2 în vederea majorării salariale și avizează structurile și personalul care au ca obiect de activitate gestionarea asistentei financiare nerambursabile comunitare, urmare a documentelor depuse de instituțiile publice în cadrul cărora funcționează structurile prevăzute la art. 2 alin. (1). La art. 2 alin. (1) lit. b) din actul normativ menționat, se stipulează că prevederile H.G. nr. 595/2009 se aplică persoanelor încadrate în structurile prevăzute la pct. 1-16.

La pct. 11 al acestui articol, se menționează și persoanele încadrate în „structurile care au rol de organisme intermediare, stabilite în cadrul instituțiilor desemnate prin hotărâre a Guvernului, îndeplinind atribuțiile prevăzute în acordurile de delegare încheiate cu autoritățile de management". În raport de dispozițiile legale menționate anterior, rezultă că pentru a beneficia de majorarea salarială cu 75% solicitată de reclamanți se impune îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute la art. 2 din H.G.

nr. 595/2009 și anume: a) să aibă atribuții specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare, prevăzute în fișa postului reprezentând minimum 75% din totalul obiectivelor și atribuțiilor de serviciu și pentru îndeplinirea cărora alocă minimum 75% din timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu prevăzute în fișa postului și b) să fie încadrat într-una din structurile prevăzute la pct. 1-16 ale acestui articol și să respecte cerințele de la pct. 11 al acestui articol, ca persoane încadrate în structurile care au rol de organisme intermediare. Insă, verificarea și confirmarea îndeplinirii criteriilor prevăzute la art. 2 în vederea acordării majorărilor salariale, se face de M.F.P., care ulterior emite un aviz în sensul solicitărilor privind majorarea sau un aviz de respingere, motivat, conform art. 6 din H.G.

nr. 595/2009. In acest sens trebuie precizat că în mod corect instanța de fond a reținut că prin H.G. nr. 1304/2009 s-a aprobat suplimentarea bugetului Ministerului întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri pe anul 2009 din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, cu suma de 700.000 la capitolul 80.01 „Acțiuni generale economice comerciale și de muncă", titlul 10 Cheltuieli de personal", necesară pentru gestionarea corespunzătoare aurilor comunitare, astfel cum prevede art. 1 al acestui act normativ. Art. 2 al acestui act normativ prevede că „Ministerul întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri răspunde de modul de utilizare, în conformitate cu dispozițiile legale, a sumei alocate potrivit prevederilor prezentei hotărâri.

Pârâtul Ministerul întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri a transmis Ministerului Finanțelor Publice, la data de 19 noiembrie 2009, cu adresa nr. 2.209, cererea de deschidere de credite bugetare nr. 78 din 18 noiembrie 2009 pentru luna noiembrie, în sumă de 700.000 lei la capitolul 80.01 generale economice comerciale și de muncă" pentru titlul „cheltuieli de personal", reprezentând cheltuieli cu salarii pentru achitarea sporului salarial de 75% destinat personalului Organismului Intermediar pentru IMM, cererea fiind avizată de Direcția Generală de Programare Bugetară la data de 23 noiembrie 2009 și aprobată de Direcția Generală de Trezorerie și Contabilitate Publică la aceeași dată (23 noiembrie 2009), ambele direcții fiind în cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, iar pe de altă parte , nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială, respectiv acordarea de fonduri suplimentare pentru plata indicelui de inflație cerut de reclamanți. In acest context și având în vedere și precizarea de acțiune a reclamanților de la data de 17 martie 2010, se apreciază că instanța de fond în mod corect a respins acțiunea ca neîntemeiată și în ceea ce privește actualizarea sporului cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.

In consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.L.M., ș.a., împotriva sentinței nr. 2406 din 19 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2011.