ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3023/2012

Asupra cererii de față:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin

cererea formulată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, la data de 29 martie 2012, în

contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor - Oficiul Român

pentru Imigrări, reclamantul C.H.H. a solicitat anularea Deciziei de returnare

nr. 2832887 din 15 martie 2012, emisă de Ministerul Administrației și

Internelor - Oficiul Român pentru Imigrări, susținând că îndeplinește

condițiile de prelungire a dreptului de ședere în România.

Reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile

O.U.G. nr. 194/2002.

Intimatul Oficiul Român pentru Imigrări a

formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal și a solicitat declinarea competenței de soluționare în favoarea Curții

de Apel București, instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, analizând actele și lucrările dosarului,

constată că excepția necompetenței materiale a instanței este fondată, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Prin cererea dedusă judecății, reclamantul a

contestat, în fața instanței de contencios administrativ a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, Decizia de returnare nr. 2832887 din 15 martie 2012 emisă

de Ministerul Administrației și Internelor - Oficiul Român pentru Imigrări,

prin care i-a fost refuzată prelungirea dreptului de ședere în România pe motiv

că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 62 alin. (5) coroborat cu art.

52 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002.

Prin aceiași decizie, în conformitate cu

prevederile art. 82 alin. (3) lit. b) pct. ii coroborat cu art. 52 alin. (2)

din aceiași ordonanță, reclamantului i s-a pus în vedere să părăsească

teritoriul României în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință a

deciziei.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin.

(1) din O.U.G.nr. 194/2002 privind regimul străinilor din România "Decizia

de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la

Curtea de Apel București, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul

Român pentru Imigrări, sau la Curtea de Apel în a cărei rază de competență se

află formațiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanța

soluționează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia.

Hotărârea instanței este irevocabilă"

În consecință, în raport cu obiectul cauzei

și dispozițiile legale mai sus citate, competentă să soluționeze pricina este

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

urmând ca Înalta Curte, în baza art. 158 - 159 pct. 2 C. proc. civ., să trimită

cauza spre competentă soluționare acestei instanțe.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Trimite cauza privind pe reclamantul C.H.H. și

pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Oficiul Român pentru Imigrări

spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 14

iunie 2012.