ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2770/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2770/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cererii de
față:
I. Circumstanțele
cauzei
Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data
de 29 martie 2012, în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor
- Oficiul Român pentru Imigrări, reclamantul C.H. a solicitat anularea Deciziei
de returnare din 15 martie 2012, emisă de Ministerul Administrației și
Internelor - Oficiul Român pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al
județului Ilfov, susținând că îndeplinește condițiile de prelungire a dreptului
de ședere în România.
Reclamantul și-a
întemeiat cererea pe dispozițiile O.U.G. nr. 194/2002.
Intimatul Oficiul
Român pentru Imigrări a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția
necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de
contencios administrativ și fiscal, și a solicitat declinarea competenței de
soluționare în favoarea Curții de Apel București, instanța competentă să
soluționeze prezentul litigiu.
II. Considerentele
Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, analizând
actele și lucrările dosarului, constată că excepția necompetenței materiale a
instanței este fondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin cererea dedusă
judecății, reclamantul a contestat, în fața instanței de contencios
administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Decizia de returnare din
15 martie 2012 emisă de Ministerul Administrației și Internelor - Oficiul Român
pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al județului Ilfov, prin care i-a
fost refuzată prelungirea dreptului de ședere în România pe motivul că nu
îndeplinește condițiile prevăzute de art. 56 alin. (1) și alin. (6) coroborat
cu art. 52 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002.
Prin aceiași decizie,
în conformitate cu prevederile art. 82 alin. (3) lit. b) pct. 2 coroborat cu
art. 52 alin. (2) din aceiași ordonanță, reclamantului i s-a pus în vedere să
părăsească teritoriul României în termen de 30 de zile de la data luării la
cunoștință a deciziei.
În conformitate cu prevederile
art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor din
România "Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de
la data comunicării la Curtea de Apel București, în cazul în care aceasta a
fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea de apel în a cărei
rază de competență se află formațiunea teritorială care a emis decizia de
returnare. Instanța soluționează cererea în termen de 30 de zile de la data
primirii acesteia. Hotărârea instanței este irevocabilă".
În consecință, în
raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale mai sus citate, competentă să
soluționeze pricina este Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, urmând ca Înalta Curte, în baza art. 158 - 159 pct. 2
C. proc. civ., să trimită cauza spre competentă soluționare acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competența de
soluționare a cauzei privind pe C.H. și Ministerul Administrației și Internelor
- Oficiul Român pentru Imigrări în favoarea Curții de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 iunie 2012.
Procesat de GGC - CL