ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2615/2012

Asupra contestației de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 martie 2012 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamanta C.O., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, Oficiul Român pentru Imigrări, a solicitat anularea deciziei nr. 2832874 din 15 martie 2012, emisă de autoritatea pârâtă, prin care s-a dispus măsura returnării sale de pe teritoriul României. În drept au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 194/2002, petenta arătând că cererea urmează a fi motivată ulterior. Prin notele scrise formulate în cauză, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, Oficiul Român pentru Imigrări a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți, solicitând, în temeiul art. 84 alin. (1) din O.U.G.

nr. 194/2002, trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată de către instituția pârâtă și susținută de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și urmează a o admite, cu consecința trimiterii cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ., „când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent”, iar, potrivit dispozițiilor art. 159 pct. 2 C. proc.

civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad. Așa cum rezultă din analiza lucrărilor dosarului, prin acțiunea formulată, reclamanta solicită, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, Oficiul Român pentru Imigrări anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 2832874 din 15 martie 2012, emisă de autoritatea pârâtă. Pe de o parte, competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, conform art. 4 pct. 1 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată.

Pe de altă parte, potrivit art. 82 din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, „decizia de returnare constituie actul administrativ al Oficiului Român pentru Imigrări sau al formațiunilor sale teritoriale, prin care străinii prevăzuți la art. 81 alin. (1) sunt obligați să părăsească teritoriul României”, iar conform art. 84 alin. (1), „decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel București, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanța soluționează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia.

Hotărârea instanței este irevocabilă.” Astfel, prin dispozițiile art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 se stabilește o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, în ceea ce privește judecarea contestației formulate împotriva deciziilor de returnare de pe teritoriul României, emise în baza acestui act normativ. Pe cale de consecință, în cauza dedusă judecății devin incidente normele speciale care reglementează competența exclusivă a Curții de Apel București, în exercitarea controlului de legalitate privind decizia de returnare de pe teritoriul României nr. 2832874 din 15 martie 2012 emisă de Oficiul Român pentru Imigrări. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 137, cu referire la art. 158 alin. (1) și (3) și art. 159 pct. 2 C. proc.

civ. și ale art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale a instanței și va trimite cauza privind pe reclamanta C.O., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, Oficiul Român pentru Imigrări, spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale. Trimite contestația formulată de petenta C.O. spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2012.