ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2615/2012

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29

martie 2012 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamanta C.O., în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, Oficiul

Român pentru Imigrări, a solicitat anularea deciziei nr. 2832874 din 15 martie 2012,

emisă de autoritatea pârâtă, prin care s-a dispus măsura returnării sale de pe

teritoriul României.

În drept au fost invocate

dispozițiile O.U.G. nr. 194/2002, petenta arătând că cererea urmează a fi

motivată ulterior.

Prin notele scrise formulate în

cauză, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, Oficiul Român pentru

Imigrări a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți,

solicitând, în temeiul art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, trimiterea

cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Examinând cu prioritate, în

conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția

necompetenței materiale invocată de către instituția pârâtă și susținută de

reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că aceasta este

întemeiată și urmează a o admite, cu consecința trimiterii cauzei spre

competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art.

158 alin. (1) C. proc. civ., „când în fața instanței de judecată se pune în

discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța

competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională

competent”, iar, potrivit dispozițiilor art. 159 pct. 2 C. proc. civ.,

necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale,

când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.

Așa cum rezultă din analiza

lucrărilor dosarului, prin acțiunea formulată, reclamanta solicită, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, Oficiul

Român pentru Imigrări anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României nr.

2832874 din 15 martie 2012, emisă de autoritatea pârâtă.

Pe de o parte, competența de

judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, conform art. 4 pct. 1

C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel

și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanța supremă neputând

fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în

judecată.

Pe de altă parte, potrivit art. 82

din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, „decizia de

returnare constituie actul administrativ al Oficiului Român pentru Imigrări sau

al formațiunilor sale teritoriale, prin care străinii prevăzuți la art. 81 alin.

(1) sunt obligați să părăsească teritoriul României”, iar conform art. 84 alin.

(1), „decizia de returnare poate fi contestată în termen de

10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel București, în cazul în care

aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea de apel în

a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a emis decizia

de returnare. Instanța soluționează cererea în termen de 30 de zile de la data

primirii acesteia. Hotărârea instanței este irevocabilă.”

Astfel, prin dispozițiile art. 84 alin.

(1) din O.U.G. nr. 194/2002 se stabilește o procedură specială, derogatorie de

la dreptul comun, în ceea ce privește judecarea contestației formulate

împotriva deciziilor de returnare de pe teritoriul României, emise în baza

acestui act normativ.

Pe cale de consecință, în cauza

dedusă judecății devin incidente normele speciale care reglementează competența

exclusivă a Curții de Apel București, în exercitarea controlului de legalitate

privind decizia de returnare de pe teritoriul României nr. 2832874 din 15

martie 2012 emisă de Oficiul Român pentru Imigrări.

Pentru considerentele arătate, în

temeiul art. 137, cu referire la art. 158 alin. (1) și (3) și art. 159 pct. 2 C.

proc. civ. și ale art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, Înalta Curte va

admite excepția necompetenței materiale a instanței și va trimite cauza privind

pe reclamanta C.O., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și

Internelor, Oficiul Român pentru Imigrări, spre competentă soluționare Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței

materiale.

Trimite contestația formulată de

petenta C.O. spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 mai 2012.