ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3037/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3037/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra acțiunii de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Obiectul acțiunii
Prin cererea de
chemare în judecată înregistrată la data de 04 noiembrie 2010 pe rolul Înaltei
Curți de Casație și Justiție, reclamantul H.M.A., în contradictoriu cu pârâtul
Ministerul Administrației și Internelor - Oficiul Român pentru Imigrări -
Direcția pentru Imigrări a Municipiului București, a solicitat anularea
deciziei din 25 octombrie 2010 emisă de autoritatea pârâtă, prin care s-a
dispus măsura returnării de pe teritoriul României.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a invocat nelegalitatea deciziei de returnare, susținând faptul că,
din motive obiective, nu poate părăsi teritoriul României.
În drept, au fost invocate
dispozițiile art. 84, art. 92, art. 103 și ale art. 104 din O.U.G. nr. 194/2002.
2.Apărările pârâtului
prin întâmpinarea formulată,
pârâtul
Ministerul
Administrației și Internelor - Oficiul Român pentru Imigrări - Direcția pentru Imigrări
a Municipiului București a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți,
solicitând, în temeiul art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, trimiterea cauzei
spre competentă soluționare Curții de Apel București.
Considerentele Înaltei
Curți asupra acțiunii
Examinând cu prioritate,
în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., excepția necompetenței
materiale invocată de către instituția pârâtă și susținută de reprezentantul Ministerului
Public, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și urmează a o admite,
cu consecința trimiterii cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București,
secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce
vor fi expuse în continuare.
În conformitate cu dispozițiile
art. 158 alin. (1) din C. proc. civ., „când în fața instanței de judecată se pune
în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă,
ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent”, iar
potrivit dispozițiilor art. 159 pct. 2 din C. proc. civ., „necompetența este de
ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de
competența unei instanțe de alt grad”.
Așa cum rezultă din analiza
lucrărilor dosarului, prin acțiunea formulată, reclamantul solicită, în contradictoriu
cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor- Oficiul Român pentru Imigrări
- Direcția pentru Imigrări a Municipiului București, anularea deciziei de returnare
de pe teritoriul României din 25 octombrie 2010 emisă de autoritatea pârâtă.
Pe de o parte, competența
de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, conform art. 4
pct. 1 din C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților
de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanța supremă neputând
fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată.
Pe de altă parte, potrivit
art. 82 din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, „decizia
de returnare constituie actul administrativ al Oficiului Român pentru Imigrări sau
al formațiunilor sale teritoriale, prin care străinii prevăzuți la art. 81
alin. (1) sunt obligați să părăsească teritoriul României”, iar conform art. 84
alin. (1), „decizia de returnare poate
fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel București,
în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea
de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a emis
decizia de returnare. Instanța soluționează cererea în termen de 30 de zile de la
data primirii acesteia. Hotărârea instanței este irevocabilă”.
Pe cale de consecință,
în cauza dedusă judecății, devin incidente normele speciale care reglementează competența
exclusivă a Curții de Apel București în exercitarea controlului de legalitate privind
decizia de returnare de pe teritoriul României din 25 octombrie 2010 emisă de Oficiul
Român pentru Imigrări.
Soluția Înaltei Curți
Pentru considerentele
arătate, în temeiul art. 137 cu referire la art. 158 alin. (1) și (3) din C.
proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale a instanței
și va trimite cauza privind pe reclamantul H.M.A., în contradictoriu cu pârâtul
Ministerul Administrației și Internelor - Oficiul Român pentru Imigrăr - Direcția
pentru Imigrări a Municipiului București, spre competentă soluționare Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite cauza având ca obiect acțiunea formulată
de reclamantul H.M.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și
Internelor - Oficiul Român pentru Imigrări, spre competentă soluționare la Curtea
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2011.