ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3037/2011

Asupra acțiunii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Obiectul acțiunii Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 04 noiembrie 2010 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamantul H.M.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Oficiul Român pentru Imigrări - Direcția pentru Imigrări a Municipiului București, a solicitat anularea deciziei din 25 octombrie 2010 emisă de autoritatea pârâtă, prin care s-a dispus măsura returnării de pe teritoriul României. În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat nelegalitatea deciziei de returnare, susținând faptul că, din motive obiective, nu poate părăsi teritoriul României.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 84, art. 92, art. 103 și ale art. 104 din O.U.G. nr. 194/2002. 2.Apărările pârâtului prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Oficiul Român pentru Imigrări - Direcția pentru Imigrări a Municipiului București a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți, solicitând, în temeiul art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra acțiunii Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din C. proc.

civ., excepția necompetenței materiale invocată de către instituția pârâtă și susținută de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și urmează a o admite, cu consecința trimiterii cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (1) din C. proc. civ., „când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent”, iar potrivit dispozițiilor art. 159 pct. 2 din C. proc.

civ., „necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad”. Așa cum rezultă din analiza lucrărilor dosarului, prin acțiunea formulată, reclamantul solicită, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor- Oficiul Român pentru Imigrări - Direcția pentru Imigrări a Municipiului București, anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României din 25 octombrie 2010 emisă de autoritatea pârâtă. Pe de o parte, competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, conform art. 4 pct. 1 din C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată.

Pe de altă parte, potrivit art. 82 din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, „decizia de returnare constituie actul administrativ al Oficiului Român pentru Imigrări sau al formațiunilor sale teritoriale, prin care străinii prevăzuți la art. 81 alin. (1) sunt obligați să părăsească teritoriul României”, iar conform art. 84 alin. (1), „decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel București, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanța soluționează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia.

Hotărârea instanței este irevocabilă”. Pe cale de consecință, în cauza dedusă judecății, devin incidente normele speciale care reglementează competența exclusivă a Curții de Apel București în exercitarea controlului de legalitate privind decizia de returnare de pe teritoriul României din 25 octombrie 2010 emisă de Oficiul Român pentru Imigrări. 5. Soluția Înaltei Curți Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 137 cu referire la art. 158 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale a instanței și va trimite cauza privind pe reclamantul H.M.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Oficiul Român pentru Imigrăr - Direcția pentru Imigrări a Municipiului București, spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Trimite cauza având ca obiect acțiunea formulată de reclamantul H.M.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Oficiul Român pentru Imigrări, spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2011.