ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3646/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanții I.N.M., C.M.L., S.S.,

M.L., G.T., G.A., A.C., C.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și

Autorității Judecătorești, obligarea pârâtei la calcularea, acordarea și plata

către ei a sumelor restante cu titlu de drepturi salariale cuvenite

reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază și

suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul

de bază, pentru perioada 01 ianuarie 2004 și până la data pronunțării

hotărârii.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat a se constata că dreptul

la acțiune al reclamanților , față de perioada pentru care se solicită plata

suplimentelor postului, respectiv treptei de salarizare, este prescris anterior

datei de 23.11.2004.

Prin sentința nr.1772 din 11 mai 2009, Tribunalul

București a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel

București.

Prin sentința nr.108 din 8 ianuarie 2010, Curtea de Apel

București a respins excepția prescripției ca nefondată și a respins ca

neîntemeiată cererea formulată de I.N.M., C.M.L., S.S., M.L., G.T., G.A., A.C.,

C.I. în contradictoriu cu pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării,

Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a

reținut, în esență, că excepția prescripției este nefondată deoarece termenul

de prescripție începe să curgă de la data de 01 ianuarie 2007 când a încetat

suspendarea acordării suplimentelor solicitate de reclamanți.

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că dreptul

având ca obiect suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de

salarizare nu s-a născut încă, deoarece legea privind stabilirea sistemului

unitar de salarizare pentru funcționarii publici n-a fost adoptată încă, iar

Legea nr. 188/1999 nu prevede cuantumul în care se acordă suplimentul postului

și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Împotriva acestei sentinței, considerând-o netemeinică și

nelegală, au declarat recurs reclamanții I.N.M., C.M.L., S.S., M.L., G.T., G.A.,

A.C., C.I.

In esență, recurenții susțin că prima instanță a pronunțat o

hotărâre netemeinică și nelegală, întrucât lipsa unui act normativ care să

reglementeze cuantumul drepturilor salariale, nu reprezintă temei pentru a

considera inexistența acestor drepturi salariale.

Au mai arătat recurenții că art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

nu conține vreo referire a caracterul virtual al drepturilor pe care le

reglementează, instanța de judecată având obligația să soluționeze în sens

pozitiv cererea, adică în sensul existenței dreptului.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și

lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., precum și cu

reglementările incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Într-adevăr, potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind

Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările

ulterioare:

„Art. 31. - (1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii

publici au dreptul la un salariu compus din:

a)

salariul de bază;

b)

sporul pentru vechime în muncă;

c)

suplimentul postului;

d)

suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

(2)

Funcționarii

publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.

(3)

Salarizarea

funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind

stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".

Este necontestat faptul că dispozițiile referitoare la

suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost

suspendate în perioada 2004-2006, prin O.U.G. nr. 92/2004 privind reglementarea

drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru

anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin

O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi

ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 417/2006.

De asemenea, este adevărat că, potrivit art. 64 alin. (2)

din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea

actelor normative, „la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau

dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare".

Însă, în cauză, dreptul la salariu al funcționarilor

publici este reglementat în Secțiunea 1 din Capitolul 5 intitulat „Drepturi și

îndatoriri" din Legea nr. 188/1999. iar potrivit art. 31 alin. (3) din

aceeași lege, salarizarea se face în conformitate cu prevederile legii privind

stabilirea sistemului unitar de salarizare.

Or, în reglementările drepturilor salariale și a altor

drepturi ale funcționarilor publici în vigoare pentru perioada în care

recurenții-reclamanți solicită plata drepturilor în calitate de funcționari

publici nu a fost prevăzut nici suplimentul postului și nici suplimentul

corespunzător treptei de salarizare.

Astfel fiind, a admite teza recurenților și a obliga

autoritatea să acorde reclamanților suplimentul postului și suplimentul treptei

de salarizare, în procent de 25% pentru fiecare supliment pentru perioada 2004

- 2006, ar însemna ca instanța, în lipsa unor reglementări și criterii legale,

să stabilească procentual cuantumul celor două sporuri.

Or, o asemenea situație echivalează cu depășirea

limitelor puterii judecătorești limitate constituțional la aplicarea legii

pozitive și substituirea autorității judecătorești în rolul ce revine puterii

legislative, în speță de a adapta legea de salarizare a funcționarilor publici,

ori în rolul ce revine puterii executive, în speță de a emite norme de

organizare a executării reglementărilor în litigiu.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte,

în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge recursul declarat de I.N.M., C.M.L., S.S., M.L.,

G.T., G.A., A.C., C.I. împotriva sentinței civile nr. 108 din 8 ianuarie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie

2010.