ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2992/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Mureș, reclamanții de R.G.D., H.C., H.N., I.A., I.(R.)L., A.C., M.D.F., B.D., L.A.M.,

S.C., M.R.F., T.M.C. și S.C.M.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, obligarea acesteia

de a emite decizii prin care să opereze modificările prevăzute de lege, în

sensul acordării sporului de mobilitate în cuantum de 25% din salariul de

încadrare tarifar lunar, reactualizat la data plății efective pentru perioada

2006-2008 și în continuare și a sporului de confidențialitate în cuantum de 25%

din salariul de încadrare tarifar lunar, reactualizat la data plății efective

pentru perioada 2006-2008 și în continuare.

Prin sentința nr. 186 din 20 martie

2009 Tribunalul Mureș și-a declinat competența materială în favoarea Curții de

Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 140 din 18

noiembrie 2009, Curtea de Apel Târgu - Mureș a respins ca prescrisă acțiunea formulată

de reclamanții R.G.D., H.C., H.N., I.A., I.(R.)L., A.C., M.D.F., B.D., L.A.M., S.C.,

M.R.F., T.M.C. și S.C.M.L., în contradictoriu cu Casa Națională de Pensii și

alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanții au formulat cerere către C.N.P.A.S. cu

solicitarea de a li se acorda sporurile menționate, la data de 8 noiembrie 2007,

fiind înregistrată sub nr. 2861.

S-a mai reținut că autoritatea

pârâtă a emis răspunsul la cererea reclamanților la data de 15 noiembrie 2007,

iar acțiunea a fost introdusă la data de 26 noiembrie 2008, peste termenul de 6

luni de la primirea răspunsului, prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs reclamanții R.G.D., H.C., H.N., I.A., I.(R.)L., A.C., M.D.F., B.D.,

L.A.M., S.C., M.R.F., T.M.C. și S.C.M.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, recurenții-reclamanți

au formulat critici asupra soluției de respingere acțiunii ca prescrisă, în

continuare reiterând argumentele formulate în fața instanței de fond în sensul

admiterii acțiunii.

În ceea ce privește prescrierea

acțiunii s-a arătat că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că în

speță sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

deoarece reclamanții au reluat procedura prealabilă, așa cum rezultă din adresa

nr. 3436 din 10 noiembrie 2009 înregistrată la Cabinetul Președintelui C.N.P.A.S., la care nu au primit răspuns nici până în prezent, astfel

încât acțiunea nu este prescrisă.

Recursul este nefondat.

Examinând cauza și sentința

recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile

legale incidente pricinii inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanții au formulat cererea de

chemare în judecată la data de 26 noiembrie 2008, solicitând obligarea pârâtei

C.N.P.A.S. să emită decizii prin care să le fie acordate sporul de mobilitate

și sporul de confidențialitate pentru perioada 2006-2008 și în continuare.

În motivarea cererii reclamanții au

arătat că s-au adresat conducerii autorității pârâte cu cererea înregistrată sub

nr. 2861 din 8 noiembrie 2007, iar instituția le-a răspuns prin adresa nr. 3844

din 15 noiembrie 2007 în sensul că nu poate da curs solicitării reclamanților.

Respectând principiul

disponibilității părții, instanța de fond a analizat acțiunea formulată de

reclamanți prin prisma argumentelor de fapt și de drept deduse judecății prin

cererea introductivă.

În acest context, aplicând

dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, invocată ca

temei de drept al acțiunii, situației de fapt prezentate de reclamanți, în mod

corect a sesizat, din oficiu, că introducerea acțiunii pe rolul instanței

judecătorești la data de 26 noiembrie 2008 a fost efectuată peste termenul de prescripție de 6 luni stabilit de art. 11 alin. (1) lit. a) din lege, calculat

de la data primirii răspunsului din partea autorității, în sensul refuzului de

acordare a sporurilor salariale solicitate (15 noiembrie 2007). În raport de datele

prezentate mai sus, Înalta Curte constată că reclamanții au formulat acțiunea

chiar și peste termenul de decădere de 1 an de la data comunicării răspunsului.

În ceea ce privește susținerea

recurenților în sensul că au reluat procedura prealabilă la data de 10

noiembrie 2009, la care nu au primit până în prezent răspuns, se constată că

aceasta nu este relevantă în ceea ce privește soluția instanței de fond.

Astfel, recurenții nu au făcut dovada încadrării situației lor în dispozițiile

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, deoarece

procedura de soluționare a plângerii prealabile nu a fost suspendată potrivit

vreunei legi speciale și ulterior reluată, potrivit ipotezei textului legal

menționat. Faptul că, reclamanții, ulterior investirii instanței de fond, pe

parcursul judecății, s-au adresat cu o nouă cerere autorității pârâte

solicitând acordarea sporurilor de mobilitate și confidențialitate, nu

echivalează cu sintagma „reluarea procedurii” din textul art. 11 alin. (2) al

Legii nr. 554/2004 și nici nu poate fi apreciată ca o „repunere în termen”.

Acceptarea unei atari interpretări, ar lipsi de conținut dispozițiile art. 11 alin.

(1) privitoare la prescripția dreptului de a introduce acțiunea în contencios

administrativ, care ar putea fi eludate prin formularea unei alte cereri către

autoritatea pârâtă, cu același conținut, invocându-se curgerea unui nou termen

de prescripție, alegație contrară principiilor de logică juridică.

Față de constatarea temeiniciei și

legalității soluției pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte nu va mai

analiza argumentele dezvoltate de recurenți în legătură cu fondul pretențiilor

deduse judecății.

Pentru considerentele arătate, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.G.D.,

H.C., H.N., I.A., I.(R.)L., A.C., M.D.F., B.D., L.A.M., S.C., M.R.F., T.M.C. și

S.C.M.L., împotriva sentinței nr. 140 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.