ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2992/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, reclamanții de R.G.D., H.C., H.N., I.A., I.(R.)L., A.C., M.D.F., B.D., L.A.M., S.C., M.R.F., T.M.C. și S.C.M.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, obligarea acesteia de a emite decizii prin care să opereze modificările prevăzute de lege, în sensul acordării sporului de mobilitate în cuantum de 25% din salariul de încadrare tarifar lunar, reactualizat la data plății efective pentru perioada 2006-2008 și în continuare și a sporului de confidențialitate în cuantum de 25% din salariul de încadrare tarifar lunar, reactualizat la data plății efective pentru perioada 2006-2008 și în continuare.

Prin sentința nr. 186 din 20 martie 2009 Tribunalul Mureș și-a declinat competența materială în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Prin sentința nr. 140 din 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel Târgu - Mureș a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanții R.G.D., H.C., H.N., I.A., I.(R.)L., A.C., M.D.F., B.D., L.A.M., S.C., M.R.F., T.M.C. și S.C.M.L., în contradictoriu cu Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții au formulat cerere către C.N.P.A.S.

cu solicitarea de a li se acorda sporurile menționate, la data de 8 noiembrie 2007, fiind înregistrată sub nr. 2861. S-a mai reținut că autoritatea pârâtă a emis răspunsul la cererea reclamanților la data de 15 noiembrie 2007, iar acțiunea a fost introdusă la data de 26 noiembrie 2008, peste termenul de 6 luni de la primirea răspunsului, prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții R.G.D., H.C., H.N., I.A., I.(R.)L., A.C., M.D.F., B.D., L.A.M., S.C., M.R.F., T.M.C. și S.C.M.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs, recurenții-reclamanți au formulat critici asupra soluției de respingere acțiunii ca prescrisă, în continuare reiterând argumentele formulate în fața instanței de fond în sensul admiterii acțiunii.

În ceea ce privește prescrierea acțiunii s-a arătat că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că în speță sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, deoarece reclamanții au reluat procedura prealabilă, așa cum rezultă din adresa nr. 3436 din 10 noiembrie 2009 înregistrată la Cabinetul Președintelui C.N.P.A.S., la care nu au primit răspuns nici până în prezent, astfel încât acțiunea nu este prescrisă. Recursul este nefondat. Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Reclamanții au formulat cererea de chemare în judecată la data de 26 noiembrie 2008, solicitând obligarea pârâtei C.N.P.A.S.

să emită decizii prin care să le fie acordate sporul de mobilitate și sporul de confidențialitate pentru perioada 2006-2008 și în continuare. În motivarea cererii reclamanții au arătat că s-au adresat conducerii autorității pârâte cu cererea înregistrată sub nr. 2861 din 8 noiembrie 2007, iar instituția le-a răspuns prin adresa nr. 3844 din 15 noiembrie 2007 în sensul că nu poate da curs solicitării reclamanților. Respectând principiul disponibilității părții, instanța de fond a analizat acțiunea formulată de reclamanți prin prisma argumentelor de fapt și de drept deduse judecății prin cererea introductivă.

În acest context, aplicând dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, invocată ca temei de drept al acțiunii, situației de fapt prezentate de reclamanți, în mod corect a sesizat, din oficiu, că introducerea acțiunii pe rolul instanței judecătorești la data de 26 noiembrie 2008 a fost efectuată peste termenul de prescripție de 6 luni stabilit de art. 11 alin. (1) lit. a) din lege, calculat de la data primirii răspunsului din partea autorității, în sensul refuzului de acordare a sporurilor salariale solicitate (15 noiembrie 2007). În raport de datele prezentate mai sus, Înalta Curte constată că reclamanții au formulat acțiunea chiar și peste termenul de decădere de 1 an de la data comunicării răspunsului.

În ceea ce privește susținerea recurenților în sensul că au reluat procedura prealabilă la data de 10 noiembrie 2009, la care nu au primit până în prezent răspuns, se constată că aceasta nu este relevantă în ceea ce privește soluția instanței de fond. Astfel, recurenții nu au făcut dovada încadrării situației lor în dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, deoarece procedura de soluționare a plângerii prealabile nu a fost suspendată potrivit vreunei legi speciale și ulterior reluată, potrivit ipotezei textului legal menționat. Faptul că, reclamanții, ulterior investirii instanței de fond, pe parcursul judecății, s-au adresat cu o nouă cerere autorității pârâte solicitând acordarea sporurilor de mobilitate și confidențialitate, nu echivalează cu sintagma „reluarea procedurii” din textul art. 11 alin. (2) al Legii nr. 554/2004 și nici nu poate fi apreciată ca o „repunere în termen”.

Acceptarea unei atari interpretări, ar lipsi de conținut dispozițiile art. 11 alin. (1) privitoare la prescripția dreptului de a introduce acțiunea în contencios administrativ, care ar putea fi eludate prin formularea unei alte cereri către autoritatea pârâtă, cu același conținut, invocându-se curgerea unui nou termen de prescripție, alegație contrară principiilor de logică juridică. Față de constatarea temeiniciei și legalității soluției pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte nu va mai analiza argumentele dezvoltate de recurenți în legătură cu fondul pretențiilor deduse judecății. Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.G.D., H.C., H.N., I.A., I.(R.)L., A.C., M.D.F., B.D., L.A.M., S.C., M.R.F., T.M.C. și S.C.M.L., împotriva sentinței nr. 140 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.