ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3228/2008

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 13/F din 4 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori au fost condamnați următorii inculpați:

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare stabilit la 4 ani conform art. 86

2

C. pen.

S-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86

3

C. pen., respectiv:

- să se prezinte, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov la datele fixate, la acest serviciu;

- să comunice, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

S-a dispus aplicarea art. 13 C. pen., cu privire la art. 71 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare stabilit la 4 ani conform art. 86

2

C. pen.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86

3

C. pen.

S-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 13 C. pen., cu privire la art. 71 alin. (5) C. pen.

Prin aceeași sentință s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului S.O. pentru infracțiunea prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul N.D.M., dispozitivul de interceptare ridicat din locuința părții vătămate.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul S.O. mediile de stocare informatice în care au fost deținute materialele cu pornografie infantilă.

Inculpatul N.D.M. a fost obligat la 10.000 RON despăgubiri către partea civilă N.L.M. cu titlu de daune morale.

Restul pretențiilor părții civile au fost respinse.

Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut în esență următoarele:

Partea vătămată N.L. a locuit din anul 1999 în imobilul din Brașov, într-un spațiu învecinat cu cel ocupat de inculpatul N.D.M.

Inculpatul a încercat să intre într-o relație mai apropiată cu partea vătămată, dar aceasta l-a refuzat.

În luna august 2006, partea vătămată s-a întâlnit cu martora P.E.F., care locuise în același imobil în perioada 2005 - iulie 2006. Martora a avertizat-o că în luna martie 2006, inculpatul N. și-a confecționat un dispozitiv de ascultare pe care l-a introdus prin găurirea peretelui, în spațiul ocupat de partea vătămată pentru a asculta ce se întâmplă și ce se vorbește. Martora i-a relatat că microfonul a fost montat la o combină muzicală care îi aparținea, în special pentru a auzi „cum face sex cu prietenul ei”.

Când a revenit în locuință, partea vătămată a verificat afirmațiile martorei și a găsit dispozitivul de ascultare după canapea, într-o gaură făcută în zid și a sesizat poliția, fiind extrem de alertată și afectată de cele constatate.

Cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului s-a găsit un microfon care era introdus în locuința părții vătămate printr-un orificiu practicat în zidul despărțitor și care era conectat la un preamplificator legat la o sursă de alimentare cu curent electric.

Din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate din București rezultă că dispozitivul tehnic ridicat din locuința inculpatului, format din microfon, două preamplificatoare și alimentatorul de rețea „reprezintă un sistem de culegere și amplificare semnale sonore și poate fi utilizat pentru interceptarea comunicațiilor în condiții care exced legii”.

Având în vedere și declarațiile inculpatului, ale părții vătămate și martorei P.E.F., instanța a reținut ca fiind pe deplin dovedit că inculpatul N. a deținut un sistem de interceptare a comunicațiilor pe care l-a montat și l-a folosit în așa fel încât să poată intercepta convorbirile și orice alte semnale sonore din locuința părții vătămate, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991.

Instanța a reținut că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul S.O. ar fi vândut inculpatului N. ansamblul tehnic de interceptare a convorbirilor, ci doar un preamplificator, produs care se găsește în comerț. De asemenea, nu s-a dovedit că inculpatul S. este cel care a realizat dispozitivul de ascultare și nici măcar că ar cunoscut faptul că inculpatul N. dorește să confecționeze un astfel de dispozitiv.

S-a concluzionat că fapta acestui inculpat de a vinde inculpatului N. un preamplificator nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 19 din Legea nr. 51/1991, astfel încât se impune achitarea inculpatului.

Prima instanță a mai reținut că în locuința inculpatului S.O. s-au găsit cu ocazia percheziției domiciliare, două medii informative de stocare tip HDD Maxtor cu capacitate de 80 și 40 GB și mai multe CD-uri.

S-a constatat că în cele două medii de stocare, care se folosesc la cumputere tip PC, și în 8 CD-uri sunt stocate imagini (fotografii și filme) cu persoane care au un comportament sexual explicit și care arată a fi minore.

Inculpatul a afirmat că în urmă cu câțiva ani a cumpărat din târguri cu mărfuri de ocazie, de la o persoană numită D., rămasă neidentificată, CD-uri pe care erau înregistrate imagini și informații copiate de pe internet, pe care a înțeles să le depoziteze în cele două medii de stocare ale computerului propriu și pe CD-uri de calitate mai bună. Inculpatul a susținut că nu a verificat conținutul informațiilor copiate și de aceea nu a cunoscut că în acestea se află imagini cu conținut pornografic în care apar persoane minore.

Constatările făcute cu ocazia examinării mediilor informatice de stocare, puse în evidență în cadrul unui raport EnCase contrazic cele susținute de inculpat, întrucât denumirile majorității fișierelor cu materialul pornografic indică în mod explicit conținutul acestora, chiar fără a fi deschise și mai mult decât atât evidențiază faptul că cele mai multe fișiere au fost accesate ulterior copierii lor în computer.

S-a reținut că fapta inculpatului S.O. de a stoca și deține în mijloace proprii de stocare materiale pornografice cu minori întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere pericolul social concret al faptelor, dar și persoana fiecărui inculpat, apreciindu-se că există împrejurări care justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestora.

S-a apreciat că, față de soluția de achitarea ce se impune față de inculpatul S.O. pentru infracțiunea prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991 nu sunt incidente față de inculpatul N.D.M. dispozițiile art. 18 din Legea nr. 508/2004.

Instanța a apreciat că sunt fondate pretențiile formulate de partea civilă cu privire la daunele morale, dar nu sunt fondate cele privind daunele materiale, întrucât nu s-a dovedit existența vreunui astfel de prejudiciu.

Împotriva sentinței au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpații N.D.M. și S.O.

În motivarea recursului declarat de procuror s-a susținut că este greșită soluția de achitare pronunțată cu privire la inculpatul S.O., pentru infracțiunea prevăzută de art. 19 din Legea nr. 1991, întrucât potrivit probatoriului, inculpatul S. a vândut lui N. mai multe componente electronice, dintre care alimentatorul preamplificator a fost preluat dintr-un aparat de larg consum, fiind evident că inculpatul N. nu era în măsură de a le asambla, neavând pregătirea necesară.

S-a mai arătat că inițial, inculpatul N. a declarat în cursul urmăririi penale că în mod expres i-a adus la cunoștință inculpatului S. destinația dispozitivului și i s-a plâns de calitatea redării semnalului sonor, pentru ca ulterior, după schimbarea apărătorului, să revină asupra acestor afirmații.

Un alt motiv de recurs se referă la greșita individualizare a pedepselor, susținându-se că nejustificat s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților.

În recursul declarat de inculpatul N. s-a susținut, în principal, că în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 19 din Legea nr. 51/1991, întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, deoarece instrumentele găsite în posesia inculpatului nu erau apte din punct de vedere tehnic să aducă atingere siguranței naționale ci doar vieții private sau normelor de conduită socială.

Și în recursul declarat de inculpatul S.O. s-a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipsește latura subiectivă a infracțiunii. S-a precizat că din întreaga masă de medii de stocare a informației ridicate de la inculpat, informațiile cu caracter periculos în sensul prevăzut de Legea nr. 161/2003 reprezintă doar 0,03% și că inculpatul a explicat faptul că a achiziționat CD-uri și DVD-uri de la un comerciant dintr-o piață din Brașov, iar acasă proceda la sortarea informațiilor care îl interesau, ocazie cu care a accesat accidental informațiile periculoase, astfel încât fapta nu a fost comisă cu intenție.

În subsidiar, s-a susținut în recursurile inculpaților că prin faptele comise s-a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite, astfel încât acestea nu prezintă pericolul social al unor infracțiuni și s-a solicitat achitarea inculpaților în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. cu referire la art. 18

1

C. pen.

Primul motiv de recurs invocat de procuror, precum și motivele de recurs invocate de inculpați își găsesc temeiul în dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., dar nu sunt fondate.

Curtea reține că soluția de achitare a inculpatului S.O. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 19 din Legea nr. 51/1991 este legală și temeinică, întrucât nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială, că acesta a confecționat dispozitivul de ascultare folosit de inculpatul N.D.M. și nici măcar faptul că ar fi cunoscut despre folosirea de către N. a componentelor, pe care i le-a vândut pentru a confecționa un astfel de dispozitiv.

Este adevărat că în cursul urmăririi penale, inculpatul N.D.M. a afirmat că dispozitivul a fost confecționat de S. și că i-a spus explicit la ce îl va folosi, dar aceste afirmații, asupra cărora inculpatul a și revenit tot în cursul urmăririi penale, nu se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Așa fiind, conform art. 69 C. proc. pen., aceste declarații ale inculpatului N. nu pot fi avute în vedere.

Susținerea din motivarea recursului procurorului în sensul că „este evident că inculpatul N. nu era în măsură a efectua o astfel de asamblare neavând pregătirea necesară” este lipsită de suport probator, întrucât nu s-a dovedit că pentru asamblarea componentelor dispozitivului de ascultare era necesară o anume pregătire tehnică și oricum nu poate constitui temei pentru a se reține că inculpatul S.O. este cel care a confecționat dispozitivul sau că a cunoscut la ce urma să fie folosit.

Curtea reține de asemenea, că nu poate fi primită motivarea inculpatului N.D.M. că fapta sa, de a deține un sistem de interceptare a comunicațiilor, pe care l-a și folosit pentru a intercepta convorbirile și orice semnal sonor din locuința părții vătămate N.L. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 19 din Legea nr. 51/1991.

Dispoziția legală menționată încriminează ca infracțiune „inițierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informatice care pot aduce atingere siguranței naționale, sprijinirea în orice mod a acestora sau aderarea la ele, deținerea, confecționarea sau folosirea ilegală de Legea nr. 51/1991.

Se constată astfel că elementul material al infracțiunii are un conținut alternativ, realizându-se prin oricare dintre modalitățile descrise de art. 19 din Legea nr. 51/1991, printre care se regăsesc și deținerea sau folosirea ilegală de mijloace de interceptare a comunicațiilor.

Cum în speță este cert dovedit că inculpatul N.D.M., cu intenție, a deținut și folosit ilegal astfel de mijloace, în mod corect s-a reținut că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 19 din Legea nr. 161/2003.

Curtea mai reține că nu este fondată nici susținerea inculpatului S.O. că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 51 din Legea nr. 161/2003.

Potrivit dispoziției legale menționate mai sus constituie infracțiune, între altele, deținerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice.

În cauză, este cert dovedit că inculpatul S.O. a deținut fără drept materiale pornografice cu minori într-un mijloc de stocare a datelor informatice.

Modul în care au fost procurate aceste materiale este lipsit de relevanță, iar din împrejurarea că fișierele au denumiri ce sugerează conținutul acestora și că s-a dovedit că au fost accesate după copierea în computer, rezultă fără dubiu că inculpatul cunoștea conținutul acestora, astfel încât a acționat cu intenție și nu din culpă, astfel cum s-a susținut în motivarea recursului.

Aceste împrejurări în mod cert infirmă susținerea inculpatului că nu a verificat conținutul informațiilor pe care le-a stocat, astfel încât nu a știut că deține în propriul computer materiale pornografice cu minori.

Curtea constată că nu este întemeiată nici susținerea inculpaților că faptele comise nu prezintă pericolul social al infracțiunii.

Având în vedere faptele în materialitatea lor, Curtea apreciază că acestea au fost de natură a aduce o atingere gravă dreptului persoanei la respectarea vieții private și de familie garantat și ocrotit prin art. 26 din Constituție și de art. 8 alin. (8) alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (în cazul infracțiunii comise de inculpatul N.) și relațiilor sociale a căror normală desfășurare este condiționată de apărarea moralei publice, a decenței, precum și de apărare a drepturilor copilului (în cazul inculpatului S.O.). Așa fiind, nu se poate considera că ele sunt în mod vădit lipsite de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.

Curtea constată că este fondat cel de-al doilea motiv de recurs invocat de procuror, întrucât din actele dosarului nu rezultă existența unor împrejurări care să justifice reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților.

Având în vedere pericolul social concret al infracțiunilor, Curtea reține că lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpaților și faptul că inculpatul N. prezintă tulburări de personalitate, care nu îi afectează însă cu nimic discernământul, nu pot avea valențele unor circumstanțe atenuante.

Reținând că pedepsele au fost greșit individualizate, împrejurare ce constituie caz de casare conform art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Curtea va admite recursul procurorului în conformitate cu art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va casa hotărârea atacată numai cu privire la individualizarea pedepselor.

În rejudecare, se vor înlătura dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și 76 C. pen., și în consecință se va majora, în limitele prevăzute de lege, pedeapsa aplicată fiecărui inculpat.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Sentinței penale nr. 13/F din 4 februarie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpații N.D.M. și S.O.

Casează hotărârea atacată, numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților N.D.M. și S.O., prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen., dispoziții pe care le înlătură.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului N.D.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991, de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului S.O. pentru infracțiunea prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003 de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.D.M. și S.O. împotriva aceleiași sentințe.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 14 octombrie 2008.