ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1715/2012

Asupra contestației în anulare de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: I. Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 10107/1/2011 la data de 22 decembrie 2011, contestatorul H.V.F. a formulat cerere de contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 4091 din 24 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 477/1/2011. Contestatorul, în conținutul cererii, a arătat că, la momentul soluționării recursului, era împlinit termenul de prescripție cu privire la infracțiunile pentru care a fost condamnat, iar partea civilă S.N.P. P. S.A. s-a transformat pe parcursul procesului în O.P. S.A. București, arătând că limita maximă prev. de disp.

art. 248 1 C. pen., se reduce prin efectul legii cu o treime de la 15 la 10 ani, aceasta din urmă fiind limita de pedeapsă pentru faptele săvârșite de către contestator în cursul anului 1999 și a considerat că termenul de prescripție a fost împlinit la data de 1 septembrie 2011, deci anterior soluționării recursului. Verificând actele dosarului și constatând, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., că cererea de contestație în anulare a fost formulată în termenul prevăzut de lege, că motivele pe care se întemeiază contestația se încadrează în cazurile prevăzute de art. 386 lit. c) C. proc.

pen., prin încheierea din 11 aprilie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis în principiu contestația în anulare formulată de susnumitul contestator împotriva deciziei penale nr. 4091 din 24 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 477/1/2011 și a fixat termen pentru soluționarea pe fond a contestației la data de 23 mai 2012. II. Examinând contestația în anulare formulată, prin prisma cazului prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen., invocat de contestator, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este întemeiată.

1. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin decizia penală nr. 4091 din 24 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 477/1/2011, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 91/A din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimații inculpați C.A.A., H.V.F. și D.G.D.I.; s-a casat în parte susmenționata decizie și s-au menținut dispozițiile sentinței penale nr. 212/P din 11 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 4177/111/2003, în ceea ce îl privește pe intimatul inculpat H.V.F. S-au menținut celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

S-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.D. împotriva aceleiași decizii. S-a reținut, în esență, că inculpatul H.V.F., în calitate de șef al depozitului P. Oradea, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu și a măsurilor dispuse de S.N.P. P. S.A., a încheiat contracte cu cele 4 societăți comerciale, respectiv, S.C. R.I. S.R.L. Oradea, S.C. O.I. S.R.L. Oradea, S.C. M.C. S.R.L. București și S.C. M.&M.T. S.R.L. Oradea și a avizat livrări de produse petroliere către S.C. R.I. S.R.L. Oradea și S.C. M.&M.T. S.R.L., fără a verifica bonitatea acestora, fără a solicita garanții asigurătorii și fără a sista livrările în caz de depășire a termenului de plată, cauzând sucursalei un prejudiciu în sumă de 14.129.232.138 RON, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută și pedepsită de art. 248 raportat la art. 248 1 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza acestei situații de fapt, prin sentința penală nr. 212/P din 11 iulie 2007, Tribunalul Bihor, în baza art. 248 rap. la art. 248 1 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c și 76 lit. b) C. pen. au fost condamnați inculpații: H.V.F., D.D.I., C.A., la câte o pedeapsă de câte: - 3 ani închisoare fiecare și interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. fiecare, pe o durată de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară. În baza art. 86 1 și art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de mai sus precum și a pedepselor accesorii prevăzute de art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 C. pen. au fost obligați inculpații să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune a infractorilor, de pe lângă Tribunalul Bihor; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele lor de existență. A atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 14, art. 346 C. proc.

pen. au fost obligați inculpații B.C.D., H.V.F., D.D.I., C.A., în solidar, la despăgubiri civile în sumă de 14.678.232.138 RON către partea civilă S.N.P. P. S.A. București. În baza art. 348 C. proc. pen. a menținut sechestrul asigurător instituit în sarcina inculpatului B.C. asupra autoturismului marca Peugeot 405, precum și sechestrul asigurător instituit în sarcina inculpatului H.V.F. asupra imobilului situat în Oradea, județul Bihor. În baza art. 348 și 445 C. pen. a dispus anularea înscrisurilor falsificate. 2. Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i) 1 , cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1). În speță, contestatorul a invocat cazul de la lit. c), susținând că la calcularea termenului de prescripție, instanța de recurs a omis a lua în considerare dispozițiile art. 258 alin. (1) C. pen.

ce prevăd că maximul pedepselor prevăzute la art. 246-250 C. pen. se reduc cu 1/3 în cazul celorlalți funcționari, alții decât cei publici, iar inculpatul era angajatul unei societăți comerciale care nu poate fi asimilată uneia dintre unitățile la care se referă art. 145 C. pen. Examinând decizia contestată, Curtea constată că nu există mențiuni exprese sub aspectul cercetării împlinirii termenului de prescripție specială a răspunderii penale pentru infracțiunea reținută în sarcina contestatorului și nici o analiză a calității subiectului activ – respectiv dacă la data comiterii faptelor era funcționar public sau alt funcționar în sensul art. 147 alin. (2) C. pen. În consecință, constatând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 386 lit. c) C. proc.

pen., în conformitate cu dispozițiile art. 392 alin. (1) C. proc. pen. se va admite contestația în anulare formulată de contestatorul H.V.F. împotriva deciziei penale nr. 4091 din 24 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 477/1/2011, se va desființa în parte decizia penală susmenționată numai în ceea ce îl privește pe inculpatul H.V.F. și se va fixa termen pentru rejudecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în ceea ce privește pe acest inculpat – la data de 20 iunie 2012. Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea prezentei contestații rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E: Admite contestația în anulare formulată de contestatorul H.V.F. împotriva deciziei penale nr. 4091 din 24 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 477/1/2011, pe care o desființează în parte, numai în ceea ce privește pe inculpatul H.V.F. Fixează termen pentru rejudecarea recursurilor declarate de inculpatul H.V.F. și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea la data de 20 iunie 2012, cu citarea părților interesate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2012.