ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1715/2012

Asupra contestației

în anulare de față,

În baza

actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I.

Prin

cererea

înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 10107/1/2011 la data de 22

decembrie 2011, contestatorul H.V.F. a formulat cerere de contestație în

anulare împotriva deciziei penale nr. 4091 din 24 noiembrie 2011 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 477/1/2011.

Contestatorul, în conținutul cererii, a

arătat că, la momentul soluționării recursului, era împlinit termenul de

prescripție cu privire la infracțiunile pentru care a fost condamnat, iar

partea civilă S.N.P. P. S.A. s-a transformat pe parcursul procesului în O.P. S.A.

București, arătând că limita maximă prev. de disp. art. 248

1

C.

pen., se reduce prin efectul legii cu o treime de la 15 la 10 ani, aceasta din

urmă fiind limita de pedeapsă pentru faptele săvârșite de către contestator în

cursul anului 1999 și a considerat că termenul de prescripție a fost împlinit

la data de 1 septembrie 2011, deci anterior soluționării recursului.

Verificând

actele dosarului și constatând, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen.,

că

cererea

de

contestație în anulare a fost formulată în termenul prevăzut de lege, că

motivele pe care se întemeiază contestația se încadrează în cazurile prevăzute

de art. 386 lit. c) C. proc. pen., prin încheierea din 11 aprilie 2012, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis în principiu contestația

în anulare formulată de susnumitul contestator împotriva deciziei penale nr.

4091 din 24 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, în Dosarul nr. 477/1/2011 și a fixat termen pentru soluționarea

pe fond a contestației la data de 23 mai 2012.

II.

Examinând contestația în anulare formulată, prin prisma cazului prevăzut de

art. 386 lit. c) C. proc. pen., invocat de contestator, Înalta Curte de Casație

și Justiție constată că este întemeiată.

actele și lucrările dosarului rezultă că prin decizia penală

nr. 4091

din 24 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 477/1/2011, s-a admis recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 91/A din 14

decembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori,

privind pe intimații inculpați C.A.A., H.V.F. și D.G.D.I.; s-a casat în parte

susmenționata decizie și s-au menținut dispozițiile sentinței penale nr. 212/P

din 11 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 4177/111/2003,

în ceea ce îl privește pe intimatul inculpat H.V.F.

S-au

menținut celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

S-a

respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.D. împotriva

aceleiași decizii.

S-a

reținut, în esență, că inculpatul H.V.F., în calitate de șef al depozitului P.

Oradea, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu și a măsurilor dispuse de S.N.P.

P. S.A., a încheiat contracte cu cele 4 societăți comerciale, respectiv, S.C. R.I.

S.R.L. Oradea, S.C. O.I. S.R.L. Oradea, S.C. M.C. S.R.L. București și S.C. M.&M.T.

S.R.L. Oradea și a avizat livrări de produse petroliere către S.C. R.I. S.R.L.

Oradea și S.C. M.&M.T. S.R.L., fără a verifica bonitatea acestora, fără a

solicita garanții asigurătorii și fără a sista livrările în caz de depășire a

termenului de plată, cauzând sucursalei un prejudiciu în sumă de 14.129.232.138

RON, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în

serviciu, prevăzută și pedepsită de art. 248 raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza

acestei situații de fapt, prin sentința penală nr. 212/P din 11 iulie 2007,

Tribunalul Bihor, în baza art. 248 rap. la art. 248

1

C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c și 76 lit. b) C. pen. au fost

condamnați inculpații: H.V.F., D.D.I., C.A., la câte o pedeapsă de câte:

- 3 ani

închisoare fiecare și interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a

II-a, b) și c) C. pen. fiecare, pe o durată de 2 ani, cu titlu de pedeapsă

complementară.

În baza art.

86

1

și art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei de mai sus precum și a pedepselor accesorii

prevăzute de art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe durata unui

termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În baza art.

86

3

C. pen. au fost obligați inculpații să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:

a) să se

prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune a infractorilor, de pe

lângă Tribunalul Bihor;

b) să

anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să

comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să

comunice informații de natură a fi controlate mijloacele lor de existență.

A atras

atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza

art. 14, art. 346 C. proc. pen. au fost obligați inculpații B.C.D., H.V.F., D.D.I., C.A., în solidar, la despăgubiri civile în sumă de 14.678.232.138 RON către partea

civilă S.N.P. P. S.A. București.

În baza

art. 348 C. proc. pen. a menținut sechestrul asigurător instituit în sarcina

inculpatului B.C. asupra autoturismului marca Peugeot 405, precum și sechestrul

asigurător instituit în sarcina inculpatului H.V.F. asupra imobilului situat în

Oradea, județul Bihor.

În baza

art. 348 și 445 C. pen. a dispus anularea înscrisurilor falsificate.

împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în

următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la

care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de

a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat

asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art.

10 alin. (1) lit. f) - i)

1

, cu privire la care existau probe în

dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea recursului sau la

rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1).

În speță,

contestatorul a invocat cazul de la lit. c), susținând că la calcularea

termenului de prescripție, instanța de recurs a omis a lua în considerare

dispozițiile art. 258 alin. (1) C. pen. ce prevăd că maximul pedepselor

prevăzute la art. 246-250 C. pen. se reduc cu 1/3 în cazul celorlalți

funcționari, alții decât cei publici, iar inculpatul era angajatul unei

societăți comerciale care nu poate fi asimilată uneia dintre unitățile la care

se referă art. 145 C. pen.

Examinând

decizia contestată, Curtea constată că nu există mențiuni exprese sub aspectul

cercetării împlinirii termenului de prescripție specială a răspunderii penale

pentru infracțiunea reținută în sarcina contestatorului și nici o analiză a

calității subiectului activ – respectiv dacă la data comiterii faptelor era

funcționar public sau alt funcționar în sensul art. 147 alin. (2) C. pen.

În

consecință, constatând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 386 lit.

c) C. proc. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 392 alin. (1) C. proc. pen.

se va admite contestația în anulare formulată de contestatorul H.V.F. împotriva

deciziei penale nr. 4091 din 24 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 477/1/2011, se va desființa

în parte decizia penală susmenționată numai în ceea ce îl privește pe

inculpatul H.V.F. și se va fixa termen pentru rejudecarea recursului declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în ceea ce privește pe acest

inculpat – la data de 20 iunie 2012.

Potrivit

art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu

judecarea prezentei contestații rămân în sarcina statului, iar onorariul

parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea

apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va suporta din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D

E:

Admite

contestația în anulare formulată de contestatorul H.V.F. împotriva deciziei

penale nr. 4091 din 24 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 477/1/2011, pe care o desființează în

parte, numai în ceea ce privește pe inculpatul H.V.F.

Fixează

termen pentru rejudecarea recursurilor declarate de inculpatul H.V.F. și

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea la data de 20 iunie 2012, cu

citarea părților interesate.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, până la prezentarea

apărătorului ales, în sumă de 100 RON se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 23 mai 2012.