ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3337/2012

Asupra contestației în anulare de față în

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 20 aprilie 2012, s-a înregistrat

pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestația în

anulare formulată de contestatorul condamnat B.N.D. împotriva Deciziei penale

nr. 1153 din 13 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 1/98/2004.

În motivarea căii de atac, contestatorul a

invocat temeiul art. 386 lit. c) C. proc. pen., susținând că instanța de recurs

nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal, deși intervenise

prescripția specială pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25

raportat la art. 290 C. pen.

A mai motivat, în ce privește infracțiunea

prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., că instanța de recurs a menținut

pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de către instanța de apel, aplicată

nelegal din moment ce singura infracțiune reținută ca scop al asocierii în

sarcina sa este prevăzută cu maxim de 2 ani închisoare (art. 25 raportat la

art. 291 C. pen.).

Drept urmare, a susținut că instanța de recurs,

analizând cauza, trebuia să rețină că pedeapsa pentru infracțiunea prev. de

art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., nu poate depăși pedeapsa prevăzută de lege

pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii, conform art. 323 alin. (1) și

(2) C. pen., respectiv 2 ani închisoare, pedeapsă pentru care de asemenea urma

să înceteze procesul penal, în temeiul art. 10 lit. g) raportat la art. 11 pct.

2 lit. b) C. proc. pen., prin efectul prescripției speciale (peste 7 ani și 6

luni de la data săvârșirii infracțiunilor). A mai arătat că instanța de recurs

a menținut pedeapsa aplicată de instanța de apel, pedeapsă aplicată nelegal.

Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen.,

Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație,

fără a dispune citarea părților, în ședința publică din 18 octombrie 2012.

Contestația în anulare formulată este

inadmisibilă în principiu.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă

că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de

dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în

principiu a contestației formulate.

Analizând actele dosarului și cererea

contestatorului, Înalta Curte constată că, deși a fost invocat formal un caz

dintre cele prevăzute expres și limitativ de lege, motivarea în fapt din

conținutul cererii de contestație în anulare nu are legătură cu temeiul de

drept menționat. în realitate, contestatorul critică cuantumul pedepsei

aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., care ar

fi trebuit redus de instanțele de control judiciar ca urmare a soluției de

încetare a procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 25 raportat la

art. 290 C. pen., iar, în raport de cuantumul redus al pedepsei, s-ar fi

împlinit prescripția specială.

Așa fiind, contestația în anulare este

inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile expres

prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa.

Pentru aceste considerente, urmează a fi

respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul

condamnat B.N.D., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de contestatorul condamnat B.N.D. împotriva Deciziei penale

nr. 1153 din 13 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 1/98/2004.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300

RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 18

octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM