ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1019/2010

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 184 din 22 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția

penală, cauze minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 523/32/2009 s-a

dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulate de petiționara D.E.

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 4/P/2009 dată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

A menținut rezoluția

atacată.

A obligat

petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin plângerea

înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în data de 5

septembrie 2009, petiționara D.E. a solicitat tragerea la răspundere penală a

magistratului judecător C.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

246 C. pen., art. 249 C. pen., art. 221, art. 263, art. 264 și art. 291 C. pen.,

fapte pretins a fi fost săvârșite cu ocazia soluționării dosarului nr.

7505/180/2007 al Judecătoriei Bacău.

În esență, aspectele

inserate de petiționară vizează nesoluționarea cu celeritate a cauzei,

respingerea nejustificată a probelor solicitate, neluarea în considerare a

expertizei extrajudiciare depusă de petiționară prin procuratorul ei, C.D.,

respingerea nejustificată a obiecțiunilor la expertiză, suplimentarea onorariului

de expert fără a fi pus în discuția prealabilă a experților, respingerea

nejustificată a probei de cercetare la fața locului, refuzul de a solicita

relații, utile cauzei, de la Comisia locală și reaudierea unui martor, probă

care, în opinia petiționarei, nu are relevanță în cauză.

Urmare actelor

premergătoare efectuate în cauză, procurorul a reținut că fapta nu există,

dispunând în consecință neînceperea urmăririi penale în temeiul dispozițiilor

art. 228 alin. (6) C. proc. pen. și art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În motivarea

rezoluției, procurorul reține pe de o parte că susținerile petiționarei nu au

suport probator, iar pe de altă parte cele sesizate au fost verificate

anterior, în alte cauze.

Prin rezoluția nr.

553/II/2/2009 din 10 septembrie 2009 dată de Procurorul general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus respingerea plângerii împotriva

rezoluției reținând că petiționara este nemulțumită de probele administrate în

cauza care a format obiectul dosarului nr. 7505/180/2007 al Judecătoriei Bacău,

însă aceasta are deschisă calea de atac, astfel încât aceste critici pot fi

supuse analizei instanței de control judiciar.

Împotriva rezoluției

procurorului petiționara a formulat plângere la instanța competentă, în

conformitate cu prevederile art. 278

1

C. proc. pen.

Curtea de Apel Galați,

reține în considerentele hotărârii recurate, că interpretarea și evaluarea

probelor administrate este atributul completului de judecată.

Posibilitatea

formulării unor plângeri împotriva membrilor completului de judecată care a

soluționat o cauză, reprezintă un drept constituțional al persoanei vătămate,

însă aceasta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și

temeiniciei soluțiilor pronunțate.

Pe de altă parte,

desfășurarea activității de justiție nu poate fi concepută decât prin

independența și autonomia acelora care realizează sau înfăptuiesc justiția,

principiu înscris în legea fundamentală dar și în Statutul magistraților.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond a declarat recurs petiționara D.E. solicitând

casarea acesteia și, în cadrul rejudecării, admiterea plângerii și trimiterea

cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

Înalta Curte,

examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385

14

alin.

(1) C. proc. pen. cu referire la art. 278

1

C. proc. pen., constată

că acesta este nefondat pentru următoarele motive:

Magistratul judecător

C.L. de la Judecătoria Bacău a fost investită cu soluționarea dosarului civil

nr. 7505/180/2007, având ca obiect fond funciar, una dintre părțile litigante

fiind petiționara D.E.

Din conținutul încheierilor

întocmite pe parcursul judecății (fila 40-54 dosar urmărire penală) rezultă că

magistratul judecător a motivat utilitatea sau concludența probelor, respectiv

neconcludența acestora, dispunând măsurile ce se impun pentru judecarea cauzei.

Ca atare, părțile din

proces au avut posibilitatea să formuleze cereri, să invoce excepții, să motiveze

utilitatea, concludența și pertinența acestora.

Împrejurarea că unele

probe au fost respinse nu constituie un indiciu privind săvârșirea de către

magistrat a vreunei fapte penale.

Criticile formulate pot

constitui eventual motive de apel sau recurs, astfel încât în cadrul căilor de

atac permise de lege, instanțele de control judiciar se pronunță asupra

legalității și temeiniciei unei hotărâri judecătorești.

Pe cale de consecință

Înalta Curte apreciază că atât hotărârea recurată cât și rezoluția procurorului

sunt la adăpost de orice critică.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara D.E.

prin procurator C.D., împotriva sentinței penale nr. 184 din 22 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta petiționară la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționara D.E., prin procurator C.D., împotriva sentinței penale nr. 184 din

22 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2010.