ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 656/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și cadrul procesual Prin cererea formulată pe rolul Curții de Apel Galați, reclamanții R.I., B.S., G.M., S.C., G.V., S.G., R.V., S.C., A.C.E., G.C., S.A., B.I., E.A., G.G., G.G. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele Guvernul României, Casa Județeană de Pensii Galați, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în baza dispozițiilor art. 1, art. 14 din Legea nr. 554/2004 ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor publicată în M. Of.

nr. 528 din 29 iulie 2010 și menținerea pensiei aflate în plată a reclamantei la data emiterii actului a cărei nulitate se solicită. Prin aceeași cerere au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea H.G. nr. 737/2010 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare privind H.G. nr. 737/2010. Prin întâmpinare, Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirii procedurii prealabile, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a formulat cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României.

Prin Sentința nr. 52 din 22 februarie 2011, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamanților ca inadmisibilă și a admis cererea de intervenție formulată de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că dispozițiile art. 7 (1) din Legea contenciosului administrativ condiționează declanșarea procedurii judiciare de sesizare a instanței de solicitarea, în prealabil, a autorităților administrative de a-și revoca actul pretins vătămător sau de a emite actul la care este obligată din punct de vedere legal. Or, în speță, deși s-a solicitat anularea H.G.

nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, nu s-a făcut dovada că s-a formulat plângerea prealabilă, aceasta fiind o condiție de admisibilitate a cererii, conform art. 109 alin. (2) din C. proc. civ. 2. Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență că, potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cazul actului administrativ normativ plângerea prealabilă poate fi formulată oricând și că această condiție a fost îndeplinită. În recursul lor, reclamantele B.I., S.A.

și E.A. au mai susținut că din interpretarea dispozițiilor legale rezultă că H.G. nr. 737/2010 este un act administrativ cu caracter normativ și că nu este necesară procedura prealabilă și, de asemenea că, având în vedere efectele erga omnes ale hotărârii atacate, plângerea prealabilă formulată de ceilalți grefieri care au contestat, la rândul lor, această hotărâre este favorabilă întregii categorii de personal. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, analizând actele și lucrările dosarului constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, pentru nerespectarea prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestor dispoziții „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există". Respectarea termenului și condițiilor impuse de lege pentru procedura prealabilă reprezintă o cerință specială de existență a dreptului la acțiune pe calea contenciosului administrativ și încălcarea acestora determină decăderea reclamantului din dreptul de a sesiza instanța de judecată.

În cauza de față reclamanții au solicitat anularea H.G. nr. 737/2010 fără să facă dovada efectuării procedurii prealabile înainte de a se adresa instanței de judecată. Formularea plângerii după sesizarea instanței echivalează cu neîndeplinirea obligației prevăzute de lege având în vedere textul neechivoc al art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 7 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004 „în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând", H.G. nr. 737/2010 având acest caracter de act administrativ normativ. Aceste dispoziții însă, trebuie interpretate în coroborare cu prevederile art. 11 din Legea contenciosului administrativ care reglementează termenul de introducere a acțiunii în contencios administrativ precum și cu prevederile art. 7 alin. (1) din aceeași lege.

Sintagma "oricând" vizează posibilitatea introducerii acțiunii și deci și a plângerii prealabile fără a fi ținut de termenele reglementate de art. 11 din Legea nr. 554/2004, excepția pentru "Ordonanțele sau dispozițiile din ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale, precum și actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale (...)" fiind reglementată de alin. (4) al acestui articol. Plângerea prealabilă reglementată de art. 7 alin. (1) și alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004, este o condiție de admisibilitate a cererii, conform art. 109 alin. (2) din C. proc. civ, astfel că este anterioară sesizării instanței. Față de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat R.I., B.S., G.M., S.C., G.V., S.G., R.V., S.C., A.C.E., G.C., B.I., E.A., G.G. și G.G., ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 februarie 2012.