ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 656/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 656/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Obiectul acțiunii
și cadrul procesual
Prin cererea formulată pe rolul Curții de
Apel Galați, reclamanții R.I., B.S., G.M., S.C., G.V., S.G., R.V., S.C.,
A.C.E., G.C., S.A., B.I., E.A., G.G., G.G. au solicitat în contradictoriu cu
pârâtele Guvernul României, Casa Județeană de Pensii Galați, Consiliul Național
pentru Combaterea Discriminării în baza dispozițiilor art. 1, art. 14 din Legea
nr. 554/2004 ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea H.G. nr. 737/2010
privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu
prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor
măsuri în domeniul pensiilor publicată în M. Of. nr. 528 din 29 iulie 2010 și
menținerea pensiei aflate în plată a reclamantei la data emiterii actului a
cărei nulitate se solicită.
Prin aceeași cerere
au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004
suspendarea H.G. nr. 737/2010 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii
în anulare privind H.G. nr. 737/2010.
Prin întâmpinare,
Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității cererii pentru
neîndeplinirii procedurii prealabile, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei a
solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Ministerul Muncii,
Familiei și Protecției Sociale a formulat cererea de intervenție în interesul
pârâtului Guvernul României.
Prin Sentința nr. 52
din 22 februarie 2011, Curtea de Apel Galați, secția de contencios
administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamanților ca inadmisibilă și a
admis cererea de intervenție formulată de intervenientul Ministerul Muncii,
Familiei și Protecției Sociale.
Pentru a hotărî
astfel, prima instanță a reținut că dispozițiile art. 7 (1) din Legea contenciosului
administrativ condiționează declanșarea procedurii judiciare de sesizare a
instanței de solicitarea, în prealabil, a autorităților administrative de a-și
revoca actul pretins vătămător sau de a emite actul la care este obligată din
punct de vedere legal.
Or, în speță, deși
s-a solicitat anularea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a
categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea
nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, nu s-a făcut
dovada că s-a formulat plângerea prealabilă, aceasta fiind o condiție de
admisibilitate a cererii, conform art. 109 alin. (2) din C. proc. civ.
Recursul exercitat
în cauză
Împotriva acestei
hotărâri au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie și susținând, în esență că, potrivit art. 7 alin. (2) din Legea
nr. 554/2004, în cazul actului administrativ normativ plângerea prealabilă
poate fi formulată oricând și că această condiție a fost îndeplinită.
În recursul lor,
reclamantele B.I., S.A. și E.A. au mai susținut că din interpretarea
dispozițiilor legale rezultă că H.G. nr. 737/2010 este un act administrativ cu
caracter normativ și că nu este necesară procedura prealabilă și, de asemenea
că, având în vedere efectele erga omnes ale hotărârii atacate, plângerea
prealabilă formulată de ceilalți grefieri care au contestat, la rândul lor,
această hotărâre este favorabilă întregii categorii de personal.
II. Considerentele
Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, analizând
actele și lucrările dosarului constată că în mod corect prima instanță a
respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, pentru nerespectarea prevederilor
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit acestor
dispoziții „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ
competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau
într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să
solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data
comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se
poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta
există".
Respectarea termenului
și condițiilor impuse de lege pentru procedura prealabilă reprezintă o cerință
specială de existență a dreptului la acțiune pe calea contenciosului
administrativ și încălcarea acestora determină decăderea reclamantului din
dreptul de a sesiza instanța de judecată.
În cauza de față
reclamanții au solicitat anularea H.G. nr. 737/2010 fără să facă dovada
efectuării procedurii prealabile înainte de a se adresa instanței de judecată.
Formularea plângerii după sesizarea instanței echivalează cu neîndeplinirea obligației
prevăzute de lege având în vedere textul neechivoc al art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004.
Într-adevăr, potrivit
prevederilor art. 7 alin. (1
1
) din Legea nr. 554/2004 „în cazul
actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată
oricând", H.G. nr. 737/2010 având acest caracter de act administrativ
normativ.
Aceste dispoziții
însă, trebuie interpretate în coroborare cu prevederile art. 11 din Legea
contenciosului administrativ care reglementează termenul de introducere a acțiunii
în contencios administrativ precum și cu prevederile art. 7 alin. (1) din
aceeași lege.
Sintagma
"oricând" vizează posibilitatea introducerii acțiunii și deci și a
plângerii prealabile fără a fi ținut de termenele reglementate de art. 11 din
Legea nr. 554/2004, excepția pentru "Ordonanțele sau dispozițiile din
ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale, precum și actele
administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale (...)"
fiind reglementată de alin. (4) al acestui articol.
Plângerea prealabilă
reglementată de art. 7 alin. (1) și alin. (1
1
) din Legea nr.
554/2004, este o condiție de admisibilitate a cererii, conform art. 109 alin.
(2) din C. proc. civ, astfel că este anterioară sesizării instanței.
Față de
considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de
modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge
prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul
declarat R.I., B.S., G.M., S.C., G.V., S.G., R.V., S.C., A.C.E., G.C., B.I.,
E.A., G.G. și G.G., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 9 februarie 2012.